Pretenţii. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 7169/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 14.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta S.C. J. M. S.R.L. cu sediul procesual ales la C.. Av. A. M. din Constanta, ., ., parter, . în contradictoriu cu pârâta .. cu sediul în Agigea, ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 14.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.03.2013 sub nr._ reclamanta . a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta ., aceasta să fie obligată la plata sumei de 1558,01 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. 307/21.06.2012, precum și la plata sumei de 766 lei reprezentând penalități de întârziere. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În motivarea cererii se arată că între cele două societăți s-au desfășurat relații comerciale având ca obiect vânzarea- cumpărarea de produse, respectiv o anvelopă și două camere, pentru care s-a emis factura fiscală nr. 307 neachitată de către pârâtă.
A mai precizat reclamanta că ulterior ridicării produselor debitoarea a formulat o reclamație cu privire la calitatea acestora, solicitând returnarea lor. Reclamanta a sesizat comisia de expertiză a ., care a concluzionat că produsele s-au deteriorat ca urmare a rulării la suprapresiune, nefiind considerat defect de fabricație. Totodată, reclamanta a mai precizat că se consideră îndreptățită să solicite penalități de întârziere conform contractului în valoare de 766 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1527, 1528 Cod civil.
În susținerea cererii reclamanta a depus copie a facturii fiscale nr. 307/21.06.2012 (f. 7), adresă ..
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriu.
Analizând actele dosarului, instanța retine următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi contractuale în formă simplificată constând în vânzarea de produse, respectiv o anvelopă și două camere, în valoare de 1558,01 lei, pentru care reclamanta a emis factura fiscală nr. 307/21.06.2012, acceptată la plată prin semnare.
Potrivit mențiunilor din factura fiscală, aceasta urma să se achite cu ordin de plată în termen de 15 zile, iar pentru întârzierea în efectuarea plății urma a se percepe penalități de 0,2 % pe zi.
Potrivit art. 1270 cod civil „ Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”.
Potrivit art.1527 C.civ., creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă.
Art. 1528 Cod civil dispune următoarele: în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, iar creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv factura fiscală nr. 307/21.06.2012 a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
Cercetând răspunsurile pârâtei la interogatoriul formulat de către reclamantă se poate constata că aceasta a răspuns negativ tuturor întrebărilor ce vizau recunoașterea faptului achiziționării de produse și a emiterii facturii fiscale.
Cu toate acestea, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, aceasta a recunoscut faptul achiziționării unor produse de la societatea reclamantă, cu mențiunea că acestea s-au defectat imediat, astfel încât pârâta le-a returnat.
Analizând probele administrate în cauză, instanța apreciază că s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin înscrisurile administrate la dosar.
Astfel, se constată caracterul cert al creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 662 C.pr.civ., existența acesteia rezultând din înscrisurile menționate, precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 662 C.pr.civ., câtimea creanței fiind determinabilă prin același act de creanță, opozabil pârâtei.
Așadar, instanța va respinge ca neîntemeiate apărările pârâtei, în sensul că prețul nu este datorat întrucât produsele s-au defectat, în condițiile în care aceasta nu a înțeles să probeze în nici un fel aceste apărări.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei 1558,01 lei reprezentând debit .
În privința penalităților de întârziere, instanța reține că în cuprinsul facturii nr. 307 acceptate la plată de către pârâtă părțile au prevăzut că, în cazul întârzierii la plată, pârâta va plăti penalități de întârziere de 0.2% pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța apreciază și acest capăt de cerere ca fiind întemeiat, întrucât aceste penalități reprezintă daune interese și rezidă din voința părților exprimată prin contract, natura juridică a clauzei fiind una convențională, fiind însușită de către pârâtă prin semnare.
F. de cele sus expuse, având în vedere că în materia obligațiilor de rezultat, precum cele din prezenta cauza, sarcina probei se împarte între creditor, care trebuie să dovedească existenta obligațiilor și debitor, care ulterior trebuie să dovedească faptul executării acestei obligații sau stingerea ei în alt mod și întrucât, în speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligației care cădea în sarcina sa, iar pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor ce erau în sarcina sa, respectiv de a achita la termen contravaloarea facturii fiscale emise de către reclamantă, ori existența unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 766 lei reprezentând penalități de întârziere.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată în sumă de 713 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., având CUI RO_, cu sediul procesual ales la C.. Av. A. M. din Constanta, ., ., parter, . în contradictoriu cu pârâtul ., având CUI_, cu sediul în Agigea, ., județul C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1558,01 lei reprezentând debit și a sumei de 766 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 713 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.4ex.29.10.2013
Tehnored.Ș.F.C.
2com.
| ← Evacuare. Sentința nr. 7335/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8155/2013.... → |
|---|
