Pretenţii. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 20893/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
JUDEȚUL C.
Sentința civilă nr._
Ședința Camerei de Consiliu din 31 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B.-A. D.
Grefier: S. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.c. P. As C. S.r.l., cu sediul în C., .. 115, jud. C., înregistrată la ORC cu nr. J_ și pe pârâta S.c. MM I. & Outdoor S.r.l., cu sediul în C., ., jud. C., înregistrată la ORC cu nr. J_, având ca obiect pretenții cereri de valoare redusă.
Cererea se soluționează fără prezența și fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
În temeiul art. 255, art. 258 alin. 1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.08.2013, având nr._, reclamanta S.c. P. As C. S.r.l., în contradictoriu cu pârâta S.c. MM I. & Outdoor S.r.l., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- Obligarea pârâtei la plata sumei de 986,55 lei reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor nr._/03.11.2011, nr._/05.11.2011, nr._/07.11.2011, nr._/07.11.2011, nr._/15.11.2011, nr._/17.11.2011, nr._/07.05.2012
- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50,3 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru judiciar și timbru judiciar și 500 de lei onorariu de avocat.
În fapt reclamanta precizează că a vândut pârâtei, în perioada noiembrie 2011 – mai 2012 mai multe produse conform facturilor atașate la dosarul cauzei, însă debitoarea a achitat numai parțial contravaloarea facturii nr._/03.11.2011, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
În drept, cererea nu a fost motivată.
La dosar au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: fișa cu pârâta (f.11), facturile nr._/03.11.2011, nr._/05.11.2011, nr._/07.11.2011, nr._/07.11.2011, nr._/15.11.2011, nr._/17.11.2011, nr._/07.05.2012 (f. 12 – 18), dovada achitării onorariului de avocat (f.10).
Pârâtul legal citat cu un exemplar al formularului de cerere (f.21), nu a depus la dosar răspuns.
La termenul de judecată din data de 09.07.2013, fixat în camera de consiliu fără citarea părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a reținut cauza spre soluționare.
Analizând materialul probator instanța reține următoarele
În fapt,între părți, ambele profesioniști, s-au desfășurat raporturi comerciale în formă simplificată, creditoarea livrând produse către debitoare și emițând mai multe facturi fiscale pe care pârâta le-a însușit prin semnătura reprezentanților săi, însă pe care nu le-a achitat. În raport cu datele înscrise în cuprinsul acestor facturi, rezultă un debit restant total de 986,55 lei, în condițiile în care a fost achitată o parte din valoarea facturii nr._/03.11.2011.
Cu toate că de pe facturile depuse la dosar lipsește ștampila societății, instanța consideră că pentru angajarea răspunderii debitoarei elementul esențial este semnătura reprezentantului sau a unui delegat al societății comerciale, iar nu aplicarea ștampilei care nu oferă suficiente garanții în sensul că provine de la o persoană care poate angaja societatea, fiind un element care nu numai că poate fi foarte ușor contrafăcut, dar poate fi la fel de facil procurat. În plus, în condițiile în care legea nu definește în ce constă acceptarea facturii, instanța apreciază că impunerea condiției ca factura, un înscris foarte frecvent utilizat de comercianți, să poarte și ștampila societății comerciale, nu numai semnătura reprezentantului acesteia, este o condiție incompatibilă cu celeritatea ce caracterizează desfășurarea raporturilor comerciale. În plus, instanța consideră că facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată în accepțiunea art. 272 și urm. C.proc.civ. cu precizarea că, în materie comercială, potrivit doctrinei și practicii judiciare, nu mai este necesară respectarea formalității multiplului exemplar sau a mențiunii „bun și aprobat”, având în vedere experiența profesională a comercianților. Regimul juridic al facturii rămâne însă cel al unui înscris sub semnătură privată, motiv pentru care instanța apreciază că sunt incidente prevederile art. 273 alin. 1 C.civ. potrivit cărora „înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus, sau, după caz, socoti de lege ca fiind recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară.” Așadar, partea care dorește să nu recunoască un înscris sub semnătură privată ce i se opune este obligată să tăgăduiască formal semnătura sa, deoarece, dacă nu se opune folosirii înscrisului respectiv sau nu se pronunță nici într-un sens nici în celălalt, o astfel de atitudine se prezumă a fi o recunoaștere tacită. În speță, debitoarea nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a formula apărări, nu a făcut dovada executării acestor obligații sau a unor cauze străine exoneratoare de răspundere; în consecință, facturile semnate, prezentate de creditoare, fac dovada debitului pretins.
Odată dovedită existența obligației de plată, pârâtei îi revine sarcina probei privind executarea acestei obligații, iar atâta vreme cât nu a făcut dovada executării ei sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere (caz fortuit, forță majoră sau culpa reclamantei), instanța apreciază că există o neexecutare culpabilă din partea pârâtei a propriilor obligații contractuale.
Pentru aceste motive instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să dispună obigarea debitoarei la plata sumei de 986,55 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că acestea au fost solicitate de către reclamantă, instanța urmeză a aprecia asupra acestora.
Astfel, în temeiul art. 453 C.proc.civ., va obliga pârâtul la plata sumei de 50 lei reprezentând taxa de timbru și va respinge cererea de achitare a timbru judiciar întrucât aceasta nu este necesară cauzei față de dispozițiile O.U.G 80/2013.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 500 de lei, instanța va face aplicare art. 451, alin.2 C.proc. civ., considerând că acestea sunt disproporționate față de valoarea prezentului litigiu, reprezentând peste 50% din acesta, precum și față de activitatea desfășurată de avocat care s-a limitat la depunerea unor acte în instanță, urmând a le reduce și a obliga pârâtul la plata sumei de 200 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.c. P. As C. S.r.l., cu sediul în C., .. 115, jud. C., înregistrată la ORC cu nr. J_ în contradictoriu cu pârâta S.c. MM I. & Outdoor S.r.l., cu sediul în C., ., jud. C., înregistrată la ORC cu nr. J_ având ca obiect pretenții-cerere cu valoare redusă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 986,55 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr._/03.11.2011, nr._/05.11.2011, nr._/07.11.2011, nr._/07.11.2011, nr._/15.11.2011, nr._/17.11.2011, nr._/07.05.2012.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit art. 1030 alin. 3 C.pr.civ. prezenta sentință este executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 31.10.2013.
Președinte,Grefier,
D. B. A. S. P.
Red.și tehnored. Jud. B.A.D.
Gref. S.P.
Ex. 4/31.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-10-2013,... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria... → |
|---|
