Pretenţii. Sentința nr. 6983/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6983/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 29123/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6983/2013
Ședința publică din data de 17.05.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: Selma Z.
Pe rol, soluționarea cererii formulate de către reclamantul B. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul C. N., domiciliat în Eforie Nord, .. 11, jud. C., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 17.05.2013 când, în aceeași compunere
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2012 pe rolul Judecătoriei C., sub număr dosar_/ 212/ 2012, reclamantul B. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. N., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a unui vehicul folosit, intervenit între părți la 23.11.2009, pentru neexecutarea culpabilă, de către pârât, a obligației esențiale asumate convențional;
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de_ euro, în echivalent în lei la data plății;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, arată reclamantul că părțile au încheiat, la data de 23.11.2009, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca „Mercedes Menz 320S”, cu nr. de înmatriculare_, cumpărătorul B. G. achitând integral cu acea ocazie prețul vânzării, respectiv suma de_ euro. Reclamantul nu a primit însă mașina, cheile acesteia sau actele de proprietate, cu toate că pe parcursul a trei luni de la încheierea vânzării a încercat de mai multe ori să intre în posesia acestora. Arată reclamantul că i se invoca schimbarea seriei de motor și a cărții de identitate a autovehiculului.
Situația a făcut și obiectul unor cercetări penale, urmare a plângerii promovate de B. G., însă dosarul penal a fost soluționat prin N.U.P.
Învederează reclamantul că a fost indus în eroare de către pârât, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiindu-i comunicat că va intra în posesia cărții de identitate a vehiculului în câteva zile (cel mult o săptămână).
Se apreciază că sunt îndeplinite cerințele intervenirii rezoluțiunii convenției, întrucât pârâtul și-a încălcat obligația esențială asumată, constând în predarea mașinii și actelor acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-1141 Cod procedură civilă, art. 969-973, art. 1020-1021 Cod civil, iar în susținere a fost depus, în fotocopie, contractul părților.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 2450 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâtul, legal citat fiind, a depus întâmpinare (f. 35-37), prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, la momentul vânzării autoturismului, acesta se afla într-un service specializat din mun. C., fiind vizionat de cumpărător, care a fost de acord să plătească prețul precum și costul reparației unui telescop defect. Ulterior, după ce reclamantul a plătit prețul și a primit de la pârât cheile mașinii (talonul fiind în service), a dus mașina la un alt service, din Agigea, pentru a o repara mai ieftin. După câteva luni a fost eliberat duplicatul cărții de identitate a vehiculului (C.I.V.), pentru că fusese schimbat motorul mașinii, acest document fiind înmânat reclamantului, deși acesta neagă primirea C.I.V.
Reclamantul a încercat să vândă în târgul auto din constanța autoturismul și, văzând că nu poate obține un preț mai bun, l-a adus în curtea unui depozit din Eforie Nord, aparținând pârâtului, unde l-a lăsat cu cheile și C.I.V. înăuntru, dar fără talon. Aflând de la paznicul depozitului ce se întâmplase, C. N. a luat legătura telefonic cu B. G., care i-a comunicat că s-a răzgândit în privința vânzării, cerând a i se restitui suma plătită cu titlu de preț.
Arată pârâtul că susținerile reclamantului sunt contrazise de probele existente la dosarul penal și apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii, exprimându-și totodată disponibilitatea de a preda (încă o dată) autoturismul cumpărătorului, posesia actuală asupra autoturismului nedatorându-se propriei sale atitudini.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. Cod procedură civilă, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie (f. 38-43).
În cauză au fost încuviințate părților și administrate probele cu înscrisuri (în cadrul căreia a fost atașat și dosarul penal nr. 8493/P/2011 al Parchetului d.p.l. Judecătoria C.), proba cu interogatoriu și proba testimonială, fiind ascultați martorii Bașchir Albertyny (f. 57), N. I. (f. 58), M. T.-E. (f. 59).
Analizând materialul probator al cauzei, Judecătoria reține următoarele:
Între C. N. - în calitate de vânzător și B. G. - în calitate de cumpărător, s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 23.11.2009 (f. 5), având ca obiect autoturismul marca „Mercedes Menz 320S”, cu nr. de înmatriculare_ . Prețul vânzării a fost convenit la valoarea de_ euro, sumă care a fost plătiră la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel cum declară ambele părți.
B. G. reclamă neîndeplinirea de către pârâtul vânzător a obligației esențiale care îi revenea acestuia prin convenția părților, respectiv obligația de predare a autovehiculului, a cheilor și actelor aferente acestuia.
Așadar, esențial pentru dezlegarea acestei cauze este a se stabili dacă autovehiculul vândut, a ajuns - împreună cu cheile și actele sale - în posesia cumpărătorului B. G..
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Art. 1073 din același cod stipulează: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
Conform art. 1021 „partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese”.
Prin prisma acestor prevederi legale, așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia civilă nr. 2060/ 2012, „creditorul unor drepturi de creanță născute din contracte sinalagmatice are un drept de opțiune între executarea silită (directă sau indirectă) și rezoluțiunea sau rezilierea contractului. Legiuitorul nu impune o ordine a exercitării celor două variante, fiind necesar, însă, pentru a fi vorba de o veritabilă alegere ca executarea în natură să nu fi devenit imposibilă sau lipsită de interes pentru creditor”.
În cauza de față se constată că reclamantul are posibilitatea de a obține îndeplinirea exactă a obligației asumate de către pârât prin contractul de vânzare-cumpărare, însă - în virtutea art. 1021 din Codul civil de la 1864 - solicită rezoluțiunea actului juridic și repunerea părților în situația anterioară.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară
„Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți nu îndeplinește angajamentul său”, astfel cum prevede art. 1020 din Codul civil de la 1864, temeiul juridic al rezoluțiuni constituindu-l reciprocitatea și interdependența obligațiilor, fiecare dintre obligațiile reciproce fiind cauza juridică a celeilalte.
Instanța are a analiza condițiile cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii, prin prisma art. 1020 și 1021 din codul menționat, respectiv dacă există o neexecutare totală sau parțială, dar suficient de importantă a contractului și din culpa cărei părți se datorează neexecutarea.
Pentru a interveni rezoluțiunea, este necesară îndeplinirea mai multor condiții:
- cel care solicită rezoluțiunea trebuie să se declare gata să își execute obligația asumată;
- să existe o neexecutare a obligației asumate de cealaltă parte;
- neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația;
- debitorul obligației să fi fost pus în întârziere.
În cauza de față, instanța apreciază că sunt întrunite aceste condiții cumulative, pentru considerentele ce succed.
Reclamantul susține că nu i-a fost înmânată cartea de identitate a vehiculului nici până în prezent, însă pârâtul arată prin întâmpinare că i-a înmânat duplicatul C.I.V. reclamantului în luna aprilie 2010, după ce a fost emis acest document. Acest aspect este confirmat prin aceea că reclamantul a dus autovehiculul în târg pentru a-l vinde, astfel cum învederează însuși B. Gh în declarația olografă dată la 12.05.2011, în dosarul penal nr. 8493/ P/ 2011 (dosar penal atașat, f. 13-14) și cum declară martorul M. T.-E. (f. 59). Acesta din urmă a declarat în fața instanței că l-a însoțit pe reclamant cu ocazia prezentării autoturismului în târgul auto, spre vânzare, fără ca B. G. să aibă asupra sa C.I.V.
Dacă reclamantul avea sau nu asupra sa C.I.V. la data prezentării spre vânzare a autovehiculului în târgul auto, prezintă mai puțină importanță în cauză, ceea ce este cu adevărat relevant fiind faptul că B. G. a avut posesia efectivă asupra bunului mobil, intenționând chiar să revândă acea mașină.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriu (f. 61), pârâtul a arătat că C.I.V. trebuia ridicat de reclamant, după eliberare de la autoritatea de resort, iar întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat reclamantului a fost inițial formulată de pârât în sensul că acesta i-ar fi înmânat lui B. G. duplicatul C.I.V., după obținerea acestui document. În ședința publică din data de 10.05.2013, când s-a administrat interogatoriul reclamantului, avocatul pârâtului a arătat că rectifică formularea acestei întrebări, în sensul că C.I.V. nu a fost înmânat de către C. G. reclamantului, ci că acesta din urmă a intrat în posesia actului. De altfel, afirmația pârâtului precum că reclamatul ar fi abandonat în curtea sa autoturismul, cu toate actele înăuntru, nu a fost susținută prin niciun mijloc de probă, nici chiar prin depoziția martorului propus de C. G., respectiv paznicul curții, N. I.. Astfel, pârâtul nu a dovedit, conform art. 1169 din Codul civil de la 1864 - incident în cauză potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/ 2011, realitatea propriilor susțineri, în această privință.
Chiar dacă se constată neconcordanțe evidente între susținerile pârâtului din întâmpinare, față de răspunsul la interogatoriu al acestei părți, precum și față de întrebarea nr. 4 din interogatoriul formulat de C. G. pentru B. G., în ceea ce privește . C.I.V., instanța reține din ansamblul materialului probator al cauzei că motivul determinant care l-a făcut pe cumpărător să solicite desfacerea contractului, mai întâi prin bună-înțelegere, iar apoi prin intermediul instanței, îl constituie nu nepredarea C.I.V. ci imposibilitatea obținerii unui preț convenabil, astfel cum învederează însuși B. G. în declarația olografă dată la 12.05.2011, în fața organelor de cercetare penală.
Astfel, din această declarație rezultă că reclamantul a avut posesia bunului, pe care a încercat să îl valorifice, sens în care l-a prezentat în târgul auto, iar după ce a concluzionat că nu poate obține suma dorită, a restituit bunul vânzătorului.
Probele administrate în cauză confirmă faptul că reclamantul a avut posesia bunului, a cheilor și a talonului (certificat de înmatriculare) acestuia, însă nu s-a dovedit că B. G. ar fi deținut C.I.V.
Cu toate acestea, instanța apreciază că obligația vânzătorului de predare a C.I.V către cumpărător, în condițiile acestei spețe, nu este, în situația neîndeplinirii, de natură a conduce la rezoluțiunea actului juridic patrimonial intervenit între părți, B. G. cunoscând la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare că C.I.V. urma a fi eliberată de către autorități ulterior, ca urmare a schimbării motorului autovehiculului. Nedeținerea de către cumpărător a C.I.V., în condițiile în care nu a ajuns în postura încheierii unui alt contract de vânzare-cumpărare pentru simplul fapt că nu s-a găsit un alt potențial cumpărător care să ofere prețul dorit de B. G. (și care ar fi fost imposibil de realizat doar pentru lipsa C.I.V.), nu constituie un motiv de rezoluțiune, instanța neputând reține culpa vânzătorului în îndeplinirea obligațiilor asumate de acesta.
Obligația principală asumată de pârâtul vânzător, stabilită potrivit art. 1313 din Codul civil de la 1864, constă predarea bunului ce a făcut obiectul convenției părților. Desigur că în executarea acestei obligații vânzătorul are a preda și cheile autoturismului, ceea ce pârâtul din prezenta cauză a realizat, reclamantul având - cel puțin la data prezentării bunului în târg, pentru revânzare - atât posesia mașinii cât și a cheilor, conducând personal mașina cu acea ocazie.
Judecătoria consideră că cele declarate de martorul Bașchir Alberty Albetiny, care a arătat că l-a văzut „pe pârât conducând-o (n.n. mașina) prin Eforie, o dată sau de două ori, în apropierea locului în care această mașină este parcată în prezent”, nu pot conduce la o altă concluzie decât cea reținută anterior, dată fiind încercarea părților de a remedia defecțiunile autoturismului, care au fost constatate după încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În opinia instanței, din probele administrare reiese fără echivoc faptul că reclamantul a dorit desfacerea contractului pentru simplul motiv că nu se întrevedea posibilitatea unei valorificări în profit sau cel puțin la același preț, iar nu pentru că pârâtul vânzător nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Acest din urmă motiv a fost exhibat înaintea instanței, însă nu a fost dovedit, astfel încât cumpărătorul are posibilitatea să creară vânzătorului - în calitate de actual deținător al bunului vândut - să îi predea acel bun, sarcină pe care C. G. s-a și arătat disponibil să o îndeplinească, dacă B. G. i-o va cere.
Așa fiind, cererea de chemare în judecată va fi respinsă, ca neîntemeiată, instanța luând totodată act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul C. N., domiciliat în Eforie Nord, .. 11, jud. C., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Ia act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. Selma Z.
red. jud. G.M. 27.08.2013
thn. red. G.M. 27.08.2013/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9356/2013.... → |
|---|
