Succesiune. Sentința nr. 5194/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5194/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 14617/212/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5194
Ședința publică din data de 10.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect succesiune iesire din indiviziune, acțiune formulată de reclamanta B. E. M. domiciliată la familia C. din C., ., .. C, . în contradictoriu cu pârâții U. C. D. domiciliat în familia GĂRLESCU M. din Eforie Nord, ., județul C. și S. A. V. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. D. R. din C., ., județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 03.04.2013, apoi la data de 10.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.06.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta B. E. M. în contradictoriu cu pârâții U. C. D. și S. A. V. a solicitat constatarea calității de moștenitori a reclamantei și a pârâtului U. C. D. de pe urma defunctei B. M. A., constatarea masei succesorale ca fiind formată din cota indiviză de ½ din apartamentul situat la parterul imobilului din Cernavodă, .. 4, cealaltă cotă indiviză de ½ aparținând pârâtului S. A. V.. Totodată, a solicitat să se constate că reclamantei și pârâtului U. C. le revine câte o cotă de ½ din masa succesorală lui și să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea apartamentului către pârâtul S. A. V., cu obligarea acestuia la plata sultelor cuvenite, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că defuncta B. M. A. a decedat la data de 07.06.2001, iar moștenitori cu vocație succesorală au rămas reclamanta și pârâtul U. C. D..
La decesul defunctei a rămas masa succesorală formată din cota indiviză de ½ din apartamentul situat la parterul imobilului din Cernavodă, .. 4, apartament dobândit de defuncta B. M. A. împreună cu fratele acesteia, pârâtul S. A. V. și mama lor, B. Drăguța, prin sentința civilă nr. 1064/26.06.1989 a Judecătoriei Medgidia. Ulterior, prin sentința civilă nr. 3656/25.11.1992 a Judecătoriei Medgidia s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar apartamentul a fost atribuit în indiviziune defunctei B. M. A. și pârâtului S. A. V..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 650 C. civ., art. 728 C.civ. și art. 274 C. proc. civ.
În probațiune, a depus următoarele înscrisuri: certificat de deces B. M. A., certificat de naștere B. E. M., certificat de naștere U. C. D., sentința civilă nr. 1064/26.06.1989, sentința civilă nr. 3656/25.11.1992 a Judecătoriei Medgidia.
Pârâtul S. A. V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că nu este proprietarul a ½ din imobilul situat în Cernavodă, imobil care aparține tatălui său, S. Adalbert în baza sentinței civile nr. 1550/2004. Astfel, pârâtul a învederat instanței că prin sentința nr. 1550/2004 a fost admisă cererea de chemare în judecată a tatălui său, și s-a constatat intervenită vânzarea- cumpărarea apartamentului situat în Cernavodă. Totodată, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei față de capetele de cerere 2, 3 și 4 din cererea de chemare în judecată. În plus, a precizat că de la decesul mamei sale, reclamanta nu s-a interesat niciodată de imobilul din cauză, nu a plătit taxele și impozitele și nu a venit niciodată în Cernavodă. În apartament locuiesc pârâtul împreună cu tatăl său S. Adalbert și cu fiica sa minoră, arătând că în ultimii zece ani au adus o . îmbunătățiri imobilului.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, s-a depus sentința civilă nr. 1550/2004 a Judecătoriei Medgidia (f. 40).
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și pârâtului S. A. V. precum și proba cu expertiza tehnică imobiliară.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din certificatul de deces de la fila 3 a dosarului rezultă că B. M. A. a decedat în data de 07.06.2001.
Din coroborarea certificatelor de naștere ale reclamantei și pârâtului U. C. D. rezultă că aceștia sunt fiica, respectiv fiul defunctei B. M. A., având astfel calitatea de descendent de gradul I, și au acceptat moștenirea pur și simplu.
Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire, în temeiul legii trebuie să îndeplinească o condiție pozitivă, -vocație succesorală legală-, și două condiții negative, - să nu fie nedemnă, și să nu fie înlăturată de la moștenire, direct sau prin voința testatorului.
Codul civil, în art. 659, art. 669-675 stabilește patru clase de moștenitori legali, iar din clasa a I-a, fac parte descendenții defunctului, adică copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit, fără deosebire de sex și indiferent dacă sunt din aceeași căsătorie sau din căsătorii diferite.
Pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moștenire, în temeiul legii, să aibă deci vocație generală concretă, nu este suficient să facă parte din categoria moștenitorilor legali, cu vocație generală, ci trebuie să îndeplinească și o condiție negativă de a nu fi înlăturată de la moștenire de o altă persoană cu vocație generală, dar chemată de lege în rang preferențial, deci care are și vocație concretă, utilă.
Potrivit principiului chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, rudele din clasa a I-a sunt chemate la moștenire, în nume propriu sau prin reprezentare.
Astfel, având în vedere că reclamanta și pârâtul U. C. D. fac parte din clasa I de moștenitori legali, instanța reține că părțile au vocație generală concretă, la moștenirea defunctei B. M. A..
Instanța reține că sunt îndeplinite și condițiile negative, deoarece din probele administrate nu reiese că reclamanta și fratele său ar fi nedemni ori că au fost dezmoșteniți sau exheredați.
Astfel, din cele prezentate mai sus, instanța constată că părțile pot să fie chemate efectiv la moștenire.
Chiar dacă transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii succesiunii, ea nu are caracter definitiv și obligatoriu.
Ca principiu de ordine publică, potrivit art. 689 C. civ., „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine”. Prin urmare, succesibilul, are dreptul de opțiune succesorală, între confirmarea titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și desființarea acelui titlu prin renunțarea la moștenire.
Art. 700 alin 1 C. civ., prevede că „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii”. În temeiul art. 689 C. civ., acceptarea este expresă când succesibilul își însușește calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.
Potrivit art. 689 C. civ., acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt, pe care nu-l putea săvârși, decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Având în vedere răspunsurile formulate de reclamantă și pârâtul S. A. V. la interogatoriu, precum și faptul că între părțile din prezenta cauză și numitul S. Adalbert a mai existat un litigiu pe rolul instanțelor de judecată, respectiv dosarul nr._ al Judecătoriei Medgidia, în care reclamanta din prezenta cauza și-a justificat calitatea procesual pasivă tocmai prin descendența sa față de B. M. A., instanța apreciază ca fiind dovedită acceptarea succesiunii de pe urma defunctei B. M. A. ( conform sentinței civile nr. 1714/C/30.07.2008 a Judecătoriei Medgidia, f. 56- 57 dosar).
Reclamanta și pârâtul U. C. D. fac parte din clasa întâi de moștenitori legali, cea a descendenților. Întrucât în speță descendenții vin la moștenirea mamei lor singuri, fiecare dintre ei are dreptul la o cotă de ½ din masa succesorală.
Pentru considerentele prezentate mai sus, instanța va constata deschisă succesiunea de pe urma defunctei B. M. A., decedată la data de 07.06.2001, și totodată va constata că moștenitorii defunctei B. M. A., sunt reclamanta B. E. M., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ½ din masa succesorală și pârâtul U. C. D. în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ½ din masa succesorală.
Prin masa succesorală se înțelege desemnarea patrimoniului transmis de autor, succesorilor acestuia. Așadar, față de cele prezentate mai sus, având în vedere și dispozițiile sentinței civile nr. 1064/26.06.1989 Judecătoriei Medgidia, și nr. 3656/25.11.1992 a Judecătoriei Medgidia, instanța reține că masa succesorală se compune din cota indiviză de ½ din apartamentul situat la parterul imobilului din localitatea Cernavodă, .. 4, jud. C..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantei cu privire la capetele de cerere 2, 3 și 4, excepție invocată de către pârâtul S. A. V., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 C. proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, la speță, în raport de litigiul dedus judecății.
Instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesual active, apreciind că este necesară administrarea unor probe comune pentru a se putea aprecia asupra calității procesual active a reclamantei.
Astfel, analizând probele administrate în cauză, în temeiul cărora instanța a stabilit că reclamanta are calitate de moștenitor al defunctei B. M. A., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ½ din masa succesorală, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. A. V. excepție invocată de către acest pârât, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere obiectul prezentei cauze- ieșire din indiviziune, instanța apreciază că titularului dreptului de proprietate îi revine calitatea procesual pasivă.
Astfel, în temeiul Sentinței civile nr. 3656/25.11.1992, pârâtului S. A. V. i s-a atribuit în indiviziune cu B. M., imobilul situat în localitatea Cernavodă, .>
Ulterior, potrivit sentinței civile nr. 1550/12.07.2004 pronunțată de Judecătoria Medgidia, instanța a admis cererea lui S. Adalbert și a constatat că între acesta- în calitate de cumpărător, și S. A. V.- în calitate de vânzător, a intervenit în data de 15.08.1993 vânzarea- cumpărarea imobilului- casă de locuit cu trei camere și dependințe situat în Cernavodă, .. 4, hotărârea judecătorească ținând loc de act autentic de vânzare- cumpărare.
Având în vedere că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1550/12.07.2004, bunul nu era divizat în materialitatea sa, instanța apreciază că sunt aplicabile regulile specifice stării de indiviziune.
Dreptul asupra cotei- părți (ideale) este un drept de proprietate individual, absolut și exclusiv al fiecărui coindivizar, transmisibil între vii sau pentru cauză de moarte. Astfel fiind, în caz de înstrăinare a cotei ideale de proprietate din bunul determinat, cumpărătorul se substituie în drepturile coindivizarului vânzător.
Cu toate acestea, în situația în care vânzătorul, în loc să dispună de cota sa parte ideală de drept, înstrăinează în natură, în materialitatea sa bunul aflat în indiviziune, sau o porțiune din acel bun, deși nu are un drept de proprietate exclusivă asupra lucrului vândut, soarta contractului de vânzare- cumpărare depinde de rezultatul partajului.
Așadar, faptul transmiterii de către pârâtul S. A. V. către tatăl său, S. Adalbert, a dreptului său asupra imobilului mai sus arătat ( fapt constatat prin sentința civilă nr. 1550/12.07.2004 pronunțată de Judecătoria Medgidia) anterior ieșirii din indiviziune, nu este de natură să conducă la lipsa calității procesual pasive în cererea de ieșire din indiviziune din prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. A. V..
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 728, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Din cererea de chemare în judecată și din întâmpinarea depusă de pârâtul S. A. V., respectiv înscrisul depus de către pârâtul U. C. D. ( f. 142), precum și concluziile scrise, rezultă că aceștia sunt de acord cu sistarea stării de indiviziune dintre reclamantă și pârâți, cu precizarea că reclamanta și pârâtul U. C. D. solicită rămânerea în indiviziune cu privire la cota ce le revine.
Astfel, la ieșirea din indiviziune, instanța va avea în vedere, în primul rând, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar ing. G. M., potrivit căruia imobilul în litigiu are o valoare de_ lei. Prin raportare la configurația imobilului- construcție, expertul judiciar a formulat două variante de partajare: varianta nr. 1 presupune atribuirea întregului imobil către una dintre părți; varianta nr. 2 presupune formarea a două loturi în natură, lotul nr. 1 situat înspre stradă, compus din încăperile nr. 1, 2, 3 și parțial 4 din parter casa de locuit, în suprafață utilă de 45,50 mp (lot cu o valoare de_ lei) și lotul nr. 2 situat înspre spate, compus din încăperile nr. 5, 6, 7, parțial 4 din parter casa de locuit în suprafață utilă de 30,11 mp, încăperile 8, 9, 10 din anexele locuinței (lot cu o valoare de_ lei).
Având în vedere susținerile părților și concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză, în sensul că bunul imobil supus partajului este comod partajabil în natură, și având în vedere manifestarea de voință a părților, fiecare dintre ei solicitând atribuirea lotului nr. 1 astfel cum a fost individualizat în cuprinsul raportului de expertiză (f. 127- 137), instanța urmează a realiza sistarea stării de indiviziune în care se află părțile prezentului proces cu privire la imobilul supus partajului, în concordanță cu prevederile art. 673 indice 10 alin. 1 Cod Procedură Civilă, care prevede că „Dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 673 indice 9.”
Față de dispozițiile art. 673 indice 5 C. proc. civ., instanța va admite în parte cererea reclamantei ( ce a solicitat atribuirea lotului nr 1) și va dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului din localitatea Cernavodă, .. 4, jud. C., prin atribuirea către reclamantă și pârâtul U. C. D., în indiviziune, a lotului nr. 2 compus din încăperile nr. 5, 6, 7, parțial 4 din parter casa de locuit în suprafață utilă de 30,11 mp, încăperile 8, 9, 10 din anexele locuinței, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert G. M. (varianta 2 ipoteza B din raportul de expertiză ), respectiv atribuirea în deplină proprietate și posesie pârâtului S. A. V. a lotului nr. 1 compus din încăperile nr. 1, 2, 3 și parțial 4 din parter casa de locuit, în suprafață utilă de 45,50 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert G. M. (varianta 2 ipoteza B din raportul de expertiză).
Potrivit art. 673 indice 9 „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”, iar conform art. 673 indice 10 alin. 4 Cod Procedură Civilă, care prevede că „ La cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească.”
Așadar, la stabilirea pârâtului S. A. V. ca persoană căreia i se va atribui în deplină proprietate și posesie lotul nr. 1, instanța are în vedere că: acesta își are domiciliul în imobil împreună cu fiica sa minoră, în camerele incluse în lotul nr. 1; s-a ocupat de administrarea acestui bun, efectuând și lucrări de îmbunătățiri, aspecte de fapt recunoscute prin răspunsurile date la interogatoriu.
Instanța nu a reținut ca element determinant pentru atribuirea către pârâtul S. A. V. a lotului nr. 1 existența contractului de închiriere nr. 1692/05.04.2012, contract încheiat în calitate de locator de către S. Adalbert, apreciind că nu are relevanță în prezenta cauză.
Criteriile ce au determinat atribuirea lotului nr. 1 către acest pârât vizează situația locativă a acestuia, faptul că a locuit și a adus îmbunătățiri acestui imobil. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere faptul că pârâtul S. A. V. a transmis către tatăl său, S. Adalbert, dreptul său asupra imobilului mai sus arătat, fapt constatat prin sentința civilă nr. 1550/12.07.2004 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Potrivit art. 742 cod civil din 1864: „Inegalitatea părților date în natură (fiecărui coindivizar) se compensează prin bani.” În același sens sunt și dispozițiile art. 673 indice 5 Cod Procedură Civilă, conform căruia în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la situația din prezenta cauză, instanța urmează a obliga pe reclamanta B. E. M. și pârâtul U. C. D. la plata către pârâtul S. A. V. a sumei de 6614 lei reprezentând sultă compensatorie, astfel cum rezultă din varianta a 2 a, ipoteza B a raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, ipoteză în care cei dintâi sunt favorizați ca beneficiari ai lotului nr. 2 în valoare de_ lei, în timp ce lotul nr. 1 atribuit pârâtului S. are o valoare de_ lei.
Totodată, instanța reține că, ori de câte ori situația de fapt din cauza dedusă judecății se încadrează în ipoteza reglementată de alin. 1 al art. 673 indice 10 Cod Procedură Civilă, instanța este obligată, potrivit alin. 4 al aceluiași text legal, să stabilească termenul în care trebuie plătită sulta compensatorie.
Rațiunea unui astfel de termen este aceea de a asigura un tratament juridic egal pentru toți coindivizarii. În acest sens, prin decizia nr. 138 din 23 aprilie 2002, Curtea Constituțională a stabilit că în cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre coproprietari, dacă nu s-ar prevedea obligația acestuia de a achita celorlalți, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident și direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.
Având în vedere considerentele ce preced, în temeiul alin. 4 art. 673 indice 10 Cod Procedură Civilă, instanța va stabili termen pentru plata sultei de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Potrivit art. 50 indice 2 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în situatia în care, prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, beneficiarul ajutorului public dobândeste bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum, depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sa restituie ajutorul public.
Întrucât prin încheierea din data de 09.11.2011 (f. 38 ) s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamantă, care a fost scutită de plata taxei de timbru de 3339 lei, iar prin hotărârea pronunțată aceasta a dobândit drepturi cu o valoare de zece ori mai mare decât a ajutorului public acordat, instanța va obliga reclamanta să restituie statului suma de 3339 lei reprezentând ajutor public judiciar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată angajate de reclamantă, instanța constată că aceasta a achitat următoarele sume: 422 lei taxă de timbru (f. 150), onorariu expert de 900 lei compus din 500 lei (f.96 ), 200 lei (f. 120), 200 lei (f. 144), și 750 lei onorariu avocat (f. 161). Având în vedere că reclamanta este obligată să restituie către stat suma de 3339 lei reprezentând ajutor public judiciar, această sumă va fi inclusă în cheltuielile de judecată suportate de către reclamantă.
Dată fiind natura cauzei, instanța reține că toate cele trei părți sunt interesate în soluționarea acesteia, astfel că se impune ca taxele de timbru și onorariul expertului, să fie suportate de fiecare parte, proporțional cu cota- parte a fiecăruia, respectiv câte ¼ reclamanta și pârâtul U. C. D., și 2/4 pârâtul S. A. V..
Având în vedere cele ce preced, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a obliga pe pârâtul U. C. D. la plata către reclamantă a sumei de 1165,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată (suma de 1165,25 lei reprezintă ¼ din suma de 4661 lei compusă din 3339 lei, 422 lei, 500 lei, 200 lei, 200 lei ).
Totodată, va obliga pe pârâtul S. A. V. la plata către reclamantă a sumei de 2330,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată (suma de 2330,5 lei reprezintă 2/4 din suma de 4661 lei compusă din 3339 lei, 422 lei, 500 lei, 200 lei, 200 lei ).
În condițiile în care și pârâtul S. A. V. a făcut dovada suportării cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 800 lei (f. 157), instanța va obliga reclamanta la plata către pârâtul S. A. V. a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pe cale de consecință, întrucât reclamanta și pârâtul S. sunt obligați în mod reciproc la plata unor sume de bani, instanța va compensa cheltuielile de judecată suportate de reclamantă și pârâtul S. A. V. până la concurența sumei de 800 lei, și va obliga pârâtul S. A. V. la plata către reclamantă a sumei de 1530,5, cu titlu de cheltuieli de judecată necompensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantei invocată de către pârâtul S. A. V., ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâtul S. A. V., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. E. M. domiciliată la familia C. din C., ., .. C, . în contradictoriu cu pârâții U. C. D. domiciliat în familia GĂRLESCU M. din Eforie Nord, ., județul C. și S. A. V. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. D. R. din C., ., județul C..
Constată deschisă succesiunea de pe urma defunctei B. M. A., decedată la data de 07.06.2001.
Constată că moștenitorii defunctei B. M. A.,sunt reclamanta B. E. M., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ½ din masa succesorală și pârâtul U. C. D. în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de ½ din masa succesorală.
Constată că masa succesorală este formată din cota indiviză de ½ din apartamentul situat la parterul imobilului din localitatea Cernavodă, .. 4, jud. C..
Dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului din localitatea Cernavodă, .. 4, jud. C., astfel:
Atribuie reclamantei B. E. M. și pârâtului U. C. D., în indiviziune, lotul nr. 2 compus din încăperile nr. 5, 6, 7, parțial 4 din parter casa de locuit în suprafață utilă de 30,11 mp, încăperile 8, 9, 10 din anexele locuinței, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert G. M. (varianta 2 ipoteza B din raportul de expertiză ).
Atribuie în deplină proprietate și posesie pârâtului S. A. V. lotul nr. 1 compus din încăperile nr. 1, 2, 3 și parțial 4 din parter casa de locuit, în suprafață utilă de 45,50 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert G. M. (varianta 2 ipoteza B din raportul de expertiză).
Obligă reclamanta B. E. M. și pârâtul U. C. D. la plata către pârâtul S. A. V. a sumei de 6614 lei reprezentând sultă compensatorie.
Stabilește termen pentru plata sultei de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Obligă reclamanta să restituie statului suma de 3339 lei reprezentând ajutor public judiciar.
Obligă pârâtul U. C. D. la plata către reclamantă a sumei de 1165,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul S. A. V. la plata către reclamantă a sumei de 2330,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtul S. A. V. a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Compensează cheltuielile de judecată suportate de reclamantă și pârâtul S. A. V. până la concurența sumei de 800 lei, și obligă pârâtul S. A. V. la plata către reclamantă a sumei de 1530,5, cu titlu de cheltuieli de judecată necompensate.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.5ex.19.04.2013
Tehnored.Ș.F.C.19.04.2013
3com.21.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Pretenţii. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
