Plângere contravenţională. Sentința nr. 7040/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7040/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 4267/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR.7040
Ședința publică de la 20.05.2013
Completul compus din:
P.: A. I. G.
Grefier: Selma Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala acțiune formulată de petentul R. M. domiciliat în . în contradictoriu cu intimata I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei din partea intimatei întâmpinare și documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Instanța, în temeiul art.167 Cod procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți.
Nemaifiind probe de administrat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata la data de 12.02.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_ /2012, petentul R. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatului I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de 31.03.2013 ca nelegal și netemeinic
În motivarea plângerii, petentul a arătat ca prin procesul-verbal contestat s-a retinut în sarcina sa presupusa săvârșire a contravenției constând în fapta de a conduce microbuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ fără a acorda prioritate pietonilor angajați în traversare pe trecerea de pietoni.
A precizat petentul ca nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții deoarece pietonii nu se aflau pe sensul de mers al autovehiculului, în momentul în care a trecut prin acea zonă a observat pietonii care așteptau să traverseze, însă aceștia erau pe celălalt sens de mers, pe bordură și nu se angajaseră încă în traversare.
A mai arătat petentul că nu a mai fost anterior sancționat contravențional, că are o vârstă înaintată, iar activitatea de transport clienți pentru magazinul REAL este singura sursă e venit a familiei sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.31 alin.1 OG nr.2/2001, iar în baza art.242 alin.2 Cod proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru dovedirea plângerii petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat.
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, solicitând doar judecarea cauzei în lipsa. A atașat la întâmpinare un număr de 5 fotografii efectuate în data de 31.01.2013, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, certificat de omologare, adresa nr._/26.09.2011 a I.P.J. C..
Instanța, în urma verificării cerute de art.34 din O.G. 2/2001, constata ca
plângerea a fost introdusa la data de 12.02.2013, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de OG nr.2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/31.01.2013, a fost sancționat petentul R. M. cu 4 puncte - amenda în cuantum de 280 lei si reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit.h din RAOUG nr.195/2002 republicata, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 31.01.2013, ora 11:39, a condus microbuzul marca MERCEDES cu numărul de înmatriculare_ pe strada Soveja dinspre . B. N., iar la trecerea pentru pietoni amplasată la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a străzii pe sensul său de mers.
În drept instanța reține că potrivit art. 135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art. 100 alin.3 lit.b din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, în urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze. De altfel petentul nici nu a invocat cauze de nulitate relativă a procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța are în vedere următoarele:
Astfel în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului, respectiv neacordarea de prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară, instanța constată că susțineri petentului sunt întemeiate urmând a admite plângerea formulată cu privire la această faptă, pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice, acestea sunt reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 și de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 și sunt sancționate exclusiv cu amendă (puncte-amendă).
Analizând amenda contravențională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului și evocate mai sus, se constată că aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv și sancționator, iar Curtea a reținut, în jurisprudența sa (cauza nr._ – Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunțată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancțiunea poate fi tratată ca specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă potrivit art.8, alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea contravențională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este relativă.
În consecință, devin operante în cauză dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Potrivit art.109, alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
Conform art.3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
După cum rezultă din analiza planșelor foto depuse de intimat la dosar, nu se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului.
În aceste conditii, avand in vedere ca fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obtinute astfel nu se poate avea certitudinea ca petentul nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversare, petentul se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie, potrivit dispozitiilor articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea 30/1994, care statuaeza ca orice persoana acuzata de o infractiune (contraventie) fiind prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, iar îndoiala profita persoanei acuzate (vezi si Comisia, raportul din 30 martie 1963 in cauza Austria impotriva Italiei).
In legislatia romaneasca, ca si in cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ.
Din perspectiva conventionala, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa isi indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni.
In principiu, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente in statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat in hotararea din 21 februarie 1994, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 al Conventiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Conventiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de pilda, si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotararea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubec impotriva Slovaciei (hotararile din 2 septembrie 1998).
In aprecierea acestor criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in "interesul individului". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala.
In aceste conditii, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul art. 6 al Conventiei, toate avand caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteaza oricarui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern.
Rezulta ca, sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Pe de alta parte, in favoarea intimatului opereaza prezumtia instituita prin art 1171 C.civ privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului intocmit de un functionar public aflat in exercitarea atributiilor sale de serviciu si in limitele competentei sale.
Prezumtia instituita prin art 1171 C.civ are insa un caracter relativ care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila de a fi combatuta prin proba contrara.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza V?¤stberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de "acuzare" instanta nu poate fi convinsa de vinovatia "acuzatului", dincolo de orice indoiala rezonabila.
După cum s-a reținut mai sus, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, cele consemnate de agentul constatator, nu sunt susținute de alte probe, instanța va reține că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Or, în cauză, însăși constatarea faptei de către agentul de poliție s-a bazat pe probe îndoielnice și neconforme cu normele aplicabile, după cum s-a reținut deja, rezulta ca procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat nu este temeinic întocmit, starea de fapt retinuta în acesta nefiind conforma cu realitatea, pe cale de consecinta petentul nefacându-se vinovat de savârsirea contraventiei retinute în sarcina sa.
Dupa cum s-a retinut mai sus, in cazul constatarii contraventiilor cu ajutorul mijloacelor de masurare, inregistrarile fac parte integranta din procesul-verbal, astfel ca, intrucat inregistrarea facuta in mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanta va retine ca in cauza exista un dubiu care nu poate fi inlaturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita faptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumtiei de nevinovatie.
Pentru considerentele mai sus expuse, avand in vedere si dispozitiile art. 34 din OG 2/2001 rivind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata prin Legea 180/2002, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile ulterioare, instanta va admite plangerea, va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, va exonera petentul de plata amenzii contraventionale si de masura complementara a suspendarii dreptului de a conduce.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contraventionala formulată de petentul R. M. domiciliat în . în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA – SERVICIUL RUTIER.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimat la data de 31.01.2013.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,de la 20.05.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. G. Selma Z.
Red.jud.AIG/08.07.2013
S.Z. 03 Iulie 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 25/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9133/2013.... → |
|---|
