Plângere contravenţională. Sentința nr. 6381/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6381/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 25912/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6381
Ședința publică din data de 30.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenționale, formulată de petent D. D. cu domiciliul în București, sector 2, ., jud. București în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.04.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.10.2012 sub nr._, petentul D. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/05.10.2012, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment
În motivare, petentul a arătat că, în data de 05.10.2012, conducând autoutilitara marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, din direcția Port C. spre direcția P. Agigea, a fost oprit de un echipaj de poliție, agentul constatator susținând că nu a respectat interdicția temporară de trecere peste podul Agigea, autoutilitara pe care o conducea nedepășind acest tonaj.
Petentul a mai precizat că din direcția din care se deplasa și până la mijlocul podului nu exista niciun indicator care să-i învedereze interdicția temporară, astfel încât a fost în necunoștință de cauză și indus în eroare de către semnalizările pe care le apreciază ca necorespunzătoare.
Acesta a menționat că indicatorul aflat la mijlocul podului este greu vizibil, fiind mascat de un gard viu, astfel încât vizibilitatea marcajului este extrem de redusă. Și chiar dacă ar fi vizibil, este inutil, întrucât odată încadrat în traficul de pe pod, se afla în imposibilitatea de a întoarce sau de a coborî de pe pod, neexistând bretele de ieșire.
Petentul a mai arătat că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile sale susținând că trebuia să oprească la jumătatea podului și să meargă cu spatele să iasă de pe pod sau să întoarcă pe linia continuă, dar dacă ar fi procedat așa, ar fi încălcat alte norme de circulație și ar fi blocat și traficul.
Acesta a adus la cunoștința instanței faptul că este conducător auto profesionist, fiind încadrat în muncă pe post de șofer, reținerea permisului de conducere aducându-i grave prejudicii la locul de muncă, chiar pierderea acestuia, precum și prejudicii salariale, precum și că își desfășoară activitatea în limitele legale, nefiind sancționat de către poliția rutieră pentru săvârșirea de contravenții.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori, fiind atașată dovada reținerii permisului.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca nefondate.
Intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru că, în data de 05.10.2012, a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare_ pe DN 39, pe podul Agigea, fără a respecta indicatoarele de interdicție rutieră temporară care prevedeau o limitare de gabarit de până la 5 tone, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atașat raportul agentului constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002, ale HG nr. 1391/2006 și ale OG nr. 2/2001.
La termenul din data de 06.12.2012, instanța a procedat la audierea petentului, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință. Acesta a realizat și o schiță cu traseul parcurs (fila 23).
De asemenea, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, iar petentului și a probei testimoniale.
Instanța a mai dispus emiterea unei adrese către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri cu mențiunea de a preciza ce indicatoare referitoare la restricția de tonaje erau amplasate la . C. circulând spre Agigea, ce indicatoare referitoare la restricția de tonaje erau amplasate pe podul Agigea sau la . de a comunica o schiță a amplasării indicatoarelor; răspunsul primit fiind atașat la dosarul cauzei (filele 21-22).
Ulterior, petentul a mai depus la dosarul cauzei o caracterizare, certificat pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri, contract individual de muncă, certificat de căsătorie, certificate de naștere, dovada achitării ratei de leasing.
La termenul din data de 25.04.2013, instanța a luat act de renunțarea petentului la administrarea probei testimoniale.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/05.10.2012, petentul D. D. a fost sancționat cu amenda în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, precum și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
În fapt, s-a reținut că, în data de 05.10.2012, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 39 Agigea și nu a respectat interdicția temporară de tonaj - maxim 5 tone.
În cadrul secțiunii „alte mențiuni”, petentul a consemnat faptul că nu a știut.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Instanța constată că petentul a precizat că agentul constatator a refuzat să completeze în procesul-verbal toate obiecțiunile sale. Însă instanța reține că, în conformitate cu art. 17 din OG nr. 2/2001, aceasta nu poate atrage nulitatea procesului-verbal, în condițiile în care petentul a formulat prin plângerea contravențională toate obiecțiunile sale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 1169 Codul civil din 1864 (aplicabil în speță), revine petentului să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petentul nu a negat săvârșirea faptei, ci a arătat că indicatorul rutier nu era amplasat în mod corespunzător astfel încât să permită participanților la trafic să se conformeze interdicției impuse.
Instanța constată că, în temeiul art. 29 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară și semnalele conducătorilor de vehicule.
Instanța reține că faptul că petentul nu a cunoscut această interdicție temporară nu poate înlătura răspunderea contravențională a acestuia în condițiile în care existau indicatoare rutiere referitoare la interdicția temporară de tonaj, potrivit schiței emise de CNADNR – Direcția Județeană de Drumuri și Poduri C. (fila 22).
Contrar susținerilor petentului, instanța reține că acestea erau amplasate înainte de . nu la mijlocul podului.
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, petentul are calitatea de șofer autocamion/mașină de mare tonaj, fiind angajat în această calitate la . S.R.L., iar, la momentul constatării faptei, acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Or, atât petentul, cât și societatea la care acesta este angajat, în calitate de profesioniști în această materie, aveau obligația de a se informa asupra interdicțiilor temporare impuse pe parcursul traseului pe care îl parcurgea.
Sub acest aspect, instanța reține că exista o posibilitate efectivă de a cunoaște interdicția impusă întrucât aceasta a fost adusă la cunoștința publicului de către CNADNR, astfel cum reiese din comunicatul de presă din data de 28.09.2012 (fila 21), participanții la trafic fiind anunțați de faptul că este restricționată circulația pe DN 39 C. – M., la poziția kilometrică 8+988 P. Agigea.
Instanța nu poate reține apărarea petentului în sensul că i-ar fi fost imposibil să schimbe direcția de mers deoarece indicatorul era inutil la momentul la care l-a observat.
Astfel ,instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 64 lit. b pct. 2 din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, coroborat cu anexa 2 a acestei hotărâri, indicatorul de interdicție temporară de tonaj maxim 5 tone este un indicator de interzicere sau restricție.
Iar, potrivit art. 66 coroborat cu art. 67 din HG nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora.
Așadar, reținând că petentul a aflat de indicatorul de interzicere în momentul în care l-a observat înainte de . avea obligația de a opri și de a face toate demersurile necesare în vederea respectării interdicției.
Procedând la verificarea legalității sancțiunilor aplicate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța mai reține că sancțiunea amenzii și cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce sunt necesare pentru corijarea pe viitor a comportamentului petentului, sancțiunea avertismentului nefiind suficientă, cu atât mai mult cu cât petentul, în calitate de conducător profesionist, avea obligația de a fi diligent și a respecta regulile de circulație.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/05.10.2012 formulată de petentul D. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/05.10.2012 formulată de petentul D. D. cu domiciliul în București, sector 2, ., jud. București în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. cu sediul în C., jud. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./27.06.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/27.06.2013
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
