Plângere contravenţională. Sentința nr. 7377/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7377/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 3724/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7377
Ședința din data de 24.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. V.
GREFIER: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent L. V. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, martorul C. A..lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care
Instanța, in baza disp.art.196-198 c.p.civ., administrează proba testimonială cu martorul semnatar al procesului verbal de contravenție, C. A., cele declarate fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, partea prezentă arată că nu mai are alte cereri, excepții sau probe de propus.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei, pentru dezbateri.
Petentul solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată având în vedere că nu a săvârsit contravenția reținută în procesul verbal de contravenție.
În temeiul art. 150 C. proc. civ. instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.02.2013 sub nr._, petentul L. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.01.2013.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că măsura este nelegală, contravenția nu există, deoarece pe DN 39 varianta Eforie Nord sunt 3 benzi de circulație, circulația se desfășoară în mod reversibil, au fost încălcate disp. art. 16 din OG 2/2001 prin neindicarea ocupației și a locului de muncă al petentului, agentul constatator nu a făcut mențiunea că fapta a fost filmată, a solicitat IPJ să probeze calitatea de polițist rutier a agentului constatator, i-a fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni, nu i s-a comunicat înștiințarea de plată completată.
Petentul a depus la dosar, în copii, procesul verbal de contravenție, dovada de circulație, dar nu a solicitat probe.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și a depus actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal, respectiv raportul agentului constatator, adresa Serviciului Rutier.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus și răspunsul emis de Direcția Județeană de Drumuri și Poduri C. cu privire la amplasarea benzilor reversibile pe DN 39, în data de 28.01.2013. La data de 19.04.2013, a fost audiat martorul asistent din procesulu-verbal, f. 27.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, la data de 28.01.2013, ora 12.56, a condus auto Renault cu nr. de TX3378XC pe DN 39, Varianta Eforie Nord, pe direcția M. spre C., efectuând manevra de depășire a autovehiculului Skoda cu nr._ în zona de acțiune de indicatorului „depășirea interzisă”.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Sub aspectul legalității, petentul a formulat mai multe critici, pe care instanța le analizează având în vedere decizia în interesul legii nr. 22/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești în temeiul art. 329 alin. 3 C.pr.civ. Astfel, în motivarea deciziei menționate, s-a arătat că „în raport cu caracterul imperativ – limitativ al cazurilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în care nulitatea procesului – verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce privește susținerea petentului că agentul constatator a consemnat la rubrica obiecțiuni mențiuni false, după semnarea de către petent a procesului-verbal, față de prev. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/ 2001 și decizia în interesul legii menționată, instanța reține că susținerea petentului nu atrage nulitatea procesului verbal contestat deoarece nu se poate reține existența unei vătămări deoarece, pe de o parte, instanța nu acordă nicio valoare probatorie mențiunilor astfel consemnate (nu cunoșteam drumul și nu am văzut indicatorul), iar, pe de altă parte, petentul a avut posibilitatea să invoce și să detalieze obiecțiuni în cadrul plângerii adresate instanței, nefiindu-i deci lezat dreptul la apărare.
În ceea ce privește neindicarea ocupației și a locului de muncă al petentului, față de prev. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/ 2001 și decizia în interesul legii menționată, instanța reține că susținerea petentului nu atrage nulitatea procesului verbal contestat deoarece nu se poate reține existența unei vătămări. De altfel, petentul nu a precizat în ce constă vătămarea produsă și care ar fi relevanța în cauză a acestor mențiuni.
În ceea ce privește calitatea de polițist rutier a agentului constatator, aceasta este confirmată de adresa Serviciului rutier – f. 17, iar dacă petentul avea într-adevăr dubii cu privire la calitatea persoanei care l-a sancționat, avea posibilitatea, sub sancțiunea prevăzută de lege, să formuleze o plângere penală pentru uzurpare de calități oficiale, or, în speță petentul nu a procedat astfel, ceea ce conduce instanța că este vorba despre o apărare formală făcută de acesta la adresa actului sancționator.
În ceea ce privește completarea înștiințării de plată, pe de o parte, aceasta este semnată de petent, care, dacă o dorea completată, ar fi avut posibilitatea să refuze semnarea, iar petentul nu a precizat și nici demonstrat care este vătămarea produsă, sens în care nu se impune în nici un fel anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În acest sens, instanța subliniază că, potrivit art. 1169 Cod civil, revine petentului să probeze criticile aduse, pentru a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că, în speță, constatarea contravenției constând în depășirea unui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă s-a efectuat pe baza constatărilor personale ale agentului – f. 18, astfel că procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de temeinice, iar, în speță petentul nu a făcut dovada contrară. De altfel, petentul nu a propus și administrat nicio probă în apărarea sa.
Mai mult, prezumția de legalitate a actului sancționat e confirmată de declarația martorului asistent audit în cauză – f. 27.
Astfel cum reiese din adresa emisă de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri C., instanța reține că, la data de 28.01.2013, în jurul orelor 12.00 – 12.50, regimul circulației pe DN 39, pe varianta ocolitoare a orașului Eforie Nord (varianta T.), era următorul: direcția C. spre M. – două sensuri de circulație; direcția M. către C. – un sens de circulație (f. 10). Potrivit aceluiași înscris, pe varianta ocolitoare a orașului Eforie Nord, existau indicatoare rutiere verticale care menționează direcția de mers pe un sens, fără drept de depășire (indicator „depășire interzisă”) dinspre M. către C..
În drept, conform art. 6 pct. 9 din OUG nr. 195/2002, banda reversibilă este definită ca „banda de circulație, marcată și semnalizată, situată lângă axa drumului, destinată circulației autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcție de intensitatea traficului”.
Instanța reține că, potrivit art. 29 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară și semnalele conducătorilor de vehicule.
De asemenea, art. 31 din același act normativ prevede că participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, printre care și indicatoarele și marcajele.
În temeiul acestor dispoziții legale, instanța reține că petentul, în calitate de participant la trafic, avea obligația de a fi atent și de a observa indicatoarele și marcajele, în mod special în cazul benzilor reversibile, care sunt indicate prin marcaje distinctive.
În consecință, întrucât petentul circula dinspre Eforie spre C., iar, pe această direcție, exista un singur sens de mers, fiind interzisă depășirea, instanța constată că, în mod temeinic, s-a reținut în sarcina petentului, prin procesul-verbal contestat, săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul legalității sancțiunilor aplicate, instanța reține că sancțiunile aplicate sunt necesare pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de conducător auto și sunt proporționale gradului de pericol social al faptei, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că procesul – verbal . legal și temeinic întocmit și, pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. V. cu sediul in CONSTANTA, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.01.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.05.2013.
P. GREFIER
V. A. M. M. O.
Semnează conf. Art.261 al.2 C.
Grefierul Șef G. V.
Red. tehnored. jud. A.M.V. 03.07.2013
thn.red.M.O.31.05.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 6703/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
