Plângere contravenţională. Sentința nr. 5517/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5517/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 30845/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr.30._
Sentința Civilă Nr. 5517
Ședința Publică din data de 15.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012, acțiune formulată de petentul I. L., cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție d-l R. A..
La apelul nominal făcut în sedintă publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la data de 27.02.2013, de către intimat, 7 planse foto si inscrisuri anexate
În temeiul art.134 din Codul procedură civilă, instanța constată că prezentul termen de judecată corespunde primei zi de înfățișare.
În baza art.159 ind.1 alin.4 prin raportare la art.32 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauza.
Instanța procedează la identificarea petentului I. L., CI:KT, nr._, CNP:_.
Petentul invederează că nu mai insistă in cererea privind atașarea inregistrării video și precizează că recunoaște autoturismul din planșele foto ca fiind cel cu care circula.
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța pune în discuție cererile de probatorii.
Petentul personal solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza disp. art.167 alin.1 C.proc.civ., încuviințează atât pentru petent, cât și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei solutionări a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de propus, instanța consideră cauza în stare de judecată și pune în discuție fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, in sensul anulării măsurii de suspendare a dreptului de a conduce, având in vedere că sensul giratoriu nu este poziționat in mod corect și arată că avea cunoștință de faptul că avea obligația de a da prioritate celuilalt autoturism, insă conducătorul acestui autoturism nu semnaliza.
În conformitate cu dispozițiile art.150 C.proc.civ., instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.12.2012 sub nr.30._, petentul I. L., cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție d-l R. A., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea măsurii de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile dispusă prin Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că aspectele înscrise de agentul constatator în procesul verbal de contravenție sunt eronate și contradictorii.
Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, petentul învederează instanței că, la . giratoriu cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ care venea din sens opus, respectiv de pe . în sensul giratoriu și nici nu semnaliza direcția de mers. Petentul învederează instanței că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ plecarea sa de pe loc și, astfel că în momentul în care a ajuns în sensul giratoriu, acesta avea o poziție mai avansată decât autovehiculul petentului.
Sub aspectul legalități, petentul a invocat două cauze de nulitate a actului sancționator:
- procesul verbal de contravenție nu este semnat de un martor asistent;
- în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu a fost consemnată obiecțiunea petentului formulată în privința refuzului agentului constatator de a-i prezenta înregistrarea video a faptei;
În drept, petentul nu a invocat niciun temei legal.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012 (fila nr.4, din dosar); Dovada . nr._/28.11.2012 (fila nr.5, din dosar); o planșă foto (fila nr.8, din dosar).
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare cu cel puțin cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: șapte planșe foto efectuate în data de 28.11.2012, orele 13:37, cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI-_ (filele nr.18 - 24, din dosar); buletinul de verificare metrologică, cu mențiunea că aparatul poate efectua verificări atât în regim staționar, cât și în mișcare (fila nr.27, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.26, din dosar); Certificat aprobare de model nr.012/13.03.2009 (fila nr.28, din dosar); transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat (fila nr.17, din dosar); adresa nr._/26.09.2012 potrivit căreia autospeciala marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ a fost înregistrată în evidențele M.A.I. pentru circulația pe drumurile publice cu numărul de înmatriculare MAI-_ (fila nr.25, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și raportat la dispozițiile art.101 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.12.2012, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (28.11.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.4, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia dintre mențiunile expres prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, față de mențiunile înscrise în procesul verbal contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Pentru argumentele ce succed, instanța nu poate reține ca întemeiate motivele de nulitate relativă invocate de petent.
Prin Decizia numărul XXII/19.03.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat, fără cale de interpretare, că dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001 fac trimitere la o nulitate relativă. În interpretarea noțiunii nulitate în sensul art.17 și art.16 din O.G. nr.2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în afară de sancțiunea prevăzută de articolul 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, care este necondiționată de existența unei vătămări și care urmează regimul nulității absolute, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Cu referire expresă la art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în Decizia numărul XXII/19.03.2007 s-a statuat fără drept de interpretare că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
În acord cu această interpretare, rezultă așadar că, în ceea ce privește omisiunea agentului constatator de a consemna distinct obiecțiunile petentului, trebuia indicat ce vătămare a suferit petentul și, în mod suplimentar, de ce aceasta poate fi înlăturată numai prin anularea procesului verbal. Or, petentul nu a produs o astfel de argumentație, existând numai enunțarea cu titlu generic a acestor lipsuri ale procesului-verbal. Așa fiind, instanța va respinge susținerea petentului în sensul că procesul verbal de contravenție contestat este nul pentru motivul anterior arătat.
Cât privește lipsa semnăturii martorului asistent, instanța reține că, potrivit art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor – caz în care procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Prin urmare, rolul martorului asistent este limitat la a confirma fie lipsa contravenientului, fie refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna actul sancționator. Întrucât petentul a semnat actul sancționator, rezultă că nu mai era necesară semnătura martorului asistent.
Raportat la considerentele dezvoltate la punctul 1 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată legalitatea actului sancțioator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 28.11.2012, petentul I. L. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu amendă în cuantum de 280,00 lei și i-a fost aplicată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.57 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(c) din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 28.11.2012, orele 13:37, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în parcarea magazinului Lidl, și, la ieșire, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_, care circula în interiorul sensului giratoriu.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.57 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia în intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.
De asemenea, în cuprinsul procesului verbal s-a menționat că fapta reținută este sancționată de art.100 alin.3 lit.(c) din O.U.G. nr.195/200, text legal care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Potrivit art.109 alin.2 din O.U.G nr.195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar conform art.179 alin.2 lit. b) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, principala atribuție a polițistului rutier este de a constata și aplica sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa..
(1). Fapta contravențională a fost constatată cu ajutorul aparatului de supraveghere video a traficului rutier. În respectarea tezei finale a art.109 alin.2 din O.U.G nr.195/2002, această împrejurare a fost consemnată în cuprinsul actului sancționator, prin mențiunea filmat cu aparatul ROM230 montat pe auto MAI-_ (fila nr.4, din dosar).
(2). Cele șapte planșe foto depuse de intimat în probațiunea cauzei prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu rezonabil, autoturismul având numărul de înmatriculare_, intrând în sensul giratoriu, deși în interiorul sensului giratoriu rula deja un alt autoturism (filele nr.19 – 21, nr.23, din dosar). Data și ora la care s-au executat planșele foto corespund datei și orei consemnate în actul sancționator.
Din analiza probei menționate instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
Petentul a susținut că nu ar fi reală împrejurarea că nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_, motivând că acesta nici nu se afla în sensul giratoriu. Împrejurarea invocată de petent nu poate fi reținută având în conținutul planșelor foto executate la 13:37:42 și 13:37:43 (două secunde succesive).
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste înregistrări, având atestat (depusă la fila nr.26, din dosar)
Intimatul a depus ATESTAT NR.036 din 26.03.2010, care certifică faptul că agent principal E. S. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.
(4). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.27, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 27.02.2012 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip R. AUTOVISION, fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, . 230, modul de prelucrare-afișare ROM 230,cameră video ROM 230, montat pe Dacia L. nr._ (MAI-_, fila nr.25, din dosar), cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (28.11.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.57 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.100 alin.3 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 este textul legal care reglementează sancțiunile aplicabile contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului pentru fapta reținută, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700,00 lei lunar.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, rezultă că, în anul 2012, valoarea unui punct amendă este de 70,00 de lei.
Pentru neacordarea priorității de trecere neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept, art.100 alin.3 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 prevede amenda contravențională prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Pentru clasa a II – a de sancțiuni, se aplică patru sau cinci puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002 rep.
În speța dedusă judecății, retinându-se contravenția prevăzută de art.57 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002, s-a dispus aplicarea amenzii în cuantum de 280,00 lei, ca sancțiune principală, precum și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, în condițiile în care sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile este prevăzută în însuși textul incriminator menționat în act.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (b) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011 (patru puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă = 280,00 lei amendă).
De asemenea, instanța constată că reținerea permisului de conducere al petentului s-a făcut în respectarea dispozițiilor art.100 alin.3 lit.(c) rap. la art.111 alin.1 lit.(c) și alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, creând premise favorabile producerii unui accident de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
În sensul celor anterior arătate, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul I. L. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
Față de soluția dispusă, instanța va menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. L., cu domiciliul în Eforie Nord, ., județ C., împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție d-l R. A., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.11.2012.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.04.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. C. I.. M. C..
Red. Jud. C.I. – 18.06.2013
C.I. 18 Iunie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9664/2013.... | Validare poprire. Sentința nr. 406/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
