Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-08-2013 în dosarul nr. 4140/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.08.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: M. V. M.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala CP_, formulata de petent E. D. cu domiciliul in CONSTANTA, ., J. C. în contradictoriu cu intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA cu sediul in CONSTANTA, .. 246, J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.08.2013. Susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 12.08.2013, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.02.2013, sub nr._, petentul E. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.01.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este nelegal, fiind consemnat greșit numele acestuia, respectiv E. D. în loc de E. GRAĂGUȚ.
De asemenea, a arătat că procesul-verbal cuprinde ca loc al săvârșirii contravenției . identifică exact segmentul de stradă. Mai arată că locul exact al săvârșirii contravenției este . de circulație dinspre Tomis III spre pod butelii, pe tronsonul cuprins între ..
Un alt motiv de nulitate invocat de petent este faptul că în cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat că fapta săvârșită este prevăzută de art. 6 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în realitate fapta fiind prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 8.
Petentul a invocat motive de netemeinicie a procesului-verbal.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
În data de 04.04.2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, atașând raportul agentului constatator.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe .. C., fără a purta centura de siguranță, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 99 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, OG nr. 2/2001.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul R. Eleonor.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.01.2013, petentul E. D. a fost sancționat contravențional de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - SERVICIUL RUTIER, cu amendă în cuantum de 140 lei și două puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 raportat la art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 108 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, în sarcina sa reținându-se că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 23 TKY, pe .. C., fără a avea cuplată centura de siguranță.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat.
Astfel, în privința temeiului legal al sancționării petentului, instanța reține că agentul constatator a realizat o corectă încadrare juridică a faptei, prin indicarea art. 99 alin. 2 și art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În privința descrierii faptei, instanța apreciază că aceasta a fost realizată de o manieră rezonabilă, suficientă pentru a se putea verifica în ce măsura fapta concretă reținută în sarcina persoanei sancționate este tipică raportat la modelul abstract de incriminare descris de legiuitor.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petent potrivit căruia procesul verbal este nul întrucât numele lui fost consemnat greșit în procesul-verbal de contravenție, instanța reține că acesta nu poate atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, apreciind-o ca fiind o simplă eroare materială, în loc E., consemnându-se E., aceasta nefiind de natură a-i aduce vreo vătămare petentului, acesta fiind identificat corect și prin consemnarea corectă a CNP-ului acestuia
În privința temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art. 36 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule au obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție și sancționându-se cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și două puncte de penalizare, conform art. 99 alin. 1 coroborat cu art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, care face trimitere la art. 108 alin. 1 lit. a din același act normativ.
În practica judiciară internă, plecând de la prevederile art. 47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 C.civ., se reține, de regulă, că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față sarcina probei revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, instanța apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu numai că nu reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, dimpotrivă a recunoscut săvârșirea faptei atât în cuprinsul plângerii cât și în fața instanței la termenul din data de 05.08.2013.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul E. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., urmând să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulată de petentul E. D. cu domiciliul in CONSTANTA, ., J. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. cu sediul in CONSTANTA, .. 246, J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.08.2013.
P., GREFIER,
M. V. M. R. GALIU
Red. jud. M.V.M./4ex/11.09.2013
Gref. R..G./27.08.2013/emis 2 comunicari .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 7486/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
