Plângere contravenţională. Sentința nr. 7056/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7056/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 1377/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr. 1._
Sentința Civilă Nr.7056
Ședința Publică din data de 20.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.01.2013, acțiune formulată de petentul C. C. I., cu domiciliul în București, ., Sector 3, și cu domiciliul procesual ales la sediul secundar al Cabinetelor Asociate de Avocați I. și Asociații, în București, Bulevardul Unirii, nr.64, ., apartament nr.96, Sector 3, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.33 alin.1 din OG nr.2/2001 instanța constată că intimat în prezenta cauză este Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C..
De asemenea, instanța constată că:
- procedura de citare cu intimatul este legal îndeplinită, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal privind îndeplinirea procedurii, atașat la fila nr.20, din dosar
- la termenul din data de 25.03.2013, în temeiul art.86 alin.1 Cproc.civ., instanța a dispus citarea petentului cu exemplarul doi al întâmpinării și înscrisuirilor anexe depuse de intimat, respectându-se astfel principiul contradictorialității și dreptul la apărare
- petentul a fost legal citat cu copia întâmpinării și înscrisurile anexe depuse de intimat, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal privind îndeplinirea procedurii, atașat la fila nr.19, din dosar
Nemaifiind alte cereri de formulat, chestiuni prealabile de discutat, ori excepții de invocat, instanța pune în discuție probațiunea cauzei.
În baza disp. art.167 alin.1 C.proc.civ., încuviințează atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă justei soluționări a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și pune în discuție fondul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.150 C.proc.civ., instanța socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.01.2013, sub nr.1._, petentul C. C. I., cu domiciliul în București, ., Sector 3, și cu domiciliul procesual ales la sediul secundar al Cabinetelor Asociate de Avocați I. și Asociații, în București, Bulevardul Unirii, nr.64, ., apartament nr.96, Sector 3, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. V., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.01.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, la data de 14.01.2013, a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 280,00 lei și cu 3 puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce circula cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, în localitatea C., pe Bulevardul I.C. B., a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 76 Km/h.
Sub aspectul legalității, petentul nu a invocat nicio cauză de nulitate a actului sancționator atacat.
Sub aspectul temeiniciei, petentul contestă actul sancționator motivând că nu se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa atâta vreme cât viteza cu care circula era mult mai mică decât cea menționată în procesul verbal de contravenție.
În drept, petentul a invocat O.U.G. nr.195/2002 și cauza A. vs. România.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.01.2013 (fila nr.3, din dosar).
În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., petenta a solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze (fila nr.2, din dosar).
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, în temeiul art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare cu cel puțin cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.
La data de 22.03.2012, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petent, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 14.01.2013, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul I.C. B. din Municipiul C., cu viteza de 76 km/h, fiind filmat cu ajutorul aparatului radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ .
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: două fotografii realizate la data de 14.01.2013, orele 12:06 cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, montat pe auto având numărul de înmatriculare_ (fila nr.11, din dosar); buletinul de verificare metrologică, cu mențiunea că aparatul poate efectua verificări atât în regim staționar, cât și în mișcare (fila nr.13, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.12, din dosar); adresa Institutului Național de Metrologie cu privire la erorile prevăzute în norma de metrologie N.M.L. 021-05 precum și la funcția de autotestate a aparatelor radar (fila nr.16, din dosar); transcrierea mecanică a procesului verbal de contravenție contestat (fila nr.11, din dosar).
În temeiul art.242 alin.2 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.8, din dosar).
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.101 alin.1 și ale art.104 C.proc.civ., instanța constată că plângerea a fost remisă prin intermediul serviciilor poștale, la data de 16.01.2013, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 21.01.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (14.01.2013), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.3, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 14.01.2013, petentul C. C. I. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C., cu amendă în cuantum de 280,00 lei și cu trei puncte de penalizare, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 14.01.2013, orele 12:06, a condus autovehiculul cu numărul_, pe Bulevardul I.C. B. intersecție cu . de 76 km/h, fapta fiind înregistrată de aparatul radar PYT_, montat pe auto_ și înregistrat pe hard A274.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: amenda contravențională prevăzută la clasa a II-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ. (preluat în art.249 N.C.Proc.civ.), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A. vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța constată că petentul contestă viteza consemnată în actul sancționator, susținând că locul săvârșirii contravenției este incert întrucât actul sancționator este nelizibil în porțiunea în care a fost consemnată viteza.
(1). Cele două planșe foto depuse de intimat în probațiunea cauzei prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu rezonabil, autoturismul având numărul de înmatriculare_, angajat în trafic. Viteza cu care rula autoturismul este înscrisă în colțul stânga jos al planșelor și este clar vizibilă. Data și ora la care s-au executat planșele foto sunt: 14.01.2013, respectiv 12:06:04 și 12:06:05 (fila nr.11, din dosar).
Din analiza probei menționate instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.12, din dosar)
Intimatul a depus ATESTAT NR.058 din 26.03.2010, care certifică faptul că agent principal R. G. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.
(4). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.13, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 16.08.2012 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip PYTHON II, fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, seria PYT_, modul de prelucrare-afișare seria PYT_,cameră video ._, montat pe Dacia L. nr._, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (14.01.2013), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(5). Certificatul de omologare a aparatului radar care a înregistrat viteza (înscrisurile depuse la filele nr.14 - 16, din dosar)
Intimatul a depus la dosarul cauzei precizări formulate de Institutul Național de Metrologie din care instanța a reținut ca relevante pentru speța de față următoarele: singurele documente care trebuie avute în vedere atunci când se analizează legalitatea cinemometrului implicat într-un eveniment rutier sunt:certificatul de aprobare de model (CAM) ….buletinul de verificare metrologică (BVM); acesta trebuie să fie valabil la momentul constatării contravenției, periodicitatea verificării stabilită prin lege fiind de un an. Având în vedere împrejurarea că intimatul a depus la dosarul cauzei Certificatul de Aprobare de Model nr.185/27.07.2001 pentru cinemometrul de control rutier tip R. Autovision Compact PYTHON II (fila nr.14, din dosar) și ținând cont și de analiza întreprinsă la punctul (4) din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța apreciază ca nefondate dubiile pe care petentul și le-a format cu privire la viteza reală înregistrată pe aparatul radar.
Cât privește apărarea petentului în sensul că nu a cunoscut locul în care a fost amplasat radarul, instanța o va respinge cu motivarea că necunoașterea acestei împrejurări nu i-a cauzat nicio vătămare și, în plus, avea posibilitatea să se convingă asupra acestui aspect studiind planșele foto depuse la dosarul cauzei. Nu mai puțin adevărat, prin studiul planșei foto executate la orele12:06:05 ar fi avut posibilitatea să se recunoască în prim plan.
Din probațiunea administrată în cauză, instanța reține că, la data de 14.01.2013, orele 12:06, aparatul video radar PYT_ montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare_, a înregistrat pe hardul A274 autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de petent, care circula cu viteza de 76 km/h, în C., pe Bulevardul I.C. B., în condițiile în care limita maximă de viteză admisă de lege pe sectorul de drum menționat este 50 km/h.
Față de considerentele anterior arătate, instanța va respinge susținerea petentului în sensul nevinovăției sale în săvârșirea faptei contravenționale.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu dispozițiile art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului pentru fapta prevăzută de art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, care prevede că, începând cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700,00 lei lunar.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011, rezultă că, în anul 2012, valoarea unui punct amendă este de 70,00 de lei.
Întrucât art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 face trimitere la viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe se care circulă, urmează că această dispoziție legală trebuie coroborată și cu dispozițiile art.49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Viteza cu care petentul rula pe Bulevardul I.C. B., în Municipiul C. înregistrată de aparatul a fost de 76 km/h. Prin urmare, depășind cu 26 de km/h (deci cu mai mult de 21 km/h) limita maximă de viteză admisă de lege, petentului i-au fost aplicate:
- ca sancțiune principală, o amendă contravențională în cuantum de 280,00 lei;
- ca sancțiune complementară, trei puncte de penalizare.
Sancțiunile aplicate au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.b pct.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată - texte legale care dispun în sensul că: amenda contravențională prevăzută la alin. (1) (clasa II-a de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b). Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul …. a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 3 puncte de penalizarepentru ….. depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru clasa a II – a de sancțiuni, se aplică 4 sau 5 puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin.4 lit. (b) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, coroborat cu art.1 din H.G nr.1225/14.12.2011 (patru puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă = 280,00 lei amendă).
Totodată, instanța constată că petentului i s-au aplicat și trei puncte de penalizare ca sancțiune complementară, cu respectarea dispozițiilor imperative ale ale art.108 alin.1 lit.b, pct.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Cât privește exigența impusă de art.108 alin.1 lit.(b) pct.2 din O.U.G. nr.195/2002, anume aceea ca depășirea cu mai mult de 21 km/h să fie constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, instanța o constată pe deplin îndeplinită având în vedere considerentele expuse anterior la punctul 2.3. din cuprinsul prezentei hotărâri.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. C. I. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.01.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. C. I., cu domiciliul în București, ., Sector 3, și cu domiciliul procesual ales la sediul secundar al Cabinetelor Asociate de Avocați I. și Asociații, în București, Bulevardul Unirii, nr.64, ., apartament nr.96, Sector 3, împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.01.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție B. V..
Menține ca legal și temeinic Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.01.2013.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. M. D.
Red. Jud. C.I. – 20.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7057/2013.... → |
|---|
