Pretenţii. Sentința nr. 3418/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3418/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 26870/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3418/2013
Ședința publică din data de 08.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: B. C.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „pretenții civile”, promovată de către reclamanta S.C. „U.” S.R.L. cu sediul în C., .. 190, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A. C.” S.R.L. cu sediul în Eforie Nord, ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocatul ales D. D. L. cu împuternicire avocațială ./_/2013 depusă la fila 18, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S–a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței deși s-a procedat la comunicarea către pârâtă a interogatoriului formulat de către reclamantă, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință de la data de 25.01.2013, nu s-a formulat răspuns.
Instanța constată că pârâta nu a formulat răspuns interogatoriului ce i-a fost înaintat, urmând ca acest aspect să fie avut în vedere la momentul deliberării.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei, pentru dezbateri
Avocatul ales, pentru reclamantă solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu aplicarea disp. art. 225 C. pr. civ., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă instanța declară încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.10.2012 pe rolul Judecătoriei C., sub număr dosar_, reclamanta S.C. „U.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „A. C.” S.R.L., solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1000.85 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor emise, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arătă că reclamanta a livrat mărfuri către S.C. „A. C.” S.R.L. potrivit facturilor nr. 9755/ 29.09.2010 și nr._/ 03.02.2011, însă pârâta nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de plată, înregistrând în prezent un rest de plată de 1000.85 lei. Deși pârâta a fost convocată la conciliere directă, potrivit art. 7201 Cod procedură civilă, nici până în prezent nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 și art. 1271 Cod civil, art. 7201 Cod procedură civilă, art. 77 din Legea nr. 85/ 2006, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 91 lei și cu timbru judiciar de 1 leu.
Pârâta, legal citată fiind, nu a fost reprezentată în instanță și nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, care nu a formulat răspuns, deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul din 08.03.2013 (f. 25).
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
Între S.C. „U.” S.R.L. - în calitate de vânzător și S.C. „A. C.” S.R.L. - în calitate de cumpărător s-au derulat raporturi juridice constând în furnizarea de mărfuri, pentru care s-au emis facturile nr. 9755/ 29.09.2010 (f. 11) și nr._/ 03.02.2011 (f. 12), în valoare totală de 2800.82 lei. Prima dintre facturile indicate a fost însușită de către reprezentantul societății debitoare prin semnătură.
Reclamanta susține că pârâta nu a plătit contravaloarea celor două facturi, până în prezent.
Conform dispozițiilor art. 46 din Codul comercial - aplicabile raporturilor juridice dintre părți - obligațiile asumate de profesioniști se probează, între altele, cu facturi acceptate.
Așadar, în cauza de față cele două facturi emise de reclamantă pentru pârâtă fac dovada înțelegerii părților, în sensul că între acestea a intervenit un contract de vânzare-cumpărare (negotium iuris), în cadrul căruia S.C. „U.” S.R.L. și-a asumat obligația de livrare/ vindere a mărfurilor înscrise în facturi, iar S.C. „A. C.” S.R.L. și-a asumat obligația corelativă de plată a acestor mărfuri, al căror cost este de asemenea indicat în facturi.
Livrarea efectivă a mărfurilor vândute, care reiese din chiar facturile depuse la dosar de către reclamantă, denotă executarea contractului din partea S.C. „U.” S.R.L., motiv pentru care debitoarea este obligată să achite prețul mărfurilor astfel cumpărate.
În conformitate cu prevederile art. 969 cod civil din 1864 „convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1073 din același cod „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente de plată, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
În cauza de față pârâta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de plată a mărfurilor furnizate de reclamantă, fiind în culpă contractuală. Totodată, aceasta nu a dovedit intervenirea vreunei cauze legale de înlăturare a răspunderii civile în ceea ce îl privește, potrivit art. 1083 Cod civil din 1864 (forța majoră sau cazul fortuit).
Având în vedere că reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 1169 Cod civil din 1864 că, în speță, a executat propriile obligații.
Așa fiind, instanța constată că în prezenta cauză s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este dovedită prin înscrisurile existente la dosar și susținută prin prezumția instituită de art. 225 Cod procedură civilă, calificând refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la interogatoriu ca un început de dovadă în folosul părții adverse, dar și ca urmare a aplicării de către instanță a prezumțiilor simple, dată fiind natura comercială a litigiului.
Astfel, instanța reține caracterul cert al creanței, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existența acesteia rezultând din înscrisurile menționate, precum și caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, câtimea creanței fiind determinată prin aceleași acte de creanță, opozabile pârâtului. De asemenea, creanța este exigibilă
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1000.85 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor nr. 9755/ 29.09.2010 și nr._/ 03.02.2011.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtei, aceasta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru (91 lei), timbru judiciar (1 leu) și onorariu de avocat (300 lei) - dovedit prin chitanța nr. 13CA/ 002 din 09.01.2013 și factura nr. 13F/ 002 din 07.01.2013 (f. 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de către de către reclamanta S.C. „U.” S.R.L. cu sediul în C., .. 190, jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A. C.” S.R.L. cu sediul în Eforie Nord, ., jud. C., având ca obiect „pretenții civile”.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000.85 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a facturilor nr. 9755/ 29.09.2010 și nr._/ 03.02.2011.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 392 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 14.08.2013
thn. red. C.B. 31.07.2013/ . ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6855/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
