Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 13178/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 20.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petent M. D. G. cu domiciliul în Eforie Nord, ., ., . în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. SERVICIUL RUTIER C. cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 06.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 13.09.2013, respectiv 20.09.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 395 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2013 sub nr._, petentul a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul IPJ C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 13.05.2013, exonerarea de la plata amenzii contravenționale cu care a fost sancționat precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În fapt, petentul reclamă că, la data de 13.05.2013, a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contestat, întrucât in timp ce se deplasa cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor ce traversau legal prin spațiul special amenajat, respectiv trecerea de pietoni situată în zona stației RATC piața CET. În continuare petentul arată că nu a fost amendat și pentru că nu avea inspecția tehnică periodică valabilă.
Astfel, petentul afirmă faptul că procesul verbal de sancționare a contravenției este nul deoarece situația de fapt a fost reținută în mod greșit de agentul constatator pe trecerea de pieton nefiind angajată în traversare nici o persoană, ci aceștia se deplasau paralel cu carosabilul, respectiv cu bordura ce delimitează drumul de trotuar. Totodată petentul solicită instanței ca la dosar sa fie depusă dovada calității de polițist rutier al agentului constatator. În subsidiar petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului dat fiiind cuantumul ridicat al aceteia.
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 11.04.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică atașând la dosar mai multe înscrisuri doveditoare, după cum urmează: un număr de 5 fotografii efectuate cu ocazia întocmirii procesului-verbal contestat, buletin de verificare metrologică, certificat de aprobare model, atestat agent constatator.
La termenul din data 06.09.2013 instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 13.05.2013 prin procesul verbal de contravenție ., nr._, în temeiul art. 135, lit. h din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, a fost sancționat petentul M. D. G., reținându-se că in timp ce se deplasa cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor ce traversau legal prin spațiul special amenajat, respectiv trecerea de pietoni situată în zona stației RATC piața CET. Totodată petentul a fost sancținat deoarece autovehiculul condus nu inspecția tehnicî periodică valabilă.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 135 alin.1 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar conform art. 100 alin.(3), lit. b constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Totodată art. 10, alin.1 din OUG 195/2002 rep. interzice circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum si a celor neasigurate pentru răspundere civila pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație
Astfel referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României, cauză în care statul a fost condamnat pentru nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul stabilindu-se si limita rezonabila pana la care poate opera o prezumție, totodată fiind necesar să se asigure respectarea drepturilor apărării.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către organele de poliție la data de 13.05.2012, instanța reține că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției, respectiv de un lucrător al poliției rutiere pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Totodată prin imaginile fotografice și cele video surprinse în ziua de 13.05.2013 depuse la dosar se observă cum un autoturism marca Renault cu nr. de înmatricurale_ nu acordă prioritate de trecere unor pietoni ce traversau legal prin spațiul special amenajat. Chiar dacă petentul se afla la o distanța foarte mică de marcajul pietonal la momentul angajării în traversare a acestora, instanța reține că, atât în cuprinsul procesului verbal, cât și în plingere numitul M. D. G., a susținut că cele două persoane se deplasau paralel cu bordura, deci intenția acestora de a traversa prin locul marcat era clară și previzibilă astfel încât, petentul trebuia să adopte o atitudine preventivă să încetinească și să sa oprească când pietonii au călcat pe spațiul carosabil.
În același timp petentul a fost sancționat că autovehiculul cu care circula nu avea inspecția tehnică periodică valabilă fapt constatat de asemenea de lucrătorul de poliție.
Pentru aceste motive, instanța consideră că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petentul trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța va analiza dacă numitul M. D. G. a îndeplinit obligația ce îl incumbă.
Motivele invocate de pârât vor fi respinse pentru următoarele considerente:
- petentul afirmă că sancțiunea complementară nu a fost aplicată direct de către agentul constatator însă instanța constată că procesul verbal conține în mod explicit mențiunea reținerii permisului agentul constatator acordându-i in aceste sens petentului și o dovadă. Totodată durata de suspendarea dreptului de a conduce este menționată expres în regulamentul de aplicarea al OUG 195/_, astfel încât faptul că în procesul verbal este consemnată măsura „reținerii permisului” și nu a suspendării dreptului de a conduce nu constituie o eroare care să ducă la anularea procesului verbal intenția agentului constatator este clară sancțiunea complementară fiind aplicată de acesta.
- calitatea agentului constatator de polițist rutier rezultă din actele depuse de intimată.
Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul a fost greșit înțeleasă de acesta în sensul în care, răsturnarea sarcinei probei în dreptul organului constatator, nu înseamnă că este suficient ca cel sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru.
Astfel petentului i-au fost încuviințate toate probele cerute respectiv proba cu înscrisuri. Având in vedere jurisprudența Curții Europene, cum a fost stabilită prin hotărârea N. G. c. României, prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru aș demonstra nevinovăția, iar instanța a oferit petentului toate garanțiile privitoare la apărare și la un proces echitabil acesta insă mulțumindu-se să depună pe tot parcursul procesului doar un înscris, respectiv cererea de chemare în judecată, fapt pentru care instanța interpretează pasivitatea petentului ca o renunțare tacită și neechivocă la garanțiile oferite de legislație, numitul M. D. G. asumându-și riscul ca plângerea lui să fie respinsă.
Totodată una din garanțiile CEDO o reprezintă proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, respectiv cea de sancționare cu amendă contravențională și cu suspendarea dreptului de a conducere, în analizarea căreia instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale petentului cât și cele reale ale modului în care a fost comisă contravenția. În ceea ce privește sancționarea cu amendă contravențională pentru neacordare de prioritate instanța consideră că, prin natura faptei aplicarea amenzii de 300 de lei este justificată.
Totodată în considerarea faptului că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are după cum prevede art. 96 alin 1 din OUG 195/2002, ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, precum și ținând cont că petentul este nu este șofer profesionist, iar suspendarea dreptului de a conduce se răsfrânge asupra confortului său, petentul nedesfășurând o activitate lucrativă care să fie în interdependență cu dreptul de a conduce, instanța, având în vedere gradul de culpabilitate al reclamantului și a consecințelor ce se puteau produce consideră că suspendarea dreptului de conducere este necesară în vederea disciplinării rutiere a petentului pentru înlăturărea stării de pericol pe care acesta o reprezintă față ceilalți participanți la trafic cât și față de pietoni.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii dispuse pentru contravenția prevăzută de art. 10, alin.1 din OUG 195/2002 rep. instanța o va respinge, reținând că aplicare acesteia este justificată având în vedere că, punerea în circulație a unui autovehicul care nu are inspecția tehnică periodică valabilă, reprezintă un factor constant de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, dar și pentru numitul M. D. G., producerea sau nu a unui eveniment rutieri depinzând de hazard și nu de conduita susnumitului, fapt care reclamă o sancționare drastică a acestuia.
În concluzie instanța observă că petentul nu a putut demonstra prin probe pertinente concludente și utilă o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de constatare a contravenției, iar pentru aceste motive va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, așa cum era in vigoare la momentul formulării plângerii, instanța va obliga petentul la plata sumei de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de M. D. G. cu domiciliul în Eforie Nord, ., ., . în contradictoriu cu intimata IPJ C. cu sediul în C., jud. C..
Obligă reclamantul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. B. A. L. S.
Red.Jud.D.B.A./01.10.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/01.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3760/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 24/2013.... → |
|---|
