Cerere necontencioasă. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 29289/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-G. J.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii C. N. și C. M., ambii cu domiciliul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., jud.C. și S.C CITY BANK ROMÂNIA S.A, cu sediul în București, ., nr.24, ., sector 6, având ca obiect cerere necontencioasă/contestație la executare –REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul C. N., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform disp.art.85 și urm.C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la rectificarea citativului cu privire la numele intimatei, corect fiind C. E. PLC -SUCURSALA ROMANIA în loc de S.C CITY BANK ROMÂNIA S.A.
La interpelarea instanței, contestatorul afirmă faptul că solicită din partea Băncii City Bank, daune morale în valoare de 200.000 lei, câte 100.00 lei pentru fiecare parte, având în vedere atingerea adusă onoarei și demnității acestora, iar față de C. Județeană de Pensii C., suma de 10.000 lei, câte 5.000 lei pentru fiecare parte. Acești bani nu-i cerem CJP C., ci de la cei care se fac vinovați. Precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Contestatorul C. N., având cuvântul, solicită ca aceste despăgubiri morale să fie acordate de către intimați, pentru suferințele produse acestora, de la cei care se fac vinovați și pentru că au fost tratați cu refuz, deși li s-au pus în față documente care atestă greșeala pe care au făcut-o, precum și îndrăzneala și nerușinarea de a se reține sume de bani pe care nu le pot avea conform prevederilor contractuale și a legislației în vigoare. Menționează faptul că prin algoritmul fraudulos, banca calculează și o dobândă frauduloasă, peste dobânda pe care o încasează în mod legal. În final, solicită respectarea contestatorilor în calitate de oameni și pedepsirea acestora.
Instanța în temeiul disp.art.150 Cod procedură civilă constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._/212/2011 pe rolul Judecătoriei C., astfel cum a fost precizată prin cererea depusă în data de 10.10.2011, contestatorii C. N. și M., au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. J. DE PENSII și CITY BANK ROMANIA, restituirea reținerilor efectuate de intimate din pensiile contestatorilor și obligarea intimatei C. J. DE PENSII la plata de despăgubiri morale în sumă de_ lei, iar intimata CITY BANK ROMANIA la plata de despăgubiri morale de_ lei,
În motivarea contestației, în esență, s-a susținut ca intimata CITY BANK ROMANIA a pornit executarea silită împotriva contestatorilor, pe temeiul unui contract de credit, fără a se încuviința executarea silită de către instanță, precizând totodată că sumele reținute din pensiile realizate de contestatori sunt sume percepute nelegal de către intimată.
La cerere au fost anexate, în copie, adrese corespondență dintre contestatori și intimate, act adițional și notificare.
Intimata C. ROMANIA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de contestator, motivând că între părți s-a încheiat un contract de credit iar pentru că s-au înregistrat întârzieri la plata ratelor de către contestatori, creditul a fost declarat exigibil si contestatorii, în calitate de codebitori, puși în întârziere din data de 25.02.2011. În temeiul aceluiași contract de credit (respectiv art. 8.2 din contract), intimata C. ROMANIA a transmis către intimata C. J. DE PENSII notificarea de cesiune de creanță, solicitând debitorului cedat C. J. DE PENSII să procedeze la virarea unei cote de 1/3 din pensia contestatorilor. Arata intimata că, adresele nr._ și_ reprezintă notificări de cesiune de creanță și nu adrese de înființare a popririi, neprocedând în niciun fel la declanșarea procedurii de executare silită a codebitorilor.
Prin sentința civilă nr. 3111/28.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția inadmisibilității contestației la executare și a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii C. N. și C. M. în contradictoriu cu intimata C. ROMANIA ca inadmisibilă.
S-a reținut în acest sens că, potrivit textului de lege, contestația la executare se poate formula numai împotriva unei executări silite sau împotriva unui act de executare silită, iar în cadrul contestației instanța are a verifica legalitatea executării silite demarate și a actelor de executare întocmite. Cum însă în cauză nu există o executare silită pornită de către intimată împotriva contestatorilor, sumele de bani reținute de C. J. DE PENSII din pensiile acestora, fiind virate către intimată pe temeiul unei notificări de cesiune de creanță (emisă în baza art. 11 din contractul de credit încheiat între contestatori și intimată) și nu în cadrul unui dosar de executare silită (nefiind emisă nicio adresă de înființare a popririi), se constată întemeiată excepția de inadmisibilitate fata de întreaga contestație la executare.
Prin decizia civilă nr. 412/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul C. a fost admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza primei instanțe în vederea rejudecării.
S-a reținut în acest sens faptul că obiectul cauzei îl constituie contestație la executare împotriva măsurilor de executare împotriva contestatorilor, dispuse de către C. România ca urmare a neachitării ratelor datorate în baza unui contract de împrumut de nevoi personale încheiat între părți; mai exact, s-au contestat popririle efectuate de către terțul poprit C. Județeană de Pensii C. în temeiul adreselor emise de către intimata creditoare prin executor bancar.
Tribunalul a reținut că executarea silită există în fapt, iar instanța de executare stabilită în baza art. 400 alin.1 coroborat cu art. 3733 alin. 2 Cod procedură civilă, legal sesizată, are a analiza legalitatea actelor de executare, posibilitatea executării silite a debitului în baza dispozițiilor contractuale invocate de intimată în modalitatea concretă în care a fost realizată, existența debitului, precum și restul aspectelor invocate de contestatori, conform art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2011*.
Pe de altă parte, prin cererea adresată Tribunalului C. la data de 01.08.2011 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/118/2011, precizată ulterior – fila 14, reclamanții C. N. și C. M., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să înceteze reținerile din drepturile de pensie operate la cererea City Bank și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute cu acest titlu.
Instanța de fond a admis cererea și a dispus încetarea executării contractului de cesiune de creanță, accesoriu al contractului de nevoi personale încheiat de reclamanți cu C. România, cu consecința restituirii sumelor care au fost reținute.
Prin Decizia civilă nr. 229/AS/08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza la Judecătoria C. spre soluționare.
S-a reținut că prezenta cauză are ca obiect contestație la executare împotriva măsurilor de executare dispuse de către City Bank ca urmare a neachitării ratelor datorate în baza unui contract de împrumut de nevoi personale.
S-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 400 al.1 și 373 ind. 3 al.2 C.p.civ, preum și faptul că, cu ocazia rejudecării prima instanță va analiza și cererea reclamantului pentru plata daunelor morale, dacă aceasta a fost formulată în termen legal sau nu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2012.
Prin încheierea din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011* s-a admis excepția de conexitate, s-a dispus reunirea celor două dosare sub nr._/212/2012.
Prin sentinta civila nr._/10.12.2012 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul mai sus mentionat, instanta a respins exceptia tardivitatii contestatiei la executare ca neintemeiata, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei C. J. de Pensii Constanta ca neintemeiata, a admis exceptia netimbrarii capatului din contestatie avand ca obiect obligarea intimatei C. Romania la plata sumei de 200.000 lei reprezentand despagubiri, a admis în parte contestatia la executare principală și conexă, a dispus anularea executarii contractului de cesiune de creanta, accesoriu contractului de credit pentru nevoi personale incheiat intre contestatori si intimata C. Romania, a obligat intimatii sa restituie fiecarui contestator, printr-o singura prestatie sumele ce au fost retinute din pensiile acestora și la plata dobanzii legale aferente, a respins capatul de cerere din contestatia principala avand ca obiect obligarea intimatei C. J. de Pensii Constanta la plata de despagubiri morale ca nefondat.
Prin decizia civila nr.234/22.02.2013 pronuntata de Tribunalul Constanta, instanta a admis recursul formulat de recurentul – contestator C. N., a casat sentinta civila nr_/10.12.2012 ce a fost recurata numai in ceea ce priveste cererile de acordare a despagubirilor formulate de contestatori in contradictoriu cu CITY BANK ROMANIA și C. J. de Pensii Constanta.
Dupa casare, cauza a fost inregistrata pe rolul instantei sub nr._/212/2012*.
Prin s.c. nr.9017/19.06.2013 a Judecătoriei C. s-a dispus din nou asupra contestației la executare formulate în cuprinsul celor două cereri, principală și conexă, și s-a pronunțat și asupra cererii de acordare a despăgubirilor morale, în sensul că a luat act de renunțarea contestatorilor la cererea formulată în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii și a admis în parte cererea formulată în contradictoriu cu C. Romania, dispunând obligarea intimatei la plata către contestatori a sumei totale de 10.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii, iar prin d.c. nr.994/27.09.2013 Tribunalul C. a dispus casarea ultimei hotărâri pronunțate de instanța de fond, cu motivarea că aceasta s-a pronunțat asupra capetelor de cerere având ca obiect contestație la executare, deși acestea au fost anterior soluționate în mod irevocabil.
În cel de-al patrulea ciclu procesual, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între contestatori și intimata C. România s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale la data de 20.11.2007, contract semnat de contestator în calitate de debitor și contestatoare în calitate de codebitor, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului, f.35-38 din dosarul_/212/2011 al Judecătoriei C..
Potrivit art.11.1 din contract, debitorul și codebitorul garantează îndeplinirea tuturor obligațiilor față de Bancă în temeiul acestui contract prin constituirea următoarelor garanții-cesionarea în favoarea băncii, cu titlu de garanție reală mobiliară, a veniturilor sale salariale/din activități independente/din pensie pe care le are de primit de la debitorul cedat (angajatorul/C. de Pensii, etc), identificat în cererea de credit.
La data de 15.11.2007 au fost semnate de către contestatori declarațiile cu privire la cesiunea drepturilor salariale –f 54, 55.
Prin Notificarea din 25.02.2011, f.51 din dosarul menționat mai sus, s-a declarat plătibilă imediat suma de 1636,05 lei incluzând debit principal, dobândă, penalități și alte comisioane datorate conform contractului.
La data de 17.05.2011 au fost emise notificările de cesiune de creanță către C. Județeană de pensii C. prin care s-a solicitat acestei intimate ca, în calitate de debitor cedat al drepturilor bănești cesionate de contestatori în favoarea băncii, să rețină și să vireze lunar băncii 1/3 din drepturile bănești realizate de debitorii contestatori la data notificării – f.52, 53.
Astfel cum s-a reținut mai sus, prin decizia civilă nr.412/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/212/2011 executarea silită există în fapt, iar instanța de executare stabilită în baza art.400 alin.1 coroborat cu art.3733 alin.2 Cod procedură civilă, legal sesizată, are a analiza legalitatea actelor de executare. Totodată, s-a reținut că adresele intitulate de intimată „notificare de cesiune de creanță” și comunicate prin intermediul executorului bancar Casei Județene de Pensii C. au avut ca efect poprirea veniturilor obținute din pensie de către contestatori, această operațiune având loc în executarea dispozițiilor contractului de credit declarat scadent de intimată.
Cu privire la actele de executare întocmite, instanța de judecată a constatat cu caracter irevocabil că acestea sunt nelegale, având în vedere că executarea silită nu a fost încuviințată de către instanță. Prin urmare, instanța reține în raport de soluția de admitere a contestației la executare că în ceea ce o privește pe intimata C. Romania fapta ilicită există.
Cu privire la prejudiciul produs, pentru efectuarea actelor de executare nelegală, contestatorii au solicitat acordarea de despăgubiri morale de către C. România, în valoare de 100.000 lei pentru fiecare contestator.
Contestatorii motivează cererea de despăgubire pe ”îndrăzneala și nerușinarea de a ne reține sume de bani pe care nu le poate avea conform prevederilor contractuale și a legislației în vigoare și mai ales pentru faptul că în mod voit și tendențios a cerui fiecăruia dintre noi, soții C., suma ce o datorăm împreună pentru un singur contract”.
Prin urmare, instanța reține că prejudiciul moral invocat reprezintă în realitate o sancțiune ce se impune a fi aplicată intimatei creditoare, care a efectuat acte de executare nelegale în mod intenționat.
Doctrina și practica au statuat că despăgubirile morale apar ca urmare a prejudiciului cauzat unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice și morale ale persoanei vătămate prin fapta ilicită săvârșită în dauna sa.
În cauza de față, contestatorii nu invocă o astfel de suferință de natură a afecta starea psihică a persoanei, ci se încearcă transformarea acestor despăgubiri dintr-un remediu într-o sancțiune. În acest sens, instanța apreciază că solicitarea contestatorilor contravine scopului pentru care principiul de drept s-a conturat în practică, acela de reparare a pagubei, în speță de alinare a suferinței psihice pricinuite, astfel încât cu motivarea invocată de părți cererea nu poate fi primită.
În plus, chiar și în ipoteza în care s-ar califica natura despăgubirilor solicitate ca fiind o modalitate de reparare a prejudiciului și nu o sancțiune, astfel cum este solicită de părți, instanța constată că prejudiciul creat nu a fost dovedit. Având în vedere principiul consacrat de adagiul latin actori incumbit probatio, reclamanților le revenea sarcina probei în cauză, respectiv dovada faptului că au suferit un prejudiciu psihic în urma acțiunii ilicite întreprinse de pârâtă. În lipsa oricăror probe în acest sens, instanța nu poate doar pe cale de prezumții simple să constate în ce constă prejudiciul sau care este măsura acestuia, astfel încât să fie în măsură să cuantifice despăgubirea cuvenită. Astfel, părțile nu au arătat în ce fel au fost afectați în concret de măsura popririi, care era necesitatea de la acel moment a banilor reținuți, care sunt lucrurile de care au fost privați din cauza lipsei acestor sume, ce măsuri au fost nevoiți să ia pentru acoperirea necesităților, dacă acești bani constituiau singura sursă de venit sau alte aspecte de natură să circumstanțieze fapta și urmările produse.
Cum nici susțineri ale părților în sensul arătat anterior nu au existat și nici probe nu au fost solicitate, având în vedere și principiul disponibilității părților în procesul civil, instanța va reține că pretențiile formulate nu au fost dovedite (idem este non esse .>).
În ceea ce privește despăgubirea solicitată de la C. Județeană de Pensii, instanța constată că aceasta este întemeiată de părți pentru suferințele produse ”care la această oră ne-a lăsat în prag de iarnă fără cărbuni și lemne, precum și pregătirile necesare de iarnă”, despăgubire care să fie recuperată de la cei ce se fac vinovați de producerea suferințelor noastre, directorul executiv și directorul executiv adjunct, care i-au tratat cu refuz în ciuda documentelor care atestă greșeala lor.
Și cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii C., instanța urmează a analiza condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, a unui prejudiciu și existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins.
Referitor la fapta culpabilă a Casei Județene de Pensii, care în calitate de terț poprit a reținut sumele solicitate de executorul bancar, instanța apreciază că această instituție nu are posibilitatea legală de a cenzura actele de executare întocmite de organul competent. Astfel, C. Județeană de Pensii nu avea abilitarea legală ca la momentul la care a primit notificarea cesiunii de creanță, calificată de instanță în mod irevocabil ca fiind act de executare sub forma popririi, să analizeze dacă sumele sunt datorate în temeiul titlului executoriu exhibat, dacă s-a obținut încuviințarea executării silite sau care este cuantumul corect al debitului datorat.
În calitate de terț poprit, CJP a respectat prevederile legale in vigoare la acea data și a executat măsura popririi la solicitarea C. Romania (conform Ordinului 2628/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari).
Singurul aspect pe care îl poate verifica terțul poprit în cadrul acestei proceduri este dacă acesta datorează sume către debitor sau i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, conform art.452 C.proc.civ., iar acesta s-a verificat în cauză.
Prin urmare, instanța constată că nu există o faptă ilicită, săvârșită din culpa pârâtei C. Județeană de Pensii, care a creat prejudiciul pretins.
Având în vedere lipsa unui element al răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția în săvârșirea faptei, instanța nu va mai analiza în cauză îndeplinirea celorlalte condiții premisă pentru acordarea daunelor solicitate de către contestatori în raport cu C. Județeană de Pensii C..
Pentru motivele expuse mai sus, instanța apreciază că cererea de acordare a despăgubirilor formulată în contradictoriu cu C. Romania și C. Județeană de Pensii C. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții C. N. și C. M., ambii cu domiciliul în C., ., jud.C. în contradictoriu cu pârâții C. E. PLC -SUCURSALA ROMANIA, cu sediul în București, ., nr.24, ., sector 6 și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-G. J. D. Ș.
Red.jud.A.G.J./16.12.2013
Tehnoredact.D.Ș.
6ex./17.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
