Plângere contravenţională. Sentința nr. 6076/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6076/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 3411/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr. 6076
Ședința publică din:
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent K. E. M. și pe intimat I. C.- SERVICIUL RUTIER C., având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa parților.
Prezenta cerere este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
S-a depus la dosar, prin serviciul registratura, documentația aferenta procesului verbal contestat, de către intimata.
Instanța in temeiul art. 167 Cod procedura civila încuviințează pentru parti, proba cu înscrisurile de la dosar, constatând ca sunt concludente, pertinente si utile soluționării cauzei si in temeiul art. 150 Cod procedura civila nemaifiind alte probe de solicitat si cereri de formulat, constata încheiate dezbaterile si retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2013 sub nr. 3411, petentul contestator K. E. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.01.2013 întocmit de intimata I.J.P.C., prin care a fost sancționat cu sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei .
În motivarea plângerii, contestatorul a susținut, în esență, că procesul verbal contestat este întocmit într-o manieră ilizibilă și nu rezultă clar calitatea agentului constatator, care este descrierea faptei contravenționale reținute în sarcina sa și a temeiului de drept ce stabilește sancțiunea aplicabilă.
Se precizează, totodată că fapta este descrisă incomplete și denaturând realitatea, nefiindu-i permis să formuleze obiecțiuni.
De asemenea, petentul precizează că, în niciun caz nu circula cu viteza menționată în procesul verbal de contravenție, viteza sa de rulare fiind de maxim 60 km/h.
Nu s-a respectat proporția ce se impune a exista între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al faptei, fiind încălcate prevderile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Solicită petentul a fi avută în vederea incidența prezumției de nevinovăției ca presupune ca instanțele să nu pornească de la premiza că petentul contravenient a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG nr.2 /2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, depunând în susținere documentația aferentă procesului verbal: fotografie, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, certificate de omologare.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 18.01.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 140 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, la ora 13:57, a condus auto marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe . din mun. C. cu viteza de 70 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar sera PYT_ montat pe auto_, contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Aspectele invocate de petent în sensul că procesul verbal nu este ilizibil, nu a fost descrisă fapta săvârșită și precizat temeiul de drept al sancțiunii aplicate nu sunt întemeiate. Astfel, se reține că procesul verbal este lizibil din moment ce mai sus a fost reprodus conținutul acestuia, descrierea faptei este suficientă pentru ca instanța să analizeze dacă există sau nu contravenția reținută. Totodată, temeiul de drept al acțiunii este menționat de agentul constatator, respective art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195 /2002.
De altfel, petentul deși invocă nedescrierea faptei, u arată ce altceva ar fi trebuit să se consemneze.
Raportat la temeinicia procesului verbal de contravenție, în prealabil instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia potrivit cu care circula cu o viteză mai mică, în jur de 60 km/h nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului. Mai mult, sunt contrazise de ansamblul probator.
Instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, în planșa fotografică depusă la dosar se poate observa, la timpul 13:57:27 fila 14), cum autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză mare pentru sectorul de drum respectiv, de 70 km/h.
Totodată, trebuie menționat că petentul nu a avut nicio obiecțiune la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție în sensul că nu circula cu viteza respectivă.
În drept, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. 121 alin. 1 conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Nu se impune reindividualizaea sancțiunii și transformarea amenzii în avertisment având în vedere pericolul sporit al faptei comise de petent, care a circulat în localitatea C. cu o viteză mare de 70km /h, fără a recunoaște ulterior fapta și fără a avea o atitudine cooperantă.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul K. E. M. București, V. VODA, nr. 21-23, ., sector 3, in contradictoriu cu intimata I. C.- SERVICIUL RUTIER C., cu sediul in C., ., nr. 246 ,ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2013.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 21.06.2013 /4.ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8474/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2886/2013. Judecătoria... → |
|---|
