Plângere contravenţională. Sentința nr. 5951/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5951/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 4216/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 5951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind procesul verbal . nr._ din data de 10.02.2013, acțiune formulată de către petentul B. V. cu domiciliul în C., .. 3, ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER cu sediul în C. jud. C..
Dezbaterile asupra fondului și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 11.04.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea la data de 18.04.2013, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.04.2013, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria C. la data de 12 februarie 2013, petentul B. V. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din 10.02.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Poliției Rutiere.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
Împotriva acestei plângeri a formulat întâmpinare intimata, arătând că petentul a fost sancționat conform art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 și că, totodată, acesta nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, această faptă fiind și ea prevăzută și sancționată conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002. În susținerea acestor afirmații, intimata a depus rezultatul testării petentului, buletinul de calibrare al aparatului Drager și raportul agentului constatator cu privire la împrejurările constatării contravenției.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, respingând administrarea probei cu martori pentru motivul prevăzut la art. 189 alin. 1, martorul fiind fratele petentului.
Analizând actele de la dosarul cauzei, precum și susținerile petentului, instanța reține următoarele:
În sarcina petentului s-a reținut că în data de 10.02.2013, în jurul orei 4.30, a fost depistat conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, în mun. C., fiind sub influența alcoolului și neavând actele mașinii asupra sa.
În urma testului efectuat cu aparatul DRAGER, la poziția nr. 0702 a rezultat o alcoolemie de 0,19 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Faptele reținute au fost calificate ca fiind contravenții în baza prevederilor art. 102 alin. 3 lit. a din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sancțiunea principală aplicată a fost amenda în valoare totală de 1125 lei, ca măsură complementară fiindu-i reținut și permisul de conducere.
Petentul a semnat procesul-verbal, la rubrica obiecțiuni acesta declarând că a uitat actele în altă mașină și nu dorește recoltarea de sânge.
Analizând actele și lucrările dosarului în contextul legislației interne în vigoare și având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 102 alin. 3 lit. „a” din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune”.
Potrivit prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „Conducătorii vehiculelor, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna, instructorii auto atestați să efectueze instruirea practică a persoanelor pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorul autorității competente, în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea polițistului rutier.”
În speță, petentul s-a apărat invocând faptul că în momentul în care a fost pus de agentul de poliție să sufle în fiolă aceasta era desigilată, susținând că el nu consumă băuturi alcoolice deoarece se află sub tratament cu antibiotice, fiind operat la coloana vertebrală iar permisul îi trebuie pentru a se deplasa în mod frecvent la București la controlul medical.
Instanța reține că, în susținerea acestor informații, petentul nu a prezentat nici o dovadă. Potrivit prevederilor art. 88 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: “Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. (5) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către unitățile sau instituțiile medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.” Instanța constată că în procesul verbal întocmit este menționat faptul că petentul nu dorește recoltarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Totodată, dacă fiola ar fi fost desigilată, petentul trebuia să își exprime și atunci acest punct de vedere. În aceste condiții, în măsura în care nu era de acord cu prezența alcoolului în fiolă, petentul putea solicita recoltarea de probe biologice care să ateste sau nu acest aspect.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucură de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28). Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
În speță, petentul nu a invocat și probat existența unor motive obiective pentru care ar fi fost în imposibilitate de a se prevala de dispozițiile art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Astfel, deși avea posibilitate legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să i se recolteze probe biologice imediat după testare, nu s-a folosit de această posibilitate, astfel încât nu poate să-și invoce în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului-verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
În privința celei de-a doua contravenții reținute în sarcina sa – cea prevăzută de art. art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - instanța constată că petentul nu contestă această faptă. Astfel, potrivit acestui text de lege „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”. Această faptă este prevăzută și sancționată și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, respectiv de la 6 la 8 puncte-amendă (art. 98 alin. 4 lit. c).
Astfel fiind, procesul – verbal fiind legal și temeinic întocmit, cu respectarea și a art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține actul atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul B. V. cu domiciliul în C., .. 3, ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER cu sediul în C. jud. C., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. M. P.
Red.jud. L.F../27.05.2013
Dact.gref. MP./27.05.2013
Ex. - 2 -
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
