Plângere contravenţională. Sentința nr. 6033/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6033/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 21365/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6033
Ședința publică din data de 23.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, formulată de petent . cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu intimat G. F. - SECTIA CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 11.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța pentru a da posibilitatea petentei de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.04.2013 și la data de 23.04.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 22.08.2012, Comisariatul General al Gărzii Financiare – G. Financiară – Secția C. a înaintat instanței plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. I. S.R.L. și înregistrată la organul constatator la data de 28.02.2012.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ .
În ședința publică din data de 08.11.2012, petenta, prin reprezentant convențional, a depus la dosarul cauzei, motivele plângerii
În motivare, petenta a arătat că, la unitatea societății, aceasta desfușura activitatea de bar-vânzare produse alimentare, clădirea fiind proprietatea acesteia.
Aceasta a mai precizat că, la data de 17.06.2011, a încheiat cu S.C. M. STAR S.R.L. un contract de închiriere în urma căruia aceasta a închiriat un spațiu de 5 mp în clădirea unde aceasta își desfășoară activitatea de bar pentru amplasarea de aparate videoelectronice cu câștiguri de noroc; iar, la data de 07.07.2011, a primit de la S.C. M. STAR S.R.L. suma de 2000 lei reprezentând fond de rulment.
Astfel încât, petenta a arătat că diferența constată de agenții constatatori nu reprezintă încasări din vânzări pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, ci, la întocmirea monetarului nu s-a ținut cont de faptul că suma de 1591 lei reprezenta diferența rămasă din fondul de rulment lăsată de S.C. M. STAR S.R.L. în cuantum de 2000 lei, iar cei 50 euro erau banii personali ai administratorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 28/1999 și ale OG nr. 2/2001.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței a depus la dosarul cauzei nota explicativă, monetarul și raportul zilnic din data de 28.02.2012.
La termenul din data de 10.01.2013, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 28.02.2013, în temeiul OG nr. 2/2001, a fost audiat administratorul societății, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință.
De asemenea, instanța a pus în discuție și a suplimentat probatoriul cu proba testimonială, fiind audiat martorul C. M. în ședința publică din data de 11.04.2013.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012, petenta S.C. A. I. S.R.L. a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – G. Financiară – Secția C. cu amendă în cuantum de 8000 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 1591 lei și 50 euro, precum și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit.b din OUG nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă, la organul constatator, în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Instanța reține că, prin plângerea contravențională, petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A. v. România).
Instanța constată că, prin plângerea contravențională, petenta arătat că suma de 1591 lei reprezintă fondul de rulment lăsat de S.C. M. STAR S.R.L., cu privire la aparatele videoelectronice, iar suma de 50 euro aparținea administratorului societății și fusese lăsată acolo pentru a fi remisă unei alte persoane.
Instanța reține că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agenții constatatori este conformă realității, petenta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt.
Astfel, conform procesului-verbal . nr._/22.02.2012 coroborat cu nota explicativă, instanța reține că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru mărfuri comercializate în valoare de 1591 lei și 50 euro, fapt care rezultă și din coroborarea monetarului din data de 22.02.2012 cu raportul zilnic din aceeași zi, rămânând nejustificată suma de 1591 lei și 50 euro, care conform dispozițiilor art.11 alin.3 din OUG nr. 28/1999 a fost confiscată.
De asemenea, instanța reține că, potrivit art.1 alin.3 și 4 din OUG nr. 28/1999, doar în situația în care s-a defectat aparatul de marcat agenții economici nu vor emite bonuri fiscale, situație în care aceștia au obligația de a înregistra într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale la cererea clientului.
Instanța constată că, deși petenta a invocat faptul că, la data de 17.06.2011, a încheiat cu S.C. M. STAR S.R.L. un contract de închiriere în urma căruia aceasta a închiriat un spațiu de 5 mp în clădirea unde aceasta își desfășoară activitatea de bar pentru amplasarea de aparate videoelectronice cu câștiguri de noroc, acest înscris nu a fost depus la dosarul cauzei de către petentă pentru a-și proba susținerea făcută.
Pe de altă parte, instanța mai reține că petenta a arătat faptul că, la data de 07.07.2011, aceasta ar fi primit de la S.C. M. STAR S.R.L. suma de 2000 lei reprezentând fond de rulment. Or, controlul a avut loc la data de 22.02.2012, deci la o dată ulterioară celei la care petenta ar fi primit suma de 2000 lei.
De asemenea, instanța constată că suma găsită de agenții constatatori a fost de 1591 lei, iar nu de 2000 lei, astfel încât suma de 2000 lei, care ar fi fost primită de petentă la data de 07.07.2011, nu ar putea să fie aceeași cu cea în cuantum de 1591 lei găsită de agenții constatatori la data de 22.02.2012 și nu s-a făcut dovada că suma de 1591 lei reprezintă un rest din suma de 2000 lei, primită la data de 07.07.2011.
Referitor la suma de 50 euro, instanța nu poate reține declarația martorului în sensul că această sumă aparținea administratorului întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
De asemenea, instanța nu poate reține declarația martorului nici sub aspectului faptului că, până la momentul controlului, nu s-au făcut încasări întrucât controlul s-a petrecut dimineața, având în vedere că, din raportul zilnic din ziua respectivă (fila 18), reiese faptul că acesta a fost imprimat la ora 14:31.
Față de cele arătate anterior, instanța reține că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, și anume că, la data de 22.02.2012, operatorul casei de marcat nu a eliberat bonuri fiscale pentru sumele de 1591 lei și 50 euro.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, instanța va analiza în continuare dacă sancțiunile aplicate - amendă contravențională în valoare de 8000 lei și suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni - sunt proporționale cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 28/1999 au drept scop asigurarea desfășurării legale și în concordanță cu principiile statului de drept a activităților economice.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că sancțiunile aplicate respectă dispozițiile art.21 alin.3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, nu se poate proceda la înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, deoarece petenta nu a adus dovezi în sensul lipsei de pericol social al faptei concrete imputate, ținând seama și de cuantumul sumei pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, 1591 lei și 50 euro, raportat și la ora controlului, și anume ora 14:31.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012 formulată de petenta S.C. A. I. S.R.L. în contradictoriu cu Comisariatul General al Gărzii Financiare – G. Financiară Secția C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.02.2012 formulată de petenta S.C. A. I. S.R.L. cu sediul în C., ., jud. C. în contradictoriu cu Comisariatul General al Gărzii Financiare – G. Financiară Secția C. cu sediul în C., ., jud. C..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./17.06.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/17.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9133/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3582/2013.... → |
|---|
