Plângere contravenţională. Sentința nr. 810/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 810/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 24033/212/2012
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.810
SEDINTA PUBLICA DIN 22.01.2013
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională, actiune formulata de petenta A. R. cu domiciliul în O., ., jud.C., în contradictoriu intimatul UNITATA MILITARĂ 0608 C. cu sediul în Constanta, . nr.246, jud.Constanta.
La apelul nominal facut in sedinta publica, atât la prima strigare, cât si la a doua strigare, se constată lipsa părtilor.
Procedura este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedintă, după care:
În conformitate cu disp.art. 167 C.pr.civ., instanța încuviintează pentru ambele părti proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă în solutionarea cauzei .
În conformitate cu disp.art. 150 Cod procedură civilă, instanta constata cauza in stare de judecata si rămâne în pronuntare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.09.2012 sub nr._, petenta A. R. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr._/09.09.2012 întocmit de UNITATA MILITARĂ 0608 C., solicitând anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința exonerării de plata amenzii.
Petenta n-a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, petenta a susținut că că ea doar se plimba cu fiul ei în Mamaia, altcineva vindea pufuleții, iar când au văzut patrula, cele două femei au lăsat sacii cu pufuleți lângă petentă.
La cererea de chemare în judecată contestatoarea a anexat copie de pe procesul verbal de contravenție.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2011 și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând că petenta comercializa pufuleți, dintr-un sac de plastic, turiștilor de pe plajă din fața Hotelului Iaki. Arată intimata că petenta a fost avertizată verbal, de mai multe ori, cu diferite ocazii, de către lucrătorii jandarmeriei, să nu mai desfășoare activități comerciale fără îndeplinirea condițiilor legale.
În dovedirea susținerilor părților, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul cărei au fost depuse: procesul-verbal de contravenție, raportul agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/09.09.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. c din același act normativ. În sarcina contestatoarei s-a reținut că aceasta, la data de 09.09.2012, ora 13:00, aflându-se pe plajă, în dreptul hotelului Iaki, comercializa pufuleți fără a îndeplini condițiile stabilite prin lege.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezenta petentei, fiind semnat de către aceasta, consemnându-se și faptul ca petenta recunoaște fapta.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 1169 Cod civil, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.
În condițiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 1.500 lei), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, părțile folosindu-se de proba cu înscrisuri.
Instanța constată că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, respectiv că nu ea a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționată .
Prin urmare, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, neexistând motive care să atragă anularea acestuia.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii de 1.500 lei corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 12/1990 are drept scop protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, iar desfășurarea de activități comerciale fără autorizație, mai ales în domeniul alimentar, poate avea consecințe deosebit de grave pentru sănătatea populației. Prin urmare, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta A. R. cu domiciliul în O., ., jud.C., în contradictoriu cu intimata U. MILITARĂ 0608 C. cu sediul în Constanta, . nr.246, jud.Constanta, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2013.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 04.02.2013
Tehnred.gref. 04.02.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 04-11-2013, Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 6892/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
