Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 8030/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: B. A. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul G. A. F. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2011 instanța constată că este competentă material, teritorial și general față de locul săvârșirii contravenției, în temeiul dispozițiilor art. 239 Cod procedură civilă estimează durata procesului la o lună de zile. Instanța încuviințează, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri pentru ambele părți și, față de acestea, consideră cercetarea judecătorească terminată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.03.2013 cu nr._, petentul G. A. F., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție C., ca prin hotărârea o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 09.03.2013 și înlăturarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În fapt, petentul contestă situația reținută, în sensul în care reclamă faptul că viteza cu care se deplasa era mult mai mică. Totodată invocă nulitatea procesului verbal întrucât acesta nu a fost semnat de un martor asistent, nici nu au fost menționate punctele de penalizare aplicate iar articolele în baza cărora i-a fost aplicată sancțiunea contravențională au fost abrogate.
În drept, cererea a fost motivată pe prevederile OUG 195/2002 și OG 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare (f.6) prin care solicita respingerea plângerii întrucât procesul verbal contestat a fost legal întocmit atașând la dosar mai multe înscrisuri doveditoare, după cum urmează: raport agent constatator (f.7), atestatul agentului constatator (f.10), buletin de verificare metrologică (f.8), certificat aprobare model (f.9).
A mai precizat intimata că înaintează adresa nr._/21.05.2013 a S.P.R. C. ce cuprinde mențiuni referitoare la înregistrarea video a contravenției împreună cu înscrisurile atașate acesteia.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile din O.U.G. 195/2002 rep., H.G.1391/2006, O.G. 2/2001.
La termenul de judecată din 13.12.2013 instanța a încuviințat pentru petent cât și pentru intimat proba cu înscrisuri, rămânând în pronunțare asupra fondului cauzei.
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 09.03.2013, numitul G. A. F. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de . nr._, întrucât ar fi depășit limita legală de viteză permisă in timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de_ pe ..
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal ce face obiectul prezentei acțiuni, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform procesul verbal petentul a fost sancționat amendă în cuantum de 450 lei pentru depășirea vitezei legale faptă prevăzută de art. 121 alin1. din Ra OUG 195/2002 fiind surprins de aparatul radar deplasându-se cu viteza de 85 km/h în municipiul C., faptă sancționată de art. 101 alin. 2 di OUG 195/2002.
Obiecțiunile petentului conform cărora, articolele in baza cărora a fost sancționat au fost abrogate sunt neîntemeiate. Într-adevăr agentul constatator a reținut din eroare că fapta de care este acuzat petentul este prevăzută de art. 121, alin. 1 din OUG 195/2002 în loc de art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, însă această eroare nu poate conduce la anularea procesului verbal întrucât instanța poate determina cu ajutorul descrierii din procesul verbal, fapta de care este acuzat acesta.
Astfel referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
De asemenea faptul că agentul constatator nu a menționat in mod expres punctele de penalizare cu care este sancționat petentul, față de dispozițiile imperative ale art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3, instanța reținând că acestuia îi sunt aplicate 4 puncte de penalizare.
Totodată lipsa martorului asistent nu poate constitui motiv de nulitate absolută deoarece petentul nu a dovedit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Analizând temeinicia actului sancționator, instanța reține că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Conveție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general, urmărind realizarea unui scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a concluziona că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentului și garanțiile procesuale recunoscute de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne ca procedură administrativă aceea a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să se bucure de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Conform dispozițiilor art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 108, alin.1, lit.c, pct. 3, din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea a 4 puncte de penalizare depășirea cu mai mult de 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din același act normativ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Din analiza dispozițiilor legale enumerate, instanța reține că legiuitorul a înțeles să stabilească un singur mijloc de probă pentru contravenția stabilită în art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Intimata nu a reușit să probeze săvârșirea de către petent a acestei contravenții. Faptul că, din motive administrative, probele nu au putut fi conservate (adresa nr._ din 21.05.2013 f. 15), nu poate duce la o altă dezlegare a cauzei, în sensul reținerii ca dovedită a contravenției, în condițiile în care petentul a contestat valoarea vitezei cu care circula. Procesul verbal întocmit de către agent nu poate constitui o probă a vinovăției petentului, având în vedere că această contravenție nu poate fi constatată de către agent prin propriile simțuri.
În acest sens instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo). O susținere contrară ar reprezenta o sarcină vădit disproporționată pusă în dreptul petentului care ar fi lipsit de orice posibilitate reală de aș demonstra nevinovăția, urmând ca pe baza celor susținute de agentul constatator să fie sanacționată o persoană, fără însă ca polițistul să constate contravenția prin propriile simțuri.
Astfel în situația dată, când contravenția nu a fost constatată direct de organul de poliție, intimata neadministrând alte probe din care să rezulte vinovăția petentului, instanța consideră că prin încheierea procesului verbal contestat se încalcă prezumția de nevinovăție a numitului G. A. F., aceasta fiind pus în imposibilitatea dovedirii nevinovăției în sensul în care nu poate propune în mod real probe contrare, iar pentru ca art. 6 din Convenția Drepturilor Omului să nu devină un drept iluzoriu, instanța va admite plângerea contravențională și, în consecință, va dispune anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 09.03.2013 de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite formulată de petentul G. A. F., domiciliat în C., .. 11 A, județ C., CNP_, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., ., jud. C., având drept obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 09.03.2013 de intimată.
Anulează procesul-verbal ., nr._ încheiat la data de 09.03.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului C. și înlătură toate dispozițiile acestuia.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.12.2013.
Președinte,Grefier,
D. B. A. S. P.
Red. ș tehnored. Jud. B. A. D.
Gref. S. P.
Ex. 4/17.12.2013
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
