Pretenţii. Sentința nr. 4572/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4572/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 27699/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4572
Ședinta publică din 28.03.2013
Completul compus din:
P.: A. I. G.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta C. N. ADMINISTRATIA PORTURILOR MARITIME SA CONSTANTA și pe pârât . ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 28.03.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.11._ sub numărul de dosar_ reclamanta C. Națională „Administrația Porturilor Maritime” S.A. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 654,11 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru facturile achitate cu întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâtă s-a încheiat contractul de închiriere nr.63/01.05.2004 prin care societății pârâte i s-a asigurat contra-cost folosința bunurilor imobile, în schimbul unei plăți lunare, în vederea desfășurării activității de reparații nave și utilaje, curățare și degazare tancuri.
În baza contractului de închiriere părțile au convenit ca plata facturilor să se facă în termenul de scadență de 5 zile lucrătoare de la confirmarea de primire a facturilor conform art. 26 alin.2 din contract, iar în caz contrar se va percepe o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi calendaristică de întârziere conform art. 27 alin.1 din contract.
De asemenea, reclamanta în calitate de prestator a asigurat pârâtei următoarele servicii: furnizare și distribuție energie electrică, refurnizare apă potabilă și preluarea apelor uzate și meteorice, furnizare energie termică.
Între părți a fost încheiat și contractul de utilizare rețele de gaze naturale din Portul C. nr.63/GN/2003, iar în baza acestui contract, părțile au convenit ca plata facturilor să se facă în termenul de scadență de 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia (art.15(, în caz contrar se va percepe o penalitate de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea în baza anexei IV reclamanta a asigurat chiriașului servicii de refurnizare energie electrică. Potrivit art.5.2 plata facturilor urma să se facă în termen de 10 zile calendaristice de la emiterea acesteia, în caz contrar conform art.5.4 pct.a întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea acestui termen atrage majorări de întârziere.
Reclamanta a mai precizat că în baza acestor contracte a emis facturi în perioada 31.08.2011 - 31.01._ și, întrucât acestea nu au fost achitate în termenul scadent, este îndreptățită să solicite plata penalităților de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 Cod civil.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 32,71 lei și timbrul judiciar mobil de 1 leu.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă arătând că din suma de 317,15 lei pretinsă cu titlu de penalități a achitat exact suma datorată de 200 lei cu ordinal de plată nr.451/18.12.2012, iar restuls umei de 117,15 lei consideră că nu o datorează, nici cu titlu de penalități nici cu alt titlu.
Susține pârâta că această diferență a contestat-o și cu ocazia întâlnirii pentru conciliere, deoarece reprezintă penalități calculate și pentru ziua în care s-a făcut plata. Astfel că deși inițial reclamanta le solicitate suma de 615 lei a procedat la recalculare, rezultând suma ce face obiectul acțiunii de față de 317,15 lei, dar care a fost tot greșit calculată, încălcându-se o regulă contabilă clară, respectiv faptul că nu se calculează penalități pentru ziua în care se face plata, ori reclamanta tocmai asta a făcut a calculat penalități și pentru ziua când s-a făcut plata.
La termenul din data de 25.03.2013, reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 117,15 lei reprezentând penalități de întârziere și a sumei de 32,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că ulterior investirii instanței de judecată cu soluționarea prezentei acțiuni, pârâta a achitat parțial debitul (200 lei la data de 18.12.2012).
În cauză a fost administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantaC. Națională „Administrația Porturilor Maritime” S.A. C., în calitate de prestator, și pârâta S.C. S. S.A, în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. contractul de închiriere nr.63/01.05.2004 prin care societății pârâte i s-a asigurat contra-cost folosința bunurilor imobile, în schimbul unei plăți lunare, în vederea desfășurării activității de reparații nave și utilaje, curățare și degazare tancuri, precum și contractul de utilizare rețele de gaze naturale din Portul C. nr.63/GN/2003
De asemenea, prin contractul nr.63/01.05.2004 reclamanta s-a obligat să asigure pârâtei furnizarea următoarelor servicii: furnizare și distribuție energie electrică mici mari consumatori, conform anexei IV a/ IV b; furnizare energie termică conform Anexei V, refurnizare apă potabilă și prelucrarea apelor uzate și meteorice, conform Anexei VI a/ VI b.
Potrivit art. 7 din contract, pârâta s-a obligat să plătească contravaloarea folosirii bunului și a serviciilor prestate de reclamantă, conform tarifelor prevăzute în anexele contractului, precum și contravaloarea altor obligații de plată prevăzute în prezentul contract.
Conform art. 26 alin. 2 și 27 din contractul de închiriere, termenul de scadență a plății facturilor este de 5 zile lucrătoare de la confirmarea de primire a facturii de către chiriaș, iar, în cazul în care chiriașul nu a achitat în termenul de scadență o sumă, acesta este obligat să plătească prestatorului penalități de întârziere de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea în baza contractului de utilizare rețele de gaze naturale din Portul C. nr.63/GN/2003, părțile au convenit ca plata facturilor să se facă în termenul de scadență de 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia (art.15(, în caz contrar se va percepe o penalitate de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere.
În baza acestor contract, reclamanta a emis mai multe facturi fiscale (filele 33-40) facturi ce au fost primite și semnate de către pârâtă conform mențiunilor din cuprinsul acestora.
Potrivit art. 969 și 970 cod civil (în vigoare la data încheierii contractului)„ Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.” „ Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”.
Potrivit art.1073 C.civ.creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, iar daca acest lucru nu este cu putința el are dreptul la dezdăunare. Dreptul la daune interese presupune în mod obligatoriu existenta condițiilor răspunderii contractuale.
Art. 1082 din C.civ. prevede că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Cât privește condițiile care fac să se nască răspunderea contractuala acestea sunt următoarele: existenta unei fapte ilicite a debitorului, care consta în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului ( în speta, aceasta fapta consta în neîndeplinirea de către pârâta a obligației ce îi incumba în temeiul art. 22 alin. 1 din contract, respectiv să achite suma datorată pentru serviciul prestat; existenta unui prejudiciu patrimonial; existenta unei legături de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu (condițiile sunt îndeplinite în speță) și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicita. Condiția vinei pârâtei rezulta în mod implicit din disp.art.1082 C.civ. în sarcina căreia operează o prezumție de vina, aceasta nerăsturnând-o dovedind ca nu a putut executa obligația la timp datorita unui caz fortuit sau forței majore.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.46 din Codul comercial (în vigoare la momentul încheierii contractului între părți), obligațiile comerciale pot fi probate cu orice mijloace de probă, inclusiv cu facturi acceptate.
Factura comercială reprezintă un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale, ceea ce înseamnă că face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului.
În situația în care factura este acceptată de către destinatar, atunci aceasta face dovada și în favoarea emitentului. Acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care obligă pe comerciantul acceptant la plată, ceea ce înseamnă că acceptarea facturii trebuie să fie manifestarea voinței persoanei care angajează comerciantul din punct de vedere juridic în raporturile cu terții.
Din punct de vedere probatoriu, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamanta are sarcina de a proba existența convenției și a îndeplinirii propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății, în conformitate cu dispozițiile art. 1092 C.civ. și urm. sau un alt mod de stingere a obligațiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1082 C.civ.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că reclamanta a făcut dovada faptului că facturile emise au fost achitate cu întârziere de către pârâtă, ulterior termenului de scadență prevăzut în contract.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.16 din Contractul de utilizare rețele de gaze naturale din Portul C., art.27 alin.1 din Contractul de închiriere nr.63/01.05.2004, și art.5.4 din anexa IV, pârâta este obligată să plătească reclamantei penalități de întârziere de 0,30%, respectiv 0,10%, pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 317,15 lei, calculate până la data achitării, potrivit calculului de penalități atașat la dosarul cauzei (filele 41, 43, 45).
Pârâta a făcut dovada faptului că la data de 18.12.2012 cu ordinul de plată nr.451 a achitat parțial suma solicitată respectiv suma de 200 lei, astfel că potrivit precizărilor formulate de reclamantă suma rămasă de achitat este de 117,15 lei, sumă pe care pârâta a contestat-o invocând faptul că reclamanta a calculat penalități și pentru ziua în care s-a efectuat plata.
Instanța reține că susținerea pârâtei este neîntemeiată întrucât scadența este data la care suma datorată trebuie să se afle în contul creditorului, termenul până la care obligația de plata trebuie onorata, din aceasta rațiune extrasul de cont nu reprezintă o dovada certa a stingerii obligației de plata, ci doar data la care suma plătită a ieșit din contul debitorului, iar pentru a putea fi considerat ca efectuat, viramentul trebuie sa includă și operațiunea de creditare a contului creditorului, data plății fiind data creditării acestui cont.
Prin urmare, data plății prin ordin de plată este data creditării contului beneficiarului de către banca sa.
În aceste condiții, data intrării sumelor în contul reclamantei, calculând penalitățile prin includerea zilei datei plății în calcul, corespunzător principiului aplicat în metodologia de calcul ("interval deschis la un capat si închis la celalalt capat").
În ce privește termenul de scadența, instanța reține că scadența este data la care suma datorata trebuie sa se afle în contul creditorului, este termenul până la care trebuie onorată obligația de plată, întrucât de la aceasta data obligația devine exigibila si din acest moment se pot calcula penalități.
Penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța reține că se datorează în temeiul evaluării convenționale a prejudiciului, ca efect al manifestării de voință a părților. Încetarea contractului prin ajungere la termen nu desființează retroactiv efectele acestuia. Ele se prelungesc în timp până la stingerea obligațiilor cărora le-a dat naștere, astfel încât temeiul răspunderii pentru penalitățile de întârziere îl constituie art.16 din Contractul de utilizare rețele de gaze naturale din Portul C., art.27 alin.1 din Contractul de închiriere nr.63/01.05.2004, și art.5.4 din anexa IV, încheiate între părți
Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin probele administrate în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată și precizată prin concluziile depuse la termenul de judecată din data de 25.03.2013 de reclamanta C. Națională „Administrația Porturilor Maritime” S.A. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 117,15 lei reprezentând penalități de întârziere.
Față de această soluție, fiind în culpă procesuală și având în vedere și cererea reclamantei în acest sens, în temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în cuantum de 34,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, având în vedre că plata parțială a debitului s-a efectuat după sesizarea instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. Națională Administrația Porturilor Maritime – C., cu sediul în Incinta Port C. - Gara Maritimă în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. cu sediul în C. Incinta Port.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 117,15 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 34,21 lei cu titlu d cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar mobil.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.03.2013.
PREȘEDINTE, pt. GREFIER,
A. I. G. D. V. S.
Conform art.261 alin.2 C.proc.civ.
Semnează grefier șef secție M. Ț..
Red.jud.AIG/15.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria... → |
|---|
