Plângere contravenţională. Sentința nr. 8654/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8654/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1837/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.8654
Ședința publică de la 12.06.2013
Completul compus din:
P.: M. TIMOASCA
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol,solutionarea cauzei civile avand ca obiect plangere contraventionala actiune formulata de petenta . cu sediul procesual ales în C., .,jud.C. in contradictoriu cu intimata M. DEZVOLTARII REGIONALE SU TURISMULUI-DIRECTIA GENERALA TURISTICA-DIRECTIA CONTROL,VERTIFICARE SI MONITORIZARE TURISTICA cu sediul în București, sector 5,..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 4.06.2013,11.06.2013 și 12.06.2013 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta . a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție a încheiat de intimata Ministerului D. Regionale și Turismului
În fapt, petenta a arătat că desfășoară activități de intermediere in turism (7911 - Activități ale agențiilor turistice) la patru puncte de lucru situate in județul Constanta. Se arată că, la data de 11.01.2012, la punctul de lucru al societății din Constanta, . . agenția turistica era deschisa in cadrul programului de funcționare, i-a fost comunicat prin afișare procesul verbal de contravenție contestat, prin care se imputa societății încălcarea dispozițiilor art 15 lit i) din HG 1267/2010, dispunându-se aplicarea sancțiunii contravenționale de 30.000 lei în temeiul dispozițiilor art 16 alin 1 lit b din același act normativ. Astfel, prin procesul verbal de contravenție se prevede faptul ca în data de 17.11.2011, împreuna cu reprezentanți ai IPJ Constanta Serviciul Investigare Fraude s-au deplasat la sediul agenției de turism touroperatoare Divertis Holidays din Constanta, . . vederea efectuării unor verificări privind legalitatea funcționarii agenției și, deoarece nu a fost găsită nicio persoană din conducere, a fost lăsată lăsat o invitație la angajata de la schimbul valutar aflat in aceeași incinta cu agenția.
In invitație se specifica ca la data de 18.11.2011, intre orele 9 si 10 un reprezentant al societății sa se prezinte la Biroul Regional Constanta al Ministerului D. Regionale si Turismului cam. 271 din incinta Instituției Prefectului Constanta impreuna cu documentele solicitate. La data de 18.11.2011, intre orele 9 si 10 nu s-a prezentat nici un reprezentant al . care administrează Agenția de Turism mai sus menționata.
Mai arată și că, în dupa-amiaza aceleiași zile, urmare a unei discuții telefonice, a fost reprogramată intalnirea in alta zi, respectiv in data de 21.11.2012, orele 9.00. Nici la data si ora programării nu s-a prezentat nimeni din partea societății si nu au fost contactați telefonic reprezentanții pentru a justifica neonorarea invitației. S-a reținut că, la data si ora controlului, operatorul economic a dat dovada de rea-intenție, refuzând controlul, cu toate ca i s-a adus la cunoștința ca prin neonorarea invitației împiedica efectuarea controlului fapt ce se sancționează conform prevederilor legale in vigoare".
Având in vedere această situație de fapt, petenta solicită anularea procesului verbal de contravenție contestat pentru următoarele motive:
Motivează petenta că nu se face vinovată de fapta imputată in condițiile in care aceasta nu a fost niciodată notificata cu privire la efectuarea unor verificări si nu i s-au solicitat niciodată documente. Astfel, desi asa cum se menționează si in procesul verbal de contravenție contestat și așa cum rezulta si din fisa societății depusa la dosar, sediul social al societății este situat in Constanta, . jud Constanta iar orice corespondenta notificare/invitație trebuie comunicata la sediul societății, la aceasta adresa, nu a fost comunicata niciodată o solicitare din partea organelor de control.
In ceea ce privește susținerile organului constatator cu privire la efectuarea controlului la punctul de lucru al societății din . . că nici la acest punct de lucru nu a fost comunicata către societate reprezentanților societății o notificare privind efectuarea unui control sau invitație deprezentare la sediul organului constatator.
.In ceea ce privește susținerile privind formularea unor solicitări de a se supune unui control si de prezentare a documentației in baza căreia isi desfășura activitatea, învederează că prin chiar procesul verbal de contravenție se arata ca invitația din data de 17.11.2011 nu a fost comunicata niciunui reprezentant sau angajat al societății C. N. SRL, sustinandu-se ca aceasta invitație ar fi fost lăsata unei angajate al altei societăți ce funcționa . Agenției de Turism, reținându-se și faptul ca organul constatator nu a identificat la punctul de lucru nicio persoana din conducerea societății.
Referitor la pretinsele discuții telefonice din data de 18.11.2011 cu o persoana din conducerea subscrisei societăți, in cadrul . nu are calitatea de angajat sau de asociat / administrator nicio persoană care să poarte numele P..
Se solicită, totdată, anularea procesului verbal de cotraventie si pentru incalcarea dispozițiilor art 16 alin "privind dreptul de a formula obiectiuni in insusi procesul verbal de contravenție contestat.
In subsidiar, solicită instanței să aibă în vedere că sancțiunea aplicata societății a fost stabilita cu nesocotirea dispozițiilor art. 21 din OG 2/2001, intrucat chiar si in condițiile in care fapta imputata ar fi fost reala, sancțiunea aplicata ar fi disproporționat de mare raportat la criteriile mai sus menționate, apreciind că se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul.
In dovedirea susținerilor, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu si alte mijloace de probatiune necesare justei soluționări a cauzei.
La plângere a fost anexat, în original, procesul verbal de contravenție contestat și înscrisuri.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
De asemenea, plângerea a fost formulată în termen legal.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând să respingă plângerea, ca nefondată, și menținerea procesul-verbal de contravenție nr.5742/20.12.2011 ca legal și temeinic întocmit, întrucât operatorul economic a dat dovadă de rea intenție refuzând controlul, cu toate că i s-a adus la cunoștință că prin neonorarea invitației împiedică efectuarea verificării, fapt ce se sancționează conform normelor legale în vigoare.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța va reține următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravenționale în cuantum de 30.000 lei pentru fapta de a fi comercializat varză fără să dețină autorizație de comerț stradal, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 12/1990.
Potrivit art. 15. din H.G. 1267/2010- Constituie contraventii urmatoarele fapte: i) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2);
Conform art 8. alin. (2)din același act normativ, operatorii economici proprietari si/sau administratori ai structurilor de primire turistice clasificate de pe litoralul romanesc au obligatia sa asigure functionarea acestora pe toata perioada sezonului turistic estival, respectiv perioada 1 mai-30 septembrie a fiecarui an.
în urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care Judecătoria a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele față de care petentul solicită anularea procesului verbal instanța le găsește întemeiate pentru considerentele care succed.
În ceea ce privește apărarea petentei referitoare la faptul că agentul constatator a încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile în sensul că nu li s-a permis să facă obiecțiuni la abaterea încălcată, aceasta nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal în discuție, pentru motivele care urmează: Potrivit acestui text de lege, „(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni“, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”. Din Decizia nr. XXII/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că „atâta vreme cât neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se considere că o atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții”. Ca urmare, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției”. Or, în speță, petenta nu a arătat care este vătămarea, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate are posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
În analiza temeiniciei procesului verbal, instanța a pornit de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea), care a statuat că, în cauzele în care acuzația adusă de un agent al statului unei persoane particulare reprezintă o „acuzație în materie penală” (astfel cum această noțiune este calificată și dezvoltată în jurisprudența Curții) sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția), situație în care persoana acuzată beneficiază prezumția de nevinovăție (în acest sens cauza A. c. României).
Garanțiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (și dezvoltate de jurisprudența Curții) sunt parte integrantă din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și au prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală.
Pentru a aprecia asupra incidenței prezumției de nevinovăție a petentului, în lumina jurisprudenței Curții se impune ca Judecătoria (instanța națională) să decidă măsura în care, în funcție de criteriile avute în vedere de Curte, ne aflăm în speță în fața unei „acuzații în materie penală”.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al art. 6 din Convenție (cauza Engel c. Olanda): a) calificarea din dreptul statului în cauză, b) natura faptei incriminate și c) natura și gradul de severitate al sancțiunii. Cele trei criterii sunt alternative (cauza Lauco c. Slovacia, para 57).
În ceea ce privește primul criteriu (calificarea din dreptul intern), constatăm că fapta pretins a fi săvârșită nu are caracter penal (nu este infracțiune), ci este contravenție.
În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu (natura faptei incriminate), constatăm faptul că fapta incriminată întrunește ambele condiții avute în vedere de Curte:
1) norma are caracter general, câmpul de aplicare al acestei nu este limitat la anumite persoane și
2) scopul pedepsei este unul represiv și preventiv.
Pentru calificarea naturii acuzației nu are importanță dacă pedeapsa aplicată este amendă sau închisoarea și nici întinderea acesteia. Acesta ar fi un al treilea criteriu (natura și gradul de severitate al sancțiunii) care ar putea fi avut în vedere dacă fapta nu ar întruni condițiile prevăzute de cel de-al doilea.
De altfel în cauza Kadubek c. Slovacia, în care reclamantul fusese sancționat în baza unei legi privind fapte minore împotriva ordinii publice (tulburarea liniștii prin comportament gălăgios și refuzul de a asculta ofițerii de poliție), Curtea a apreciat că ne aflăm în fața unei acuzații în materie penală.
Caracterul general al dispoziției sancționatorii împreună cu scopul disuasiv și punitiv al sancțiunii au fost suficiente pentru a considera fapta ca fiind penală în natura sa, iar cuantumul scăzut al amenzii nu poate nega faptei caracterul penal inerent.
Pentru aceste argumente instanța constată că suntem în prezența unei acuzații în materie penală, motive pentru care, în acord cu jurisprudența dezvoltată de Curte, pentru a putea stabili cu certitudine existența faptelor contravenționale, sunt necesare probe care să conducă în mod cert la existența faptei și a vinovăției făptuitorului, și să înlăture astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul în fața acuzației aduse de un agent al statului.
În cauză, sub aspect probator, intimata a înțeles să se prevaleze numai de procesul verbal de contravenție contestat, fără a solicita și administra alte probe prin care să facă dovada existenței contravenției pentru care a fost sancționat petentul
În lumina celor arătate anterior, instanța apreciază că pentru dovedirea faptelor contravenționale consemnările agentului constatator înscrise în cuprinsul procesului verbal sunt insuficiente.
În caz contrar, dacă o simplă acuzație ar fi considerată suficientă pentru dovada faptelor contravenționale și răsturnarea prezumției de nevinovăție garantate de Convenție, s-ar ajunge la situația inacceptabilă într-o societate democratică în care procesul verbal de contravenție ar deveni prin sine însuși atât actul de acuzare cât și proba pe care se sprijină acuzația statului, situație în care controlul instanței de judecată ar fi diminuat până la extrem, iar dreptul la un proces efectiv, garantat de asemenea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar fi complet iluzoriu.
În concluzie, pentru toate aceste motive, instanța constată că intimata nu a făcut dovada existenței faptei contravenționale, așa cum aceasta a fost descrisă în procesul verbal contestat și nici nu a făcut dovada că a convocat petenta în vederea efectuării unor verificări, conform celor reținute în procesul-verbal atacat și, pe cale de consecință, plângerea contravențională urmează să fie admisă, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. N. S.R.L. cu sediul procesual ales în C., .,jud.C. în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA NA?IONALĂ PENTRU TURISM cu sediul în București, sector 5,..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/20.12.2011 întocmit de către intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. TIMOAȘCĂ SELMA Z.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7514/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1/2013. Judecătoria... → |
|---|
