Plângere contravenţională. Sentința nr. 5043/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5043/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 31100/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5043/2013
Ședința publică din data de 05.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de către reclamantul S. S., domiciliat în C., ., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 07.12.2012, emis de către intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimat avocatul în substituire C. D., cu delegație de substituire depusă la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reclamantului asupra probelor.
Reprezentantul convențional, pentru reclamant, în dovedirea acțiunii, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuția părților probele propuse de către reclamant prin întâmpinare respectiv proba cu înscrisuri.
Reprezentantul convențional pentru reclamant, asupra probelor propuse de către intimat, arată că nu se opune încuviințării acestora
În temeiul art. 167 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri, apreciind-o concludentă, pertinentă și utilă soluționări cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei, pentru dezbateri
Avocatul în substituire, pentru petent, solicită respingerea plângerii contravenționale, procesul-verbal contestat fiind legal și temeinic întocmit; cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2012, sub număr dosar_/ 212/ 2012, petentul S. S. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 07.12.2012, emis de intimatul P. M. C..
În motivarea plângerii, arată petentul că a fost sancționat pentru că a parcat autovehiculul pe platoul din fața Gării C., însă nu exista niciun semn vizibil care să interzică oprirea în acel loc.
Plângerea nu este motivată în drept, iar în susținere petent a atașat procesul-verbal contestat.
Plângerea a fost formulată în termen legal și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și de la plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei transcrierea procesului-verbal contestat, precum și patru fotografii realizate cu privire la fapta constatată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, încuviințată ambelor părți.
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat (f. 18), întocmit de către Poliția Locală C., aflată în subordinea intimatului, petentul S. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 140 lei (2 puncte-amendă) și două puncte de penalizare, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002, în referire la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din același act normativ, pentru încălcarea prevederilor art. 142 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 (R.A.O.U.G. nr. 195/ 2002), reținându-se în sarcina sa că, la data de 07.12.2012 - ora 20:59, a oprit voluntar autovehiculul marca ˝Wv˝ cu nr. de înmatriculare B7336KC pe platoul din fața Gării C., în zona de acțiune a indicatorului rutier ˝Oprirea interzisă˝”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 califică drept contravenții, sancționate cu amenda prevăzută în clasa a I de sancțiuni, faptele prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
La rândul său, art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 incriminează oprirea neregulamentară, pentru care se aplică și 2 puncte de penalizare.
Art. 142 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.
Conform art. 98 alin. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 195/ 2002, clasa a I de sancțiuni constă în aplicarea a 2 sau 3 puncte-amendă.
Instanța apreciază că fapta contravențională este suficient descrisă în procesul-verbal, temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat, iar sancțiunile corespund limitelor impuse de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii și examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului este dovedită pe deplin cu fotografiile realizate la fața locului de către agentul constatator, dintre care două au fost efectuate la momentul constatării faptei (f. 45-46), iar două au fost făcute la data de 01.02.2012, în același loc, pe timp de zi, pentru a se putea vedea indicatorul care interzice oprirea voluntară în acea zonă (f. 47-48).
Totodată, se constată că petentul, având posibilitatea de a semna procesul-verbal și de a formula obiecții cu ocazia întocmirii acestuia, totuși nu aduce critici privind temeinicia actului.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate față de petent prin procesul-verbal contestat au fost individualizată în mod corect, persoanei în cauză fiindu-i aplicată pentru fapta reținută în sarcina sa o amendă, în cuantumul minim prevăzut de lege.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează a respinge plângerea, ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/ 2001.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a reclamantului, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către intimat, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 370 lei, dovedit prin chitanța nr. 92/ 23.01.2013 (f. 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către reclamantul S. S., domiciliat în C., ., ., ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 07.12.2012, emis de către intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., jud. C..
Obligă reclamantul să plătească intimatului suma de 370 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 20.08.2013
thn. red. C.B. 31.07.2013/ 4 ex.
| ← Evacuare. Sentința nr. 783/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 6019/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
