Somaţie de plată. Sentința nr. 4132/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4132/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 24764/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 4132
Ședința publică din data de 21.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. TRANTU
GREFIER: L. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect somație de plată, formulată de creditor . P. SRL cu sediul în C., .. 84A, jud. C. în contradictoriu cu debitor . cu sediul în localitatea Greci, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21.03.2013, când după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C. proc. civ., instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2012 sub nr._, creditoarea . P. SRL, în contradictoriu cu debitoarea . a solicitat instanței, pe calea somației de plată, obligarea debitoarei la plata sumei de_,23 lei reprezentând debit restant conform facturilor fiscale: nr._/21.03.2011, nr._/30.03.2011, nr._/10.05.2011, nr._/31.05.2011, nr._/31.05.2011, nr._/19.07.2011, nr._/19.07.2011, nr._/20.07.2011, nr._/20.07.2011, nr._/21.07.2011, nr._/27.09.2011,_/27.09.2011 și nr._/30.09.2011, la plata sumei de_,14 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la scadență și până la data de 30.09.2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între societatea creditoare, în calitate de vânzător, și societatea debitoare, în calitate de cumpărător, s-au derulat relații comerciale, constând în vânzare – cumpărare de produse farmaceutice.
Creditoarea a mai arătat că, în urma acestei colaborări comerciale, societatea debitoare a achiziționat de la societatea creditoare marfă în valoare de 1666,68 lei, achitată parțial, rămânând un rest de plată în cuantum 1189,80 lei, conform facturilor fiscale anterior menționate, care au fost acceptate la plata de către societatea debitoare prin semnarea acestora și aplicarea ștampilei societății.
Creditoarea a mai arătat că, deși societatea creditoare și-a executat întocmai și la timp, obligațiile asumate, livrând mărfurile comandate de debitoare, aceasta nu și-a executat, la rândul său, la scadență, obligația ce îi revenea, de plată a prețului mărfii vândute.
Față de aceste aspecte, creditoarea a considerat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, creditoare a arătat că, în cuprinsul facturii, se menționa data scadentă, iar, în caz de întârziere, se percep penalități de întârziere de 0,15% din cuantumul debitului pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile din O.G. nr.5/2001.
Legal citată, debitoarea a depus întâmpinare prin care a arătat că, din evidențele acesteia, rezultă că datorează creditoarei suma de_,16 lei, solicitând eșalonarea plății acestei sume.
În ceea ce privește penalitățile, debitoarea a arătat că solicită respingerea acestora deoarece la rândul acesteia, debitoarea încasează plăți cu întârziere de la Casa de Asigurări de Sănătate, întârziere ce ajunge până la 330 zile, lucru cunoscut de furnizor.
Au fost atașate fișa furnizorului pentru perioada 01.12.2010 – 30.09.2012, 01.12.2010 – 23.01.2013
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. M. C&C P. și debitoarea S.C. C. F. S.R.L. s-au desfășurat raporturi comerciale în baza cărora creditoarea a furnizat medicamente debitoarei, acesteia revenindu-i obligația de a achita contravaloarea lor.
Instanța reține că facturile emise de creditoare au fost semnate de primire din partea societății debitoare, iar scadența acestora a fost stabilită la date anterioare introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, instanța mai reține că debitoarea a recunoscut parțial pretențiile solicitate de creditoare, arătând că, din evidența contabilă a acesteia, reiese că mai are de achitat către creditoare suma de_,16 lei.
Potrivit mențiunilor din factură, se percep penalități de 0,15% zi întârziere.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul; iar creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice.
Conform art. 46 din Codul comercial (în vigoare la data emiterii facturilor), obligațiile comerciale pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi acceptate.
În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care obligă pe comerciantul acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care angajează comerciantul din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că respectiva creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință întrucât existența acesteia rezultă din facturile emise de creditoare și însușite de debitoare, prin semnarea și ștampilarea acestora, precum și prin recunoașterea creanței de către debitoare.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de plăti o sumă de bani determinată prin facturile emise de creditoare.
Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în facturi; creanța fiind astfel exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, debitoarea neaducând niciun mijloc de probă în sens contrar.
În ceea ce privește cuantumul pretențiilor solicitate de creditoare, instanța constată că debitoarea a făcut dovada faptului că aceasta datorează creditoarei o sumă într-un cuantum redus față de ceea ce a solicitat creditoare.
Astfel cum reiese din evidențele contabile ale debitoarei, aceasta mai are de achitat către creditoare suma de_,16 lei.
De asemenea, instanța mai reține că, deși creditoarei i s-au comunicat înscrisurile depuse de debitoare, aceasta nu a formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul redus menționat de debitoare; instanța apreciind astfel că aceasta a primit plățile parțiale efectuate de debitoare.
Astfel, instanța o va obliga pe debitoare la plata sumei de_,16 lei, reprezentând contravaloarea parțială a facturilor neachitate, respectiv nr._/21.03.2011, nr._/30.03.2011, nr._/10.05.2011, nr._/31.05.2011, nr._/31.05.2011, nr._/19.07.2011, nr._/19.07.2011, nr._/20.07.2011, nr._/20.07.2011, nr._/21.07.2011, nr._/27.09.2011,_/27.09.2011 și nr._/30.09.2011.
Referitor la capătul cererii privind obligarea debitoarei la plata sumei de_,14 lei reprezentând penalități de întârziere, instanța reține că, în lipsa dovezii unei înțelegerii anterioare a părților prin care să se stabilească expres o clauză penală, simpla mențiune a acesteia în cuprinsul facturii nu face dovada întrunirii acordului de voință a părților în acest sens.
Sub același aspect, instanța mai reține că acceptarea la plată a unei facturi nu poate proba decât ceea ce, în mod standardizat și general, cuprinde o factură, respectiv marfa și prețul, neputând fi exclusă și posibilitatea existenței altor clauze, însă pentru validitatea acestora trebuie să se probeze acordul de voință neîndoielnic al celui/celor îndreptățiți să angajeze pe debitor.
Iar, faptul că s-a plătit parțial marfa cumpărată nu înseamnă că există automat și un consimțământ al debitoarei cu privire la clauza penală, pentru că, pe de o parte, debitoarea nu putea face o plată parțială valabilă în lipsa consimțământului creditoarei și, pe de altă parte, pentru că plata este efectul firesc al elementelor standardizate ale facturii (fără penalități).
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitoarei la plata sumei de_,14 lei reprezentând penalități de întârziere.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea privind somația de plată formulată creditoarea S.C. M. C&C P., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. F. S.R.L., și o va soma pe debitoare să plătească creditoarei suma de_,16 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora “partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, precum și cererea creditoarei în acest sens, instanța o va obliga pe debitoare, ca parte căzută în pretenții, să plătească creditoarei și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiul, în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind somația de plată formulată de creditoarea S.C. M. C&C P. cu sediul în C., .. 84A, jud. C., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. F. S.R.L. cu sediul în localitatea Greci, jud. Tulcea.
Somează pe debitoare să plătească creditoarei suma de_,16 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Respinge ca neîntemeiat capătul cererii privind obligarea debitoarei la plata sumei de_,14 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pe debitoare să plătească creditoarei suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.03.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. TRANTU L. S.
Red.Jud.M.T./26.04.2013
Tehn.Red.L.S./ex4/
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-08-2013,... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-10-2013,... → |
|---|
