Plângere contravenţională. Sentința nr. 7057/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7057/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 1609/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 1._
Sentința Civilă Nr.7057
Ședința Publică din data de 20.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013, acțiune formulată de petentul D. L. E., cu domiciliul în C., ., ., apartament nr.71, etaj 2, județ C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimat avocat D. C., în substituire pentru avocat Tudoruș C., lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că:
- la termenul din data de 01.04.2013, în temeiul art.86 alin.1 Cproc.civ., instanța a dispus citarea petentului cu exemplarul doi înscrisuirilor depuse de intimat, respectându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul la apărare
- petentul a fost legal citat cu înscrisurilor depuse de intimat, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal privind îndeplinirea procedurii, atașat la fila nr.20, din dosar
Instanța pune în discuțieprobațiunea cauzei.
Având cuvântul pe probe, reprezentantul convențional al intimatului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În baza disp. art.167 alin.1 C.p.civ., încuviințează atât pentru petent, cât și pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei soluționări a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și pune în discuție fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul convențional al intimatului solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.150 C.proc.civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.01.2013, sub nr.1._, petentul D. L. E., cu domiciliul în C., ., ., apartament nr.71, etaj 2, județ C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., județ C., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că sancțiunea care i-a fost aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat este nelegală întrucât oprirea efectuată a avut drept scop debarcarea unui client.
În drept, petentul nu a invocat niciun temei legal.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013 (fila nr.3, din dosar); copie CI (fila nr.4, din dosar).
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Prin rezoluție, instanța i-a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare cu cel puțin cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 01.04.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (filele nr.8 – 13, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.101 alin.1 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.01.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (13.01.2013), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.3, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie și hotăraște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 13.01.2013, petentul D. L. E. a fost sancționat contravențional de către intimatul P. M. C., prinDirecția Poliția Locală din cadrul Primăriei M. C., cu amendă în cuantum de 140,00 lei și două puncte de penalizare, întocmindu-i-se Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.142 lit.(a) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 – contravenție sancționată de art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.(a) pct.8 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 13.01.2013, orele 19:15, a oprit voluntar cu autoturismul marca Chevrolet cu numărul de înmatriculare_, pe banda unu de circulație de pe . magazinului City Park, în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, îngreunând fluența traficului rutier.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.142 lit.(a) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia: Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”;
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat faptul că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată – text legal potrivit cu care amenda prevăzută în clasa a I de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.(a).
La rubrica puncte de penalizare este menționat art.108 alin.(1) lit.(a) pct.8 din O.U.G. nr.195/2002, text legal care prevede că săvârșirea uneia sau mai multor contravenții de către conducătorul de autovehicul, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare pentru oprire neregulamentară.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. din 1864 care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, instanța reține că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, motivând că oprirea a avut drept scop debarcarea unei cliente care acuza dureri acute de măsea. Prin urmare, instanța constată că, de fapt, petentul recunoaște faptul că a oprit în zona indicată în actul sancționator indicat, dar invocă circumstanțe atenuante legate de scopul opririi.
Instanța nu va reține aceste împrejurări invocate de petent întrucât, indiferent care a fost scopul sau efectul opririi, această oprire a fost neregulamentară prin nesocotirea semnificației indicatorului oprirea interzisă. În plus, din planșa foto depusă în probațiunea cauzei, instanța reține că împrejurările invocate de petent nu sunt reale (fila nr.10, din dosar). Planșa foto depusă de intimat în probațiunea cauzei prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu rezonabil, autovehiculul marca Chevrolet cu numărul de înmatriculare_, care funcționează în regim de taxi, staționând la data de 13.01.2013, orele 19:16, alături de alte două autoturisme pe banda unu de circulație, în dreptul magazinului City Park, în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, în condițiile unui trafic rutier intens.
Din analiza probei menționate instanța constată că mențiunile pe care aceasta le cuprinde în referire la dată și oră sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentului în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.
Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în art.142 lit.(a) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.(a) pct.8 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului pentru faptele prevăzute de art.36 alin.3 și art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700,00 lei lunar.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, rezultă că, în anul 2012, valoarea unui punct amendă este de 70,00 de lei.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.142 lit.(a) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 140,00 lei, în raport cu dispozițiile art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Potrivit art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.(a).
Pentru clasa a I de sancțiuni, se aplică unu sau două puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Întrucât art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. face trimitere la art.108 alin.(1) lit.(a) din același act normativ, aceste două texte legale trebuie și ele coroborate. Potrivit acestui ultim text, săvârșirea de către conducătorul auto a uneia sau a mai multor contravenții, atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de două puncte de penalizare pentru oprire neregulamentară (art.108 alin.1 lit.a, pct.8).
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (a) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011 (două puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă = 140,00 lei amendă).
Totodată, instanța constată că petentului i s-au aplicat și două puncte de penalizare ca sancțiune complementară, respectându-se astfel dispozițiile imperative ale art.108 alin.1 lit.a, pct.8 din O.U.G. nr.195/2002.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, și apreciind că petentul a nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. L. E. împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Cu privire cheltuielile de judecată solicitate de intimat:
Văzând dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă și față de împrejurarea că petentul este în culpă procesuală, instanța va admite cererea formulată de intimat în privința obligării petentului la plata cheltuielilor de judecată și, pe cale de consecință, și va obliga petentul să plătească intimatului suma de 370,00 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat conform chitanței . nr.186/21.02.2013 (fila nr.14, din dosar).
III. Instanța din oficiu:
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. L. E., cu domiciliul în C., ., ., apartament nr.71, etaj 2, județ C., împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013, în contradictoriu cu P. M. C., cu sediul în C., județ C., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.01.2013.
Obligă petentul să plătească intimatului suma de 370,00 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat conform chitanței . nr.186/21.02.2013.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. M. D.
Red. Jud. C.I. – 21.05.2013
C.I. 21 Mai 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7056/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7541/2013.... → |
|---|
