Plângere contravenţională. Sentința nr. 5312/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5312/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 20815/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentinta civila Nr. 5312/2013
Ședința publică din 10.04.2013
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent . și pe intimat G. F. CONSTANTA, având ca obiect plângere contraventionala .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 10.04.2013, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 260 alin 1 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 11.04.2013 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2012 sub nr._, petentul contestator ., a solicitat, în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE - G. FINANCIARĂ C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 21.07.2012 și exonerarea societății de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că societatea are un punct de lucru în localitatea Mamaia, municipiul C., zona Cazino și, cu ocazia efectuării contraolului din partea intimatei, s-a constatat că unitatea nu este dotată cu aparat electronic de marcat . Se precizează că până la data controlului, societatea nu a desfășurat activități comerciale, aceasta rezultând și din verificarea documentelor, găsindu-se o singură factură din 21.07.2012 emisă de C.-Cola, însă aprovizionarea cu marfă nu înseamnă automat și comercializarea acesteia.
Totodată se precizează că în data de 16.07.2012, cu contract nr. 2546/16.07.2012 a achiziționat un aparat de marcat electronic fiscal de la . C., iar cu cererea înregistrată sub nr. 8685/17.07.2012 la ANAF DGFP C. a solicitat atribuirea numărului de ordine din registrul de evidență a aparatelor de marcat electronice fiscale. Fiscalizarea a avut loc la aceeași dată, dar verificând actul autorității emitente, a constatat că se strecurase o eroare cu privire la denumirea societății, respective se trecuse . în loc de T., motiv pentru care a refuzat ridicarea documetelor solicitând să se efectueze corectura necesară, comunicându-i-se să revină pe data de 23.07.2012. În acest interval de timp, pe data de 21.07.2012 a avut loc controlul care nu a luat în seamă că neprezentarea documentelor nu îi era imputabilă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. OG nr. 2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar documentația aferentă procesului verbal, respectiv fișă monetar.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din OG 2/2001, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul C. A. F., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/21.07.2012 întocmit de intimată, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8000, reținându-se în fapt că în aceeași dată, la punctul de lucru situate în Mamaia, zona Telegondolă, s-a constatat că unitatea nu este dotată cu aparat electronic de marcat fiscal, fiind identificat sume de 171 lei provenită din vânzare, fapta fiind prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.
Prin același proces verbal s-au aplicat și 2 măsuri complementare constând în confiscarea sumei de 441 lei și suspendarea activității petentei pe o peroadă de 3 luni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 10 lit. b constituie contravenție neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operativ.
Acest text legal prevede 2 contravenții: neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizat și neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale.
Nu există niciun dubiu în sensul că agentul constatator a reținut în sarcina petentei contravenția constând în aceea că nu avea aparat de marcat electroni fiscal. Aceast întrucât, reținerea în sarcina unei persoane a contravenției constând în neemiterea bonurilor fiscale are ca situație premisă dotarea persoanei juridice respective cu aparat de marcat electronic fiscal.
Examinând temeinicia procesului verbal, instanța reține, în prealabil că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001, beneficiind de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție, depoziția martorului audiat de instanță confirmând chiar situația de fapt astfel cum a fost reținută de agenții constatatori.
În acest sens, se reține la data controlului 21.07.2012, petenta recunoaște prin plângerea formulată că punctul de lucru nu era dotat cu aparat de marcat electronic fiscal, aspect confirmat de martorul C. A. F..
Petenta a invocat două împrejurări pentru înlăturarea răspunderii sale contravenționale.
Prima este legată de faptul că ulterior fiscalizării aparatului de marcat achiziționat pentru punctul de lucru sa constata o greșeală în denumirea societății, motiv pentru care a refuzat ridicarea documentelor.
Instanța reține în ceea ce privește acest motiv că este nedovedit, nefiind depus nici un înscris/adresă emisă în acest sens, din moment ce se susține că în actul autorității emitente se strecurase această greșeală.
A doua împrejurare, care rezultă din depoziția martorului, constă în aceea că în ziua controlului nu a vândut bunuri, neavând nici un client.
Instanța reține că pentru existența acestei contravenții nu se cere ca petenta să vândă efectiv bunuri clienților, fiind suficientă calitatea de agent economic.
Pe de altă parte, trebuie menționat că la momentul controlului, petenta reprezentată chiar de martorul audiat, nu a formulat nicio obiecțiune în acest sens ceea ce imprimă depoziției sale un caracter nesincer.
Pentru a stabili dacă depoziția martorului este credibilă sau nu, instanța a avut în vedere ansamblul afirmațiilor făcute de aceasta cu ocazia audierii, ajungând la concluzia că nu poate fi apreciază ca reflectând realitatea susținerile unei persoane în sensul că a strâns bani de la celelalte vânzătoare pentru a plăti facturile de achiziționare produse pentru magazin.
De asemenea, faptul că nu a fost consecventă în declarație, în sensul că inițial a arătat că nu a știut ce să menționeze la rubrica obiecțiuni, după care a menționat că,de fapt, agenții constatatori i-au precizat ce să scrie.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată, în baza probelor aflate la dosar.
Față de cele de mai sus, instanța și-a format convingerea că petenta a comis fapta de natură contravențională care i s-a reținut în sarcină.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța apreciază că nu există niciun motiv pentru care să înlocuiască sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului. Și aceasta raportat la atitudinea nesinceră a petentei care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează a respinge plângerea formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petenta . cu sediul in București, ., ., sector 6, in contradictoriu cu intimata G. F. CONSTANTA, cu sediul in CONSTANTA, F., nr. 68B, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2013.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 28.05.2013 /4.ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7934/2013.... → |
|---|
