Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2016/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. _
Ședința publică din data de 17.12.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. TIMOAȘCĂ
GREFIER: F. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. C. D. și pe intimat C., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei oral de grefierul de ședință, după care, instanța rămâne in pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., in soluționarea prezentei plângeri, invocată de instanța, din oficiu, la termenul anterior.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale formulate, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.02.2012 cu numărul_, petenta P. C. D. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2012, emis de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R. S.A.), solicitând anularea acestuia.
Prin Încheierea din 16.04.2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea pe cale administrativă către Judecătoria C., devenit competentă să judece cauza.
Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Cornetu a reținut incidența în cauză a prevederilor art. III din Legea nr. 2/2013, coroborate cu prevederile art. XXIII alin. 1 și 4 din același act normativ.
La termenul din 29.10.2013, verificându-și din oficiu competența, această instanță a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Analizând cu precădere, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Plângerea contravențională formulată de petenta P. C. D. a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 14.02.2012.
Așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal contestat, locul săvârșirii contravenției este Autostrada A2 km 12+450m, în dreptul localității Glina, județul Ilfov, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu.
La momentul introducerii plângerii contravenționale pe rolul Judecătoriei Cornetu, erau în vigoare dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002, potrivit cărora „Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/ 2002, cu modificările ulterioare”, precum și cele ale art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora plângerea trebuia introdusă la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Ulterior, prin Legea nr. 2/2013, au fost modificate prevederile mai sus enunțate, în sensul că potrivit art. III din lege, „După articolul 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/ 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/ 2002, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 101, cu următorul cuprins: «Art. 101 Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/ 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/ 2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul». ”
De asemenea, conform art. XXIII din Legea nr. 2/2013, „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
În temeiul acestor două texte de lege, Judecătoria Cornetu a invocat și admis excepția de necompetență teritorială, declinând soluționarea plângerii în favoarea Judecătoriei C., ca instanță în circumscripția căreia își are domiciliul petentul.
Din perspectiva acestei instanțe, dispozițiile anterioare nu sunt aplicabile în speță, pentru următoarele considerente:
Unul din principiile fundamentale privind aplicarea legii civile în timp este acela al incidenței asupra tuturor situațiilor născute pe timpul activității sale. Retroactivitatea, ca și ultraactivitatea, sunt excepții de la acest principiu, care pentru a opera, trebuie să fie în mod expres prevăzute de lege.
O astfel de situație este reglementată de prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, care prevăd că noile dispoziții normative se vor aplica și litigiilor începute anterior intrării în vigoare a legii, sub imperiul altor dispoziții procedurale referitoare la competență.
Cu toate acestea, instanța apreciază că prevederile art. XXIII se referă strict la cererile și căile de atac în materie de contencios administrativ, fără a exista posibilitatea extinderii aplicării lor, prin analogie, și sferei contravenționale.
Faptul că legiuitorul nu a asimilat în această situație materia contravențională cu cea a contenciosului administrativ rezultă fără echivoc din chiar denumirea marginală a art. III din Legea nr. 2/2013, respectiv „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”. În mod evident, dacă am urma raționamentul instanței de trimitere și am accepta că plângerile contravenționale se circumscriu, potrivit voinței legiuitorului, sferei contenciosului administrativ și fiscal, denumirea mai sus amintită ar fi fost redundantă, fiind suficient a se intitula „modificarea și completarea unor acte normative în materia contenciosului administrativ și fiscal”, fără a se mai face vreo distincție între cele două categorii.
Concluzia este susținută, în aprecierea instanței și de alineatele 2 și 3 ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013, care detaliază aplicarea primului alineat, în sensul că „(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel. (3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale”. Rezultă așadar că doar în materia contenciosului administrativ și fiscal operează excepția privind aplicarea legii în timp, respectiv aplicarea dispozițiilor referitoare la competență și la procesele deja începute, fără ca plângerile contravenționale să intre în sfera acestei materii.
De asemenea, urmează a fi reținut și argumentul derivat din Legea nr. 554/2004, act normativ ce constituie dreptul comun în materie de contencios administrativ și a cărui aplicare nu este atrasă de nicio dispoziție legală asupra plângerilor contravenționale, a căror modalitate de soluționare este guvernată de O.G. nr. 2/2001.
Nu în ultimul rând, instanța consideră că trebuie avute în vedere și prevederile alin. (4) al art. XXIII din Legea nr.2/2013, care prevede că „În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece. Prin urmare, pentru această categorie strict și limitativ prevăzută de litigii (procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal), legea prevede inclusiv modalitatea de transmitere a acestora la instanțele competente, respectiv pe cale administrativă, și nu prin declinarea competenței teritoriale.
Pentru aceste considerente, reținând că față de momentul formulării plângerii contravenționale, competența de soluționare a acesteia era determinată în raport de prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001 și că art. XXIII nu se aplică la speța de față, instanța urmează a admite excepția invocată și a declina prezenta cauză în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 21 Cod procedură civilă, raportat la art. 20 alin. 2 din același cod, instanța urmează a constata ivit conflictul negativ de competență și a dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de petenta P. C. D. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cornetu și Judecătoria C..
Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.12.2013.
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
Red jud. MT
Tehnored gref SF
Data redactării:06.01.2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr. _
C Ă T R E ,
INALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Vă aducem la cunoștință că prin sentința civilă nr. _ din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._, având ca obiect plangere contraventionala, s-a dispus trimiterea dosarului prezentei cauze către INALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, pentru soluționarea conflictului negativ de competență .
P. GREFIER
M. TIMOAȘCĂ F. S.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2013.... → |
|---|
