Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2843/212/2013
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILA NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 20.12.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P. – A. M. A.
GREFIER – E. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL, cu sediul in mun. M., . nr. 83, jud. Constanta, înregistrata la R.C. sub nr. J_, CUI RO_, și pe pârâta ., cu sediul in mun. Constanta, .. 52 A, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta din data de 09.12.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 16.12.2013 si la 20.12.2013, data la care a pronuntat urmatoarea solutie:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.01.2013, sub nr._, reclamanta . E. SRL a cerut instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta ., obligarea pârâtei la plata sumei de 788,51 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate conform facturilor fiscale nr._/11.11.2011 și nr._/11.11.2011, la plata sumei de 1244 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,4% calculate de la data scadenței facturilor și până la data de 31.12.2012, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,4% ce curg de la data de 01.01.2013 și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta( în calitate de vânzător) și societatea pârâtă( în calitate de cumpărător) s-au derulat relații comerciale, concretizate prin emiterea facturilor fiscale nr._/11.11.2011 și nr._/11.11.2011, în valoare totală de 788,51 lei, facturi ce au fost acceptate la plată prin semnătură și aplicarea ștampilei.
De asemenea, reclamanta a arătat că deși a convocat pârâta la conciliere directă, toate demersurile au rămas fără rezultat, pârâta neînțelegând nici până în prezent să-și onoreze obligația de plată restantă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 și 1073 C. Civ, art. 897 C.. art. 274 C.proc.civ.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei: contractul de livrare nr. 1560/11.11.2011( filele 4-6), facturile fiscale nr. nr._/11.11.2011 și nr._/11.11.2011( filele 7-8), fișă cont client 411( fila 9), calcul penalități( fila 10), notificare și dovada de comunicare( filele 11-15).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 173,60 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei. Capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere a fost timbrat cu taxă judiciară în cuantum de 122 lei.
În data de 24.05.2013, reclamanta a depus prin Serviciul Registratură o cerere precizatoare, prin care a arătat că pârâta avea inițial de achitat către reclamantă suma de 1370 lei, însă a efectuat plăți parțiale, rămânând în prezent un debit restant în cuantum de 788,51 lei.
În dovedire, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: fișele de cont din anii 2011,2012 și 2013( filele 30-32) și chitanțe cu plățile parțiale efectuate de către pârâtă( filele 33-34).
La termenul din ședința publică din data de 30.08.2013, reclamanta a depus noi precizări privind plățile parțiale efectuate de către pârâtă și debitul restant și a depus, în dovedire, înscrisuri( filele 53-75).
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la soluționarea cauzei.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au derulat raporturi contractuale, prin încheierea contractului de livrare nr. 1560/11.11.2011( filele 4-6).
În baza acestui contract, reclamanta a livrat către pârâtă produse, pentru care au fost emise facturile fiscale nr._/11.11.2011 și nr._/11.11.2011, facturi însușite prin semnătură de către pârâtă.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Potrivit art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Prin urmare, întrucât facturile anexate la dosar au fost emise anterior datei de 01.11.2011( la fel și contractul dintre părți a fost încheiat ulterior acestei date), dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Noului cod civil și ale Codului comercial.
În temeiul dispozițiilor art. 46 C.. înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului.
Conform art. 1169 C.civ., ” Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.”, iar potrivit art. 1170 C.civ.,” Părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale; ele nu pot înlătura sau limita această obligație.”
De asemenea, conform art. 1270 C.civ., ” Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”, iar potrivit art. 1350 C.civ., ” Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. ”
Dreptul la daune interese presupune în mod obligatoriu existenta condițiilor răspunderii contractuale.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În cauza de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale, precum și contractul de livrare, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și- a executat propriile obligații.
Astfel, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unui înscris din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 788,51 lei reprezentând debit.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța reține că pârâta și-a asumat prin semnarea contractului de livrare nr. 1560/11.11.2011 și clauza penală cuprinsă în acesta la art. 8, potrivit căreia în caz de neplată la termen, se vor calcula penalități de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, în sarcina beneficiarului, calculate de la data scadenței până la data plății efective a facturii, indiferent de cuantumul acestora.
Prin urmare, pârâta va fi obligată și la plata penalităților de întârziere de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum total de 1244 lei, pentru perioada cuprinsă între data scadenței facturilor( 18.11.2011) și data de 31.12.2012.
De asemenea, tot pentru considerentele expuse mai sus, pârâta va fi obligată și la plata penalităților de întârziere de 0,4% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 01.01.2013 și până la achitarea integrală a debitului restant.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ., privind culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, pârâta va fi obligată și la plata sumei de 299 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . SRL, cu sediul in mun. M., . nr. 83, jud. Constanta, înregistrata la R.C. sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in mun. Constanta, .. 52 A, jud. Constanta.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 788,51 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1244 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,4% calculate de la data scadentă a facturilor până la data de 31.12.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,4% calculate de la data de 01.01.2013 până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 299 cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.12.2013.
PreședinteGrefier
A. M. A. E. R.
Red. jud. A.M.A./03.03.2014
Dact. R.E./23.12.2013
.
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4339/2013.... → |
|---|
