Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1635/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 30.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. I. L., cu domiciliul în C., . Nord, nr. 5, .. F, ., județul C. și pe intimatul I. C. - SECTIA 2 POLIȚIE, cu sediul în C., având ca obiect plângere contravențională . nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2013, apoi la data de 30.09.2013, iar, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.01.2013, sub nr.1._, petentul S. I. L., cu domiciliul în C., ., ., apartament nr.166, etaj 3, județ C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Secția 2 Poliție, cu sediul în C., ., județ C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.12.2012, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii aplicate prin actul sancționator.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că petentul nu se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, întrucât, la data respectivă, muzica ascultată la un volum de natură a deranja vecinii nu provenea din apartamentul său.
Se învederează instanței că, la data și ora reținute în actul sancționator, petentul asculta postul de radio Europa FM.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 05.01.2013, petentul a invocat nelegalitatea actului sancționator, motivată de greșita încadrare juridică dată faptei contravenționale.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: Proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.12.2012 (fila nr.3, din dosar); Certificat de cazier judiciar nr._/21.10.2011 (fila nr.4, din dosar); Certificat de cazier judiciar nr._/21.09.2010 (fila nr.5, din dosar).
Plângerea contravențională care face obiectul prezentei cauze a fost scutită de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și al art.1 alin.2 din O.G. 32/1995 (forma în vigoare data înregistrării cauzei pe rolul instanței).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare cu cel puțin cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: raportul agentului constatator (fila nr.12, din dosar); transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție (fila nr.20, din dosar).
La termenul de judecată din data de 20.05.2013, în temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat intimatului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, din oficiu, în temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ. raportat la art.33 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 – proba testimonială a martorului B. L., apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente și utile justei soluționări a cauzei.
La termenul de judecată din data de 10.06.2013, în temeiul art.167 C.proc.civ., instanța a încuviințat petentului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială (martor C. R.), apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente și utile justei soluționări a cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate care să vizeze neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului sancționator. În plus, pretinsul viciu de procedură, la care petentul a făcut trimitere, nu a fost motivat nici în fapt, nici în drept – motiv pentru care instanța îl apreciază a avea statutul unei simple aserțiuni nedovedite.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 25.12.2012, petentul S. I. L. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Secția 2 Poliție, cu amendă în cuantum de 300,00 lei, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.5 pct.23 lit.(b) rap. la art.6 din H.C.L.M. nr.10/2009.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 25. 21.2012, orele 06:25, în C., aflându-se la domiciliu, nu a respectat programul de liniște cuprins între orele 22:00 – 08:00, impus de Primăria C., ascultând muzică la intensitate și volum mare.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.5 pct.23 lit.(b) din H.C.L.M. nr.10/2009, text legal care prevede că producerea de disconfort prin …. nerespectarea programului de liniște la blocuri, sau în cartierele de case, între orele 22.00 - 06.00 … constituie contravenție.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.6 din H.C.L.M. nr.10/2009 – dispoziție legală potrivit căreia încălcarea de către persoanele fizice a obligației prevăzute la art.5 pct.23 se sancționează cu amenda contravențională de la 200,00 la 1.000,00 lei.
Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (reținut de instanță față de data înregistrării cauzei pe rolul instanței), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Din raportul întocmit de agentul constatator (fila nr.12, din dosar), instanța reține următoarele:
- la data de 25.12.2012, orele 06:15, dispeceratul Secției 2 Poliție a primit o sesizare prin care se reclama, de către numita B. L., împrejurarea că vecinul de la apartamentul nr.166, situat la etajul superior, ascultă muzică la un volum ridicat și nu respectă programul de liniște;
- ajunși în fața scării F a blocului 5B, agenții de poliție din cadrul Secției 2 au constatat ex propriis sensibus că muzica se auzea foarte tare, fiind de natură a tulbura liniștea, inclusiv liniștea blocurilor vecine;
- agenții constatatori s-au deplasat la apartamentul nr.166 de unde se auzea muzica și, datorită volumului la care era dată, aceștia au așteptat pauza dintre cântece pentru a putea fi auziți de petent;
- petentul, aflat în stare de ebrietate, s-a legitimat și a declarat că nu va semna actul sancționator.
Audiată în calitate de martor, numita B. L. a învederat instanței că a fost deranjată de mai multe ori de zgomotul produs de volumul mare la care petentul ascultă muzică, motiv pentru care l-a reclamat de două ori la Secția 2 Poliție (fila nr.38, din dosar).
Instanța nu va reține depoziția martorului C. M. R., cu argumentul că acesta a făcut trimitere la o faptă contravențională săvârșită în perioada ianuarie – aprilie 2013, în timp ce, din actul sancționator contestat, rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită la data de 25.12.2012, deci anterior perioadei la care s-a referit martorul (fila nr.39, din dosar).
De asemenea, instanța nu va reține cele învederate de petent prin precizările depuse la dosarul cauzei, referitoare la raporturile de vecinătate deteriorate dintre el și numita B. L., apreciind că aceste circumstanțe nu pot fi apreciate nici ca atenuante pentru individualizarea sancțiunii aplicate, nici ca exoneratoare de răspundere.
Încadrarea juridică:
Cât privește criticile formulate de petent cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei prin actul sancționator, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate. Contrar celor susținute de petent, încadrarea juridică reținută în actul sancționator este art.5 pct.23 lit.(b) rap. la art.6 din H.C.L.M. nr.10/2009, iar nu art.5 pct.13 din H.C.L.M. nr.10/2009. În plus, cu referire la conținutul art.5 pct.23 lit.(b) din H.C.L.M. nr.10/2009, instanța constată că petentul se află în eroare, conținutul normativ indicat de acesta prin precizări nefiind corespunzător textului legal menționat.
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.5 pct.23 lit.(b) din H.C.L.M. nr.10/2009, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.6 din H.C.L.M. nr.10/2009 este textul legal care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.6 din H.C.L.M. nr.10/2009, încălcarea de către persoanele fizice a obligației prevăzute la art.5 pct.23 lit.(b) din H.C.L.M. nr.10/2009 se sancționează cu amenda contravențională de la 200,00 la 1.000,00 lei.
În speța dedusă judecății, retinându-se contravenția prevăzută de art.5 pct.23 lit.(b) din H.C.L.M. nr.10/2009, s-a dispus aplicarea unei amenzi în cuantum de 300,00 lei.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.6 din H.C.L.M. nr.10/2009 și apreciază că este necesară pentru ca petentul să conștientizeze gravitatea faptei sale, nefiind vorba despre o faptă de gravitate redusă, în condițiile în care contravenientul și-a deranjat vecinii, sfidând atât norma legală, cât și regulile de conviețuire socială.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. I. L. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.12.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Secția 2 Poliție.
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/25.12.2012.
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S. I. L., cu domiciliul în C., . Nord, nr. 5, .. F, ., județul C. în contradictoriu cu intimatul I. C. - SECTIA 2 POLIȚIE, cu sediul în C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. L. A.
Red. Jud. C.D. / 16.12.2013;
Tehnored. Grf. A.L. / 23.12.2013 / 4 exp.
Comunicat 2 exp. / 23.12.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6811/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria... → |
|---|
