Pretenţii. Sentința nr. 7034/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7034/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 12132/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR.7034
Ședința publică de la 20.05.2013
Completul compus din:
P.: A. I. G.
Grefier: Selma Z.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții acțiune formulată de reclamanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE cu sediul în C. ,..14A,jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. 292 cu sediul în C., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta cj.O. C. și pentru pârâtă av. A. L., conform delegațiilor depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei din partea d-nei exp.A. V. raportul de expertiză efectuat în cauză.
Apărătorul convențional al reclamantei depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
În baza art.150C.proc.civ.instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Apărătorul convențional al reclamantei solicită admiterea în parte a acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul convențional al pârâtei solicită de asemenea, admiterea în parte a acțiunii conform concluziilor raportului de expertiză.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 16.05.2012, înregistrată sub număr dosar_, creditoarea R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice C. (în continuare RADET) a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Asociația de proprietari 292, emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata următoarelor sume:
- 93.077,10 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 30.11.2011 – 29.02.2012;
- 1.131,38 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere în decontarea facturilor aferente perioadei 31.12._12;
- 39.30 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar;
- 24.80 lei reprezentând taxă notificare prin executor judecătoresc.
În motivarea cererii, arată creditorul că între părți s-au derulat relații contractuale având ca obiect furnizarea de energie termică sub formă de apă caldă menajeră și căldură, debitoarea refuzând să-și îndeplinească obligația corelativă de plată a contravalorii serviciilor prestate în favoarea sa de către RADET.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 5/ 2001, art. 1270 și art. 1272 Cod civil, Legea nr. 325/2006, Legea nr. 51/2006, Ordinul nr. 91/ 2007, iar în susținere au fost atașate înscrisuri, în fotocopie (f. 4-85).
La termenul de judecată din data de 24.09.2012, creditoarea RADET a arătat că își modifică acțiunea din somație de plată într-o acțiune de drept comun.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 3495 lei și timbru judiciar de 9 lei.
Pârâta, legal citată fiind, nu a formulat întâmpinare, însă a recunoscut, prin reprezentantul convențional, debitul principal solicitat de reclamantă, arătând că solicită admiterea în parte a acțiunii conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și cu expertiza tehnică contabilă, fiind întocmit raportul de expertiză realizat de către d-na expert A. Vioelta (f. 51-60) și suplimentul la acest raport ce cuprinde răspunsul la obiecțiuni (f.70-80).
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între RADET - în calitate de furnizor și Asociația de Proprietari 292 - în calitate de consumator a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde nr.2521/25.08.2009, în baza căruia reclamanta a furnizat pârâtei energie termică sub formă de apă caldă și căldură în sistem centralizat. Pentru aceste servicii au fost emise facturi, dintre care unele au fost achitate cu întârziere, iar altele, în valoare de 93.077,10 lei nu au fost achitate până în prezent.
Reclamanta a calculat penalități de întârziere penalitățile acestea fiind egale cu nivelul dobânzii datorat pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, deși în baza clauzei penale prevăzute în cuprinsul art. 8 din convenția părților și în conformitate cu prevederile art. 1069 din Codul civil din 1864 - în vigoare la momentul încheierii și derulării contractului, ținând totodată seama de prevederile Legii nr. 325/ 2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică și de Ordinul nr. 91/ 2007 al Agenției Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală sunt prevăzute penalități de întârziere în cuantum procentual de 0.5 % din valoarea debitului asupra căruia sunt calculate, totuși reclamanta a pretins penalități în funcție de criteriul menționat mai sus, în favoarea debitorului.
Expertiza tehnică contabilă administrată în cauză a relevat o sumă de 1131,38 lei datorată de asociație către RADET, reprezentând penalități de întârziere în decontarea facturilor aferente perioadei 31.12._12, penalitățile fiind calculate conform art.21(1) lit.a din contractul de furnizare a energiei termice nr.2521/25.08.2009 încheiat între părți, penalitățile fiind egale cu nivelul dobânzii datorat pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
În ceea ce privește temeiul de drept aplicabil în speță, instanța reține că potrivit art. 6 alin.2 din Noul cod civil actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. În cauza de față contractul nr.10722A/12.11.2001 s-a încheiat la momentul la care era în vigoare vechiul Cod civil, fiind aplicabile astfel dispozițiile vechiului Cod civil.
Potrivit dispozițiilor contractuale, ale prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 325/ 2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, art. 254 lit. a) din Ordinul nr. 91/ 2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, art. 41 alin. 4 lit. c) coroborate cu art. 41 alin. 10 din Legea nr. 51/ 2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, utilizatorii (consumatorii) au obligația de a achita facturile emise de furnizor, în modalitatea convenită prin contractul de furnizare a energiei termice.
Conform clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale în materie, neachitarea de către utilizator în termen de 15 zile de la data scadenței a facturilor atrage penalități de întârziere.
Debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, în valoare de 89.151,68 lei conform concluziilor raportului de expertiză, însușit de ambele părți prin concluziile formulate oral în fața instanței de judecată, este recunoscut de către pârâtă, care nu a făcut vreo probă în sensul achitării acestei sume.
Penalități de întârziere pretinse de reclamantă, în sumă de 1.131,38 lei, sunt confirmate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic A. V..
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, potrivit facturilor emise în executarea convenției părților, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil din 1864, că și-a executat propriile obligații, respectiv obligația de plată a prețului.
Potrivit art. 969 Cod civil din 1864 „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”, iar prin prisma dispozițiilor art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, instanța apreciază că debitul solicitat este unul cert, lichid și exigibil.
Contractul nr.2521/10722A/12.11.2001 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum reprezintă un contract sinalagmatic. Fiecare din părțile din litigiu s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de a furniza energie termică în considerarea prețului pe care îl va primi de la pârâtă, preț pe care aceasta nu a înțeles să îl achite.
Deși potrivit art. 13 lit.k din contract, consumatorul era obligat să achite integral și la scadență debitele, respectiv în termen de 5 zile de la data introducerii în CEC a facturilor prezentate la furnizor pentru energia termică livrată, conform înștiințărilor de plată emise de către furnizor, din facturile fiscale depuse de către creditoare și fișa contabilă a debitoarei, reiese că aceasta figurează înregistrată cu debite, reprezentând debit principal și penalități, însă în privința debitului principal valoarea acestora este superioară celor calculate de expert.
La titlul IV din contract, este menționat prețul energiei termice, iar în titlul V sunt prevăzute modalitățile și condițiile de plată ale debitorului.
Prin cerea de chemare in judecata debitoarea a fost pusa în întârziere in formele prevăzute de lege.
Potrivit art. 969 și 970 cod civil „ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” „ Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.
Potrivit art.1073 C.civ.creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirrea exacta a obligatiei, iar daca acest lucru nu este cu putinta el are dreptul la dezdaunare. Dreptul la daune interese presupune in mod obligatoriu existenta condițiilor răspunderii contractuale. Cât privește condițiile care fac sa se nască răspunderea contractuala acestea sunt următoarele: existenta unei fapte ilicite a debitorului, care consta in nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului ( în speța aceasta fapta consta in neîndeplinirea de către parata a obligației de plata a serviciului furnizat de către reclamanta); existenta unui prejudiciu patrimonial, existenta unei legături de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu (condițiile sunt îndeplinite în speță si vinovăția celui care săvârșește fapta ilicita. Condiția vinei debitoarei rezulta in mod implicit din disp.art.1082 C.civ. in sarcina căreia operează o prezumție de vină, aceasta nerăsturnând-o dovedind ca nu a putut executa obligația la timp datorita unui caz fortuit sau forței majore.
Astfel potrivit art. 1082 Cod civil: „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credință din parte-i, afara numai daca nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
Instanța reține că atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei cauze de forță majoră sau a unui caz fortuit care să o exonereze de răspundere, dovada existenței creanței făcută de către reclamantă generează în temeiul art. 1082 Cod civil prezumția de culpă a pârâtei în ceea ce privește neîndeplinirea obligației.
Dând eficiență prezumției menționate mai sus, concluziilor raportului de expertiză și susținerilor pârâtei care a arătat în concluziile formulate oral în fața instanței la termenul de judecată din data de 20.05.2013 prin care a arătat că își însușește concluziile raportului de expertiză, potrivit principiului disponibilității părților, și constatând faptul că pârâta nu a dovedit achitarea sumei solicitate de reclamantă prin precizarea la acțiune instanța va admite în parte acțiunea și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 89.151,68 lei lei, reprezentând contravaloarea energiei termice și a apei calde furnizate în baza Contractului de furnizare a energiei termice pentru încălzire și prepararea apei calde nr. 2521/25.08.2009.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.8 alin.1 din contractul nr.2521/25.08.2009 neachitarea facturii în termen de 15 zile de la scadență atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, adică cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, pentru care a optat reclamanta.
În prezenta cauză pârâta nu a achitat la termenul convenit contravaloarea facturilor fiscale emise, motiv pentru care, în baza art. 969 Cod civil, devine incidentă clauza penală. Astfel, pârâta datorează reclamantei suma de 1.131,38 lei reprezentând penalități de întârziere în decontarea facturilor aferente perioadei 31.12._12, motiv pentru care instanța va admite cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 24,80 lei reprezentând taxa de notificare prin executor instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestei cheltuieli.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei în derularea prezentului litigiu, instanța urmează a obliga această parte la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3904,54 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru de 3495 lei și timbru judiciar de 9 lei, aferente acțiunii în limita pretențiilor admise, precum și onorariu de expert achitat parțial de către reclamantă, respectiv 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea modificată și precizata formulată de reclamanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE cu sediul în C. ,..14A, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. 292 cu sediul în C., ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 89.151,68 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 30.11._12 și suma de 1.131,38 lei reprezentând contravaloare penalități convenționale de întârziere aferente perioadei 31.12._12.
Respinge cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâtei la plata sumei de 24,80 lei reprezentând taxa de notificare prin executor judecătoresc.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3904,54 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (3495,54 lei taxa judiciară de timbru, 9 lei timbrul judiciar mobil și 400 lei onorariul parțial de expert).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,20.05.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. G. SELMA Z.
Red.jud,AIG/08.07.2013
S.Z. 04 Iulie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Partaj judiciar. Sentința nr. 6703/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
