Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 21964/212/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA CONSTANTA
SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILA NR._
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 20.12.2013
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P. – A. M. A.
GREFIER – E. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., cu sediul în C., B. N., nr. 165, jud. C. și pe pârâtul A. V. cu domiciliul în TULCEA, 9 MAI, nr. 14, jud. Tulcea, chemata în garanție ., cu sediul în sector 1, București, DACIA, nr. 30, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta din data de 16.12.2013 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, pentru a se depune concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 20.12.2013 data la care a pronuntat urmatoarea solutie:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.08.2012, sub nr._, reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâtul A. V., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 4139,52 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate asupra autoturismului pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a efectuat mai multe lucrări de reparație la autoturismul marca Opel Astra model G-1.4, cu nr. de înmatriculare_, utilizat de către pârât. Lucrările service au fost efectuate conform devizului nr._/29.09.2010, iar contravaloarea lucrărilor se ridică la suma de 4139,52 lei, sumă pentru care a fost emisă factura fiscală nr._/30.09.2010.
În plus, reclamanta a precizat că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, prin conciliere directă conform art. 720 ind. 1 C.proc.civ., însă pârâtul nu a dat curs invitației sale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 și art. 1547 Noul C.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și martori și a depus la dosar următoarele înscrisuri: factura fiscală nr._/30.09.2010( fila 5), dovada convocării în vederea concilierii directe( filele 3-4) și devizul de reparații nr._/29.09.2010( fila 6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 342,16 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
La termenul din ședința publică din data de 01.04.2013, reclamanta și-a precizat cererea, arătând își întemeiază pretențiile pe răspunderea civilă contractuală, în baza art. 969 Codul Civil de la 1864.
Legal citat, pârâtul A. V. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a ..
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, pârâtul a arătat că, la data de 15.09.2010, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală dinspre . Babadag, a acroșat un autoturism Jeep parcat în curbă, producându-i acestuia avarii ușoare.
În urma impactului însă, pârâtul a susținut că autoturismul său a fost mai grav avariat, motiv pentru care s-a prezentat la sucursala asigurătorului CASCO, respectiv ., unde a raportat accidentul și a solicitat suportarea cheltuielilor de reparații a autovehicului asigurat FULL CASCO. Lucrările service au fost efectuate de către reclamantă, iar costul total al reparațiilor este de 4139,52 lei conform devizului de reparații și facturii fiscale.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin cererea de chemare în garanție a .., pârâtul a solicitat, în ipoteza admiterii acțiunii principale, obligarea chematei în garanție la plata sumei de 4139,52 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de service efectuate asupra autoturismului pârâtului, în virtutea Poliței privind asigurarea facultativă a autovehiculelor CASCO nr._/02.07.2010.
În motivare, pârâtul a arătat că, astfel cum reiese din răspunsul asigurătorului înregistrat sub nr. 4492/03.08.2011, societatea de asigurare . a respins dosarul de daună pe motiv că asiguratul nu a respectat întocmai procedura în cazul producerii unui eveniment asigurat, stabilită la art. 8.9. din Polița CASCO nr._/02.07.2010.
Pârâtul a susținut că asigurătorul a tratat cu superficialitate dosarul de daună și înscrisurile depuse, din care rezultă că acesta a respectat toate cerințele prevăzute în contractul de asigurare. Astfel, pârâtul a precizat că, imediat după producerea evenimentului asigurat, a anunțat organele de poliție prin serviciul public de urgență 112, care după ce i-au luat datele de contact și au luat act de evenimentul produs, nefiind victime și constatând că nu intră sub incidența legii penale, i-au indicat să urmeze procedura de daună la asigurător.
Ulterior evenimentului rutier, pârâtul a menționat că s-a prezentat la asigurător, care inițial i-a acceptat toate cererile, pentru ca la un an după efectuarea reparațiilor service de către reclamantă, să respingă dosarul de daună.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 115-117 și 60-63 C.proc.civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu chematei în garanție și martori și a depus la dosar următoarele înscrisuri: răspunsul asigurătorului înregistrat sub nr. 4492/03.08.2011 prin care s-a respins dosarul de daună( fila 17), Polița privind asigurarea facultativă a autovehiculelor CASCO nr._/02.07.2010( filele 18-23), cerere de despăgubire din data de12.08.2011( fila 24), declarații( filele 29-30), cererea emisă către Serviciul de Telecomunicații Speciale-Direcția de apel unic de urgență și răspunsul primit( filele 31-32) și schiță accident( fila 33).
Cererea de chemare în garanție a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 342,16 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Chemata în garanție . a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., arătând că, în temeiul art. 11 C.proc.civ., competentă să soluționeze prezentul litigiu este Judecătoria Tulcea.
Pe fond, chemata în garanție a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivare, chemata în garanție a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de asigurare . nr._/02.07.2010, având ca obiect asigurarea pentru avarii și furt a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare_, autoturism ce a fost implicat în evenimentul rutier din data de 15.09.2010.
Chemata în garanție a susținut că, astfel cum rezultă din declarația dată de către pârât, în evenimentul rutier au fost implicate două autovehicule, devenind aplicabile prevederile legale privind constatul amiabil, conform ordinului Comisiei de supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2008 sau conform prevederilor art. 79 din OUG nr. 195/2002.
Chemata în garanție a arătat că au existat dubii cu privire la dinamica și locația evenimentului rutier, iar conducătorul auto asigurat nu a anunțat organele de poliție care să vină să constate accidentul și să întocmească un proces verbal, motiv pentru care a respins dosarul de daună, nefiind respectat art. 8 pct. 8.6 din contractul de asigurare, ce are forța juridică a unei legi între părți.
În drept, chemata în garanție a invocat dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., art. 969 din Codul civil, art. 8 pct. 8.6 din contractul de asigurare.
În dovedire, chemata în garanție a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar extrase din dosarul de daună( filele 42-47).
La solicitarea instanței, chemata în garanție a depus dosarul de daună nr. DD_( filele 51-80).
În ședința publică din data 01.04.2013, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., iar prin încheierea din data de 08.04.2013, instanța a respins ca neîntemeiată această excepție.
În ședința publică din data de 27.05.2013, chemata în garanție a depus note scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtului A. V..
În ședința publică din data de 23.09.2013, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâtului A. V., formulată de către chemata în garanție, iar prin încheierea din data de 07.10.2013, instanța a respins ca neîntemeiată această excepție.
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului( fila 76), proba cu interogatoriul chematei în garanție și a reclamantei( fila 82) și proba testimonială cu martorul S. O.( a cărui depoziție a fost consemnată și atașată la fila 78 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1.In fapt, la data de 15.09.2010, a avut loc un eveniment rutier soldat cu avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietate a pârâtului A. V. și asigurat la societatea de asigurări .( chemata în garanție), conform poliței privind asigurarea facultativă a autovehiculelor CASCO . nr._/02.07.2010( filele 18-23).
În vederea reparării autoturismului, pârâtul A. V. a mers la punctul de lucru al reclamantei unde există un atelier de reparații auto, reclamanta a procedat la efectuarea serviciilor de reparații și la finalizarea lor, în baza devizului de reparații nr._/29.09.2010( fila 6), a emis factura fiscală nr._/30.09.2010( fila 5), în valoare de 4139,52 lei, factură neachitată în prezent.
În drept, instanța reține că între pârâtul A. V. și reclamantă, s-au derulat relații comerciale în formă simplificată, concretizate în obligația reclamantei de presta servicii de service auto și obligația corelativă a pârâtului de a achita factura emisă în contul serviciilor de care a beneficiat.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Potrivit art. 6 alin. 5 din același act normativ dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Prin urmare, întrucât factura anexată la dosar a fost emisă anterior datei de 30.10.2011, dispozițiile legale aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil de la 1864 și ale Codului comercial.
În temeiul dispozițiilor art. 46 C.. înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului. Astfel, deși nu a fost încheiat un contract scris, reclamanta a dovedit existența înscrisului însușit de către pârâtul A. V., prin semnare, care constituie acordul acestora de voință cu putere de lege între părți, conform art. 969 C.civ., și care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile efectuate de către reclamantă.
Conform art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Contractul încheiat între părțile litigante este unul sinalagmatic, contract în temeiul căruia în patrimoniul părților se nasc drepturi și obligații reciproce, obligația uneia dintre părți reprezentând cauza directă a obligației celeilalte părți.
Din moment ce reclamanta a dovedit că și-a îndeplinit propriile obligații și, pe cale de consecință a dovedit obligația pârâtului, îi revenea acestuia sarcina de a proba efectuarea plății, dovadă pe care nu a făcut-o. Având în vedere că în materia răspunderii contractuale, culpa debitorului se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, sunt îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei prejudiciabile, care constă în aceea că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, a prejudiciului reprezentat de lipsirea reclamantei de sumele care i se cuveneau la data scadenței facturii, între aceste două din urmă condiții existând un raport de cauzalitate. Ca atare, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4139,52 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații, conform facturii nr._/30.09.2010( fila 5).
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluția de admitere a acțiunii și având în vedere cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va admite această cerere și o va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 345,16 lei, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Instanța nu va acorda reclamantei și cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, întrucât chitanțele anexate la dosar au fost depuse după ce instanța a rămas în pronunțare și prin urmare, nu pot fi luate în considerare.
2. Având în vedere soluția de admitere a acțiunii principale, cu consecința căderii pârâtului în pretenții, instanța va analiza în continuare cererea de chemare în garanție formulată de către pârât în contradictoriu cu societatea de asigurare ..
La data de 02.07.2010, între părți s-a încheiat contractul de asigurare facultativă . nr._/02.07.2010, având ca obiect asigurarea pentru avarii și furt a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare_, cu o erioadă de valabilitate de 12 de luni, de la 03.07.2010 la 02.07.2011.
În urma incidentului din data de 15.09.2010 în care a fost implicat pârâtul, s-a formulat cerere in vederea acoperirii prejudiciului suferit, formându- se dosarul de daună nr. DD_( filele 51-80).
Prin răspunsul asigurătorului înregistrat sub nr. 4492/03.08.2011( fila 17), societatea de asigurare . a respins dosarul de daună pe motiv că asiguratul nu a respectat întocmai procedura în cazul producerii unui eveniment asigurat, stabilită la art. 8.9. din Polița CASCO nr._/02.07.2010.
Instanța reține că potrivit art. 969 C.civ., convențiile au putere de lege între părțile contractante.
Contractul de asigurare facultativă . nr._/02.07.2010 încheiat între părți reprezintă un contract sinalagmatic, prin care fiecare din părțile din litigiu s-a obligat în considerarea contraprestației celeilalte părți. Astfel, pârâtul a achitat ratele primei de asigurare în considerarea faptului că chemata în garanție s-a obligat prin acest contract să îl despăgubească pentru avariile suferite ca urmare a unor accidente, în condițiile prevăzute în contract. .
În cazul obligațiilor de ,,a da” operează o prezumție în favoarea creditorului, în sensul că dovada titlului face dovada creanței. Prin urmare, în baza art. 1169 C.civ., revine debitorului sarcina de a răsturna prezumția, probând efectuarea plății.
În cauza de față, pârâtul a făcut dovada existenței relației contractuale cu chemata în garanție, iar conform celor reținute anterior evenimentul rutier în care a fost implicat autoturismul său se încadrează între cele asigurate, astfel că potrivit clauzelor contractuale asigurătorul are obligația de a îl despăgubi, neputându-se reține niciun caz de excludere.
Conform art.24 din Legea nr.136/1995, „în asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire”.
În ceea ce privește apărările chematei în garanție în sensul că pârâtul nu a respectat procedura prevăzută la art. 8 pct. 8.6 din contractul de asigurare, instanța o consideră neîntemeiată.
Astfel, conform art. 8 pct. 8.6 lit. c) din Contractul de asigurare facultativă . nr._/02.07.2010, în cazul producerii unei eveniment asigurat, asiguratul are obligația să înștiințeze imediat, dacă este cazul, conform uzanțelor din țara unde s-a produs evenimentul asigurat, organele de poliție, solicitând întocmirea de acte cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat, persoanele vinovate de producerea evenimentului asigurat și pagubele produse.
Analizând conținutul acestei clauze contractuale, instanța observă că art. 8 pct. 8.6 lit. c) din Contractul de asigurare facultativă . nr._/02.07.2010 impune în sarcina asiguratului obligația de a înștiința imediat organele de poliție, fără însă a individualiza modalitatea în care această înștiințare trebuie realizată.
Având în vedere că, astfel cum reiese din răspunsul primit de la Serviciul de Telecomunicații Speciale-Direcția de apel unic de urgență și răspunsul primit( filele 31-32), pârâtul, imediat după producerea evenimentului rutier, a anunțat telefonic organele de poliție informându-le în legătură cu evenimentul în cauză, însă aceste au decis că nu este necesar să se prezinte la fața locului, instanța consideră că, contrar susținerilor chematei în garanție, pârâtul a respectat dispozițiile art. 8 pct. 8.6 lit. c) din Contractul de asigurare facultativă . nr._/02.07.2010, dosarul de daună fiind în mod greșit respins, iar cererea pârâtului de a fi despăgubit de către asigurător este întemeiată.
În ceea ce privește despăgubirea ce i se cuvine, instanța constată că potrivit art. 9.5.1 din contractul de asigurare, cuantumul pagubei este egal cu costul reparației părților componente ori a pieselor avariate sau costul de înlocuire al acestora.
F. de considerentele expuse, instanța apreciază că pretențiile pârâtului sunt justificate, motiv pentru care în temeiul contractului . nr._/02.07.2010,
instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție la plata către pârât a sumei de 4139,52 lei cu titlu de despăgubiri casco, reprezentând costul reparațiilor efectuate asupra autoturismului asigurat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluția de admitere a acțiunii și având în vedere cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va admite această cerere și o va obliga pe chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 690,32 lei, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, aferente atât cererii principale, cât și cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ., cu sediul în C., B. N., nr. 165, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul A. V. cu domiciliul în TULCEA, 9 MAI, nr. 14, jud. Tulcea.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4139,52 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor service efectuate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 345,16 lei cu titlul de cheltuieli de judecată( taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul A. V. în contradictoriu cu chemata în garanție ..
Obligă chemata în garanție . la plata către pârâtul A. V. a sumei de 4139,52 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor service efectuate.
Obligă chemata în garanție . la plata către pârâtul A. V. a sumei de 690, 32 lei cu titlul de cheltuieli de judecată( taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.12.2013.
PreședinteGrefier
A. M. A. E. R.
Red. jud. A.M.A./03.03.2014
Dact. R.E./20.12.2013
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
