Plângere contravenţională. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 19677/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 4 octombrie 2013
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
GREFIER: S. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul Ș. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. și cu intervenienții I. L. F., G. A., P. D. E., . C. SA, . și . ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 13 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate apărătorului ales al petentului să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea la data de 20 septembrie 2013, când, având nevoie de timp în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 27 septembrie 2013, când, având nevoie în continuare de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.08.2012 sub nr._, petentul S. D., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul IPJ C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 31.07.2012.
În fapt, petentul reclamă că, prin procesul verbal contestat, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 de lei și cu șase puncte de avertisment reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenței prevăzute de art. 52 alin.1 din Ra OUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin.3, lit. a din OUG 195/2002. În continuare petentul arată că, la data de 31.07.2012 în timp ce conducea autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ pe .. M. V. către . culoarea verde a semaforului a pătruns în intersecție, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_ . De asemenea petentul invocă in apărarea sa faptul că autoturismul cu care a intrat în coliziune, condus de numita G. A. circula cu o viteza ridicată, astfel încât după producerea coliziunii, autoturismul mai sus menționat și-a continuat deplasarea izbindu-se de un gard de protecție cât și de alte două autoturisme, parcare de .. Totodată petentul invocă prezumția de nevinovăție considerând că îi este aplicabilă conform art. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În apărare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cea testimonială cu doi martori.
La termenul din data de 11.01.2013 (f.27), instanța în temeiul art. 119 din OUG 195/2002 a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților G. A., I. L., P. D. și a societăților de asigurare S.C. O. S.A., S.C. A. S.A., AC C. S.A., A.C. A. T. S.A..
La termenul din data de 05.04.2013 (f.43) instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, iar prin încheierea din data de 10.05.2013 instanța a decăzut petentul din proba testimonială încuviințând totodată proba cu expertiza auto.
La dosarul cauzei au fost depuse în copie următoarele acte: procesul verbal de contravenție contestat (f.3) și transcrierea mecanică (f.22), declarațiile numiților I. L. F., G. A., P. D. E., S. D. (f.23-26), raport expertiză tehnică auto (f.62), raport al agentului constatator (f.10).
Analizând materialul probator instanța constată următoarele:
La data de 31.07.2012, prin procesul verbal de contravenție ., nr._, în temeiul art. 101 alin.3, lit. a din OUG 195/2002, a fost sancționat petentul S. N., reținându-se în sarcina acesteia, că in timp ce se deplasa cu autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ pe .. M. V. către . pătruns în intersecție fără a respecta culoarea roșie a semaforului, intrând astfel în coliziune cu autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, care la rândul său a fost proiectat în alte două autoturisme ce se aflau staționate pe marginea părții carosabile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 52 alin.1 din Ra OUG 195/2002 semnalul de culoare roșie interzice trecerea, iar art. 101 alin.3, lit. a din OUG 195/2002 incriminează drept contravenție nerespectarea de către conducătorul de autovehicul regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Astfel, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța consideră că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat în fiecare caz în parte, în ce măsură, fapta reținută în sarcina petentului poate fi încadrată în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că dacă normele juridice ce sancționează faptele antisociale au un caracter general urmărind totodată, un scop preventiv și represiv, iar nu unul reparator, aceste criterii sunt suficente pentru a califica acuzația adusă petentului ca fiind una de natură penală. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentului și drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol, printre care și cele referitoare la prezumția de nevinovăție. Chiar dacă, legislația internă califică procedura plângerii contravențională ca fiind una administrativă, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. (A. împotriva României)
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficează de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petentul trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate de pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate i temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Totuși analizând procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 31.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat pe baza declarațiilor petentului și cele ale numitei G. A., de altfel contradictorii, și nu pe baza unor constatări personale, respectiv fie prin observarea săvârșiri contravenției prin propriile simțuri, fie prin efectuarea unei cercetări amănunțite și judicioase din partea acestuia. Instanța ia act de faptul că, prin descrierea din procesul verbal, agentul constatator nu explică în nici un mod raționamentul folosit în vederea stabilirii vinovăției petentei, fapt care denotă o puternică latură de subiectivism din partea organului de poliție. Descrierea faptei in cuprinsul procesului verbal, ca o obligație instituită de OG 2/2001, are scopul menționat anterior, acela de a permite instanței să verifice legalitatea aplicării sancțiunii raportată la situația de fapt descrisă, fiind in același timp o modalitate prin care actul sancționator este examinat din punct de vedere al temeiniciei acestuia. În acest caz descrierea fapte, prin reținerea vinovăției petentului trebuie să prevadă în mod explicit și raționamentul folosit de agentul constatator însă acesta nu a oferit niciun element de acest sens, motiv pentru care instanța se află în imposibilitatea de indeplirii funcției de control fapt ce conduce practic la interzicerea accesului la justiție a petentului, instanța sesizată neavând posibilitatea să constate dacă procesul verbal a fost întocmit in mod corect in ceea ce privește vinovăția celui sancționat. O altă interpretare din partea are drept consecință emiterea unei hotărâri judecătorești într-un proces în care celui acuzat nu îi este îngăduit să propună probe contrare și deci, este lipsit de însuși dreptul la apărare situație ce ar încălca principiile Constituției României cât și pe cele ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului.
În continuare după, cum a afirmat anterior, instanța constată că, singurul element care îl învinovățește pe petent de săvârșirea contravenției îl reprezintă declarațiile celuilalt conducător auto, ambele persoane susținând că au pătruns în intersencție pe culoarea verde a semaforului.
Totodată în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto, a cărui rezultat a fost depus la dosarul cauzei, raportul fiind comunicat părților care nu au formulat obiecțiunii în ceea ce privește concluziile acestuia, conform cărora petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției.
Totodată după, cum a afirmat anterior, instanța constată că, singurul element care o învinovățește pe petentă de săvârșirea contravenției îl reprezintă declarațiile celeilalte conducătoare auto, care prin prisma interesului direct avut în cauză, nu pot duce la determinarea dincolo de orice dubiu a culpei numitului Ș. D.. Astfel instanța nu poate stabili dacă petentul a intrt sau nu in intersecție încălcând regulile de circulație.
În același timp orice completare ulterioară a procesului verbal are un caracter superfluu deoarece actul administrativ astfel întocmit cu ocazia controlului nu îi sunt permise adăugiri efectuate după încheiere orice întregire cu înscrisuri pro causa fiind interzisă.
Având în vedere jurisprudența CEDO, respectiv hotărârea A. contra României, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu înseamnă că este suficient ca cea sancționat să conteste legalitatea sau temeinicia unui proces verbal pentru ca acțiunea să îi fie admisă, ci acesta trebuie să propună probe prin care să conteste în mod pertinent situația de fapt reținută instanța având obligația de a-i asigura în mod real mijloacele procesuale pentru a face acest lucru. Totuși în situația dată, când contravenția nu a fost constatată direct de organul de poliție, singurele probe de la dosar contând în declarațiile conducătoarelor auto, instanța consideră că prin încheierea procesului verbal contestat se încalcă prezumția de nevinovăție a numitului Ș. D. specifică acestei proceduri,, iar pentru ca art. 6 din Convenția Drepturilor Omului să nu devină un drept iluzoriu, instanța consideră că orice dubiu cu privire la vinovăția săvârșirii faptei beneficiază ,,acuzatului” motiv pentru care va admite plângerea contravențională și, în consecință, va dispune anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 31.07.2012 de intimată.
Astfel, urmând a admite plângerea și a dispune anulare procesului verbal astfel întocmit, instanța, având in vedere cererea petentului prin care solicita cheltuieli de judecată în cuantum de 800 de lei, cât și prevederile art. 274 alin. 2 din C.p.c. urmează a obliga atât pe intimata IPJ C. cât și pe intervenienta G. A. la plata sumei de 400 de lei fiecare. În motivare acestei decizii instanța reține că prezenta hotărâre le este opozabila celor două, ambele au avut posibilitatea de a administra probe în prezentul dosar, reținând o culpă procesuală comună în ceea ce privește efectuarea cheltuielilor de judecată de către petent, în sensul în care IPJ C. prin lucrătorul său a întocmit procesul verbal contestat, iar intimata G. A., a oferit declarațiile care au stat la baza încheierii actului constatator.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște
Admite plângerea contravențională formulată de Ș. D., cu domiciliul în municipiul C., ., nr. 120, . în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție C., cu sediul în C., județul C. și cu intervenienții I. L. F., cu domiciliul în C., .. 2, .. A, ., G. A., cu domiciliul în București, ., ., ., P. D. E., cu domiciliul în Bacău, ., ., ., județul Bacău, S.C. A. S.A, cu sediul în București, .. 3, sector 3, S.C. C. S.A, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, S.C. A. T. S.A., cu sediul în C., .. 1, județul C. și S.C. O. S.A., cu sediul în C.. .. 1, județul C..
Dispune anularea procesului verbal ., nr._ încheiat de intimata I.P.J. C. la data de 31.07.2012 și înlăturarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta.
Obligă intimata I. Județean de Poliție C. la plata sumei de 400 de lei cheltuieli de judecată.
Obligă intervenienta G. A. la plata sumei de 400 de lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. D. S. P.
Red. Jud. B.A.D.
Tehnored. Gref. S. P.
Ex. 11/09.10.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 07/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4505/2013.... → |
|---|
