Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 6544/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 07.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe petent M. V. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., având ca obiect plângere contravenționala CP_/20.02.2013.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 30.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.10.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.03.2013, sub numărul_ petentul M. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 20.02.2013, de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., solicitând anularea acestuia și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancționat cu amendă și reținerea permisului pentru că nu ar fi acordat prioritate pietonilor și apreciază că nu a săvârșit fapta contravențională reținută prin actul constatator.
Petentul a arătat că la data de 20.02.2013 se deplasa pe . către localitatea Valu lui T., pe banda a doua de mers, și la trecerea de pietoni din fața Policlinicii CFR, un pieton s-a angajat în traversare, fără să se asigure, în timp ce petentul se afla deja pe trecere.
Petentul și-a întemeiat în drept plângerea pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza procesului-verbal contestat.
Intimatul legal citat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza procesului-verbal contestat, respectiv adresa Serviciului Rutier nr._ din 01.07.2013 și raportul agentului constatator.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele menționate în plângerea contravențională, arătând că nu recunoaște săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Instanța a încuviințat pentru intimat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/20.02.2013, petentul M. V. a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a condus autoturismul marca Dacia Duster cu nr. de înmatriculare_ pe . – Policlinica CFR, și la marcajul pietonal, circulând pe banda a doua, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe marcajul din dreapta sa.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent fără obiecțiuni.
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, fiind legal întocmit, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentului privind netemeinicia procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate pentru considerentele următoare.
Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
Art. 135 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) – Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (…) lit. h „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 – Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) „ lit. b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”.
În ceea ce privește existența faptei contravenționale reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este dovedită prin descrierea acesteia în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator precum și din raportul acestuia, atașat întâmpinării. Astfel, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care faptele sunt constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum este cazul în prezenta cauză, reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ, trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție.
Petentul nu a făcut însă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție, deși i s-a oferit posibilitatea să propună probe în susținerea afirmațiilor sale.
Mai mult, la momentul constatării faptei și întocmirii procesului verbal a semnat de luare la cunoștință fără a formula obiecțiuni cu privire la conținutul acestuia.
Instanța reține de asemenea că în ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului, nu este obligatorie înregistrarea cu mijloace video, constatarea directă a acesteia de către organul constatator fiind suficientă pentru angajarea răspunderii contravenționale.
Instanța mai reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din CEDO, fiind vorba de o acuzație în materie penală în accepțiunea acestui articol, aspect stabilit recent de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza decizia I. P. contra României (decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).
În aceeași cauză însă Curtea, în aplicarea art. 6 referitor la prezumția de nevinovăție, nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci a impus respectarea echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție. Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59). A mai reținut Curtea că, esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Raportând aceste considerente la prezenta cauză, instanța reține faptul că petentul a avut posibilitatea să propune probe în susținerea afirmațiilor sale, astfel că a fost respectat echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, și în consecință garanțiile oferite de art. 6 din CEDO.
În ce privește aplicarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că fapta petentului de a nu acorda prioritate pietonului angajat în traversare pe marcajul pietonal prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, astfel că sancționarea lui cu amendă contravențională se impunea.
Pentru toate aceste considerente, instanța, constatând că existența faptei reținută în sarcina petentului este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator prin procesul-verbal contestat, și, că sancțiunea amenzii contravenționale este proporțională raportat la criteriile de individualizare ale sancțiunii contravenționale prevăzute în OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul M. V., atât în ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal cât și în privința înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. V. cu domiciliul în VALU LUI T., CALEA DOBROGEI, nr. 165C, J. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/20.02.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. cu sediul în C.,, J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 08 Octombrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 12.01.2014
Emis 2 comunicări, la data de 13.01.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
