Acţiune în constatare. Sentința nr. 7936/2014. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 7936/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 24-07-2014 în dosarul nr. 3876/97/2011*

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILA

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7936/2014

Ședința publică de la 24 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. F.

GREFIER: E. G.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.

Prezenta cerere a fost legal timbrata cu suma de 6682 lei reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar in valoare de 5 lei.

La apelul nominal făcut în ședință publica se prezintă pentru pârâtă avocat D. R. in baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind reclamanta.

Procedura este legal îndeplinită.

Întrebată fiind, partea prezentă arată ca nu mai are alte probe de solicitat și cereri de formulat.

Instanța ia act de susținerile părții prezente în sensul ca nu mai are alte probe și cereri de formulat, sens în care in baza disp.art.150 C. proc. civ. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Având cuvântul, apărătorul pârâtei solicita respingerea acțiunii pentru cele indicate în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată și admiterea cererii reconvenționale având în vedere că s-a făcut dovada faptului că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de pază, iar pârâta a suferit prejudicii.

INSTANȚA

Prin cererea formulată de reclamanta . Privat Petroșani și înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.CO_ în data de 20.05.2011 s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta ., să se constate rezoluțiunea contractului de închiriere încheiat conform încheierii de autentificare și certificare de dată certă nr. MFP la data de 02.06.2009 încheiat între reclamantă și pârâtă pentru neexecutarea punctului 4 din contract cu privire la ,,Obligațiile chiriașului, respectiv pentru neîndeplinirea subpunctelor 5 și 6 cu privire la plata chiriei în sumă de 2.465,10 lei reprezentând contravaloare facturii nr.680/01.01.2011 și să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că este proprietara spațiului comercial în suprafață de 124 mp situat în municipiul Petroșani, . – Magazia produse Finite – și a închiriat acest spațiu pârâtei prin contractul de închiriere nr.MFP21/01.06.2009, contract reziliat de drept prin neexecutarea punctului 4 din contract cu privire la ,,Obligațiile chiriașului” pentru neîndeplinirea subpunctelor 5 și 6 cu privire la plata chiriei.

Reclamanta a mai arătat că a făcut demersuri pentru soluționarea amiabilă a situație create, însă pârâta folosește abuziv spațiul fără niciun titlu.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.111 și 274 C.pr.civ. și art.480, 962, 1020 și 1021 Cod civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contractul de închiriere nr.MFP21/01.06.2009, factura . nr.680/01.01.2011, certificatul de atestare fiscală nr._/17.02.2011, certificatul de înregistrare al reclamantei, cartea de identitate a administratorului societății pârâte, adresa nr.8395/11.04.2011 și procesul verbal din 06.05.2011.

Prin sentința nr.2447/CA/13.09.2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Petroșani și soluționat prin sentința civilă nr. 6591/12.12.2011 în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs de către pârâtă, recurs admis, pentru nelegala citare a pârâtei pe tot parcursul judecății, cauza fiind retrimisă spre rejudecare Judecătoriei Petroșani prin decizia Tribunalului Hunedoara nr. 701/R/2012.

Prin încheierea civilă nr. 1126/4 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului astfel înregistrat cu nr._ la Judecătoria Constanței, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 9.04.2013

Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare în ceea ce privește cererea dedusă judecății, invocând, prin note de ședință (f. 12), excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în raport de art. 111 C. proc. civ., precum și insuficienta timbrare a acțiunii.

Totodată, pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii prejudiciului ce i-a fost cauzat prin neîndeplinirea de către aceasta a obligației de pază ce îi revenea conform art. 3.3. din contract și instituirea unui drept de retenție asupra spațiului ce face obiectul contractului de închiriere, până la achitarea definitivă a acestui prejudiciu.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că, potrivit art. 3.3. din contract, reclamanta s-a obligat să asigure și servicii auxiliare constând în pază exterioară perimetrală, salubritate, gunoi etc.

În noaptea de 12-13.03.2011, datorită neîndeplinirii acestei obligații de către reclamantă, spațiul ce face obiectul închirierii a fost spart, sustrăgându-se din acesta mărfuri în valoare totală de_,98 lei, ocazie cu care a formulat și plângere penală la Poliția Petroșani.

Ulterior, a notificat reclamanta, la data de 02.05.2011, solicitându-i acoperirea prejudiciului cauzat ce i-a fost cauzat, însă reclamanții au contestat atât existența mărfurilor, cât și valoarea acestora.

În dovedirea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiza contabilă.

Excepțiile invocare prin întâmpinare de către pârâtă au fost respinse, ca neîntemeiate, în ședința publică din 11.07.2013, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință din acea zi (f. 25)

Pârâta reconvenientă a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru de 1000 lei (f. 31), iar plata restului taxei de timbru datorate, de 5562,49 lei, a fost eșalonată în 6 rate lunare, prin încheierea din 03.10.2013 (f. 45)

Reclamanta-pârâtă . formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f. 85) prin care a solicitat disjungerea cererii reconvenționale iar, pe fondul acestei cauze respingerea cererii ca neîntemeiată. Astfel, a arătat că, potrivit contractului, obligația acesteia era aceea de a asigura paza exterioară perimetrală a întregului depozit or, astfel cum rezultă din constatarea de la fața locului, spargerea zidului s-a efectuat din interiorul spațiului unde pârâta-reclamantă avea bunurile, spre exterior iar conform verificării de la acea dată, pe toate ușile de acces în depozit se aflau instalate sistemele de siguranță. Mai arată că în prezent, pe rolul Poliției Petroșani se află cercetări în dosarul nr. 1242/P/2011 în vederea identificării autorilor faptei care în noaptea de 12/13.03.2011 au pătruns prin efracție în incinta spațiului comercial închiriat.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul reclamantei – pârâte, declarațiile a 2 martori (S. V. – f.91; Butnaruc Tony-S. f. 92), precum și expertiza contabilă.

Reclamanta a depus la dosar răspunsul în scris la întrebările adresate de pârâtă (f. 79), însă la data de 09.07.2013 a formulat cerere reconvențională

Analizând cererea principală și cererea reconvențională în raport de probele administrate și dispozițiile legale incidente, instanța constată și reține următoarele:

  1. În ceea ce privește cererea principală:

Reclamanta S.C. M. SA, în calitate de proprietar, și pârâta S.C. L. I. S.R.L./Petroșani, în calitate de chiriaș, au încheiat contractul de închiriere nr.MFP21/01.06.2009, prin care reclamanta, în calitate de locator, a închiriat pârâtei în calitate de locatar, spațiul comercial în suprafață de 124 mp situat în municipiul Petroșani, . – Magazia produse Finite.

Prin contractul încheiat, pârâta s-a obligat să plătească o chirie lunară în cuantum de 558 euro lunar, începând cu data încheierii contractului, chirie ce trebuia plătită în primele 5 zile din luna pentru care s-a emis factura, sub sancțiunea plății de penalități de întârziere de 1,50% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plății.

Instanța constată că prin acest contract s-a stipulat la art.4.6 că ,,Neachitarea chiriei pentru o lună până la data de 5 a le lunii în curs atrage rezilierea de drept a contractului fără somație și eliberarea imediată a spațiului la sfârșitul lunii respective”, iar la art.6.3 s-a stipulat că ,,În caz de nerespectare strictă și ad literam a prevederilor art.4 al prezentului contract, acesta devine nul de drept și se aplică PACT COMISORIU G. 4.”

Reclamanta a depus la dosar factura . nr.680/01.01.2011 pentru suma de 2.465,10 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate și cu atitudinea procesuală a pârâtei, reiese că aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita chiria.

De altfel, cu privire la cererea reclamantei, pârâta nu a invocat apărări pe fond.

Având în vedere că factura acceptată face dovadă cu privire la existența raportului juridic dintre părți și la executarea operațiunii care constituie obiectul ei, iar facturile fiscale atașate la dosar (f. 9 și urm. dosarul primei instanțe învestite) în valoare de 2465,10 lei sunt necontestate până în prezent de către pârâtă, instanța apreciază că reclamanta se poate prevala de o creanță certă, nediscutabilă din punct de vedre juridic și lichidă, cuantumul creanței fiind determinat. Pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, culpa acesteia fiind prezumată, în contract nefiind prevăzută o clauză de neresponsabilitate. Din acest punct de vedere, instanța reține și împrejurarea că pârâta nu a contestat existența debitului imputat acesteia de către reclamantă.

Față de aspectul că pârâta nu și-a executat obligația contractuală de a achita contravaloarea chiriei conform art. 4.6., raportat la data scadenței obligației de plată prevăzută în facturile fiscale, precum și față de împrejurarea că părțile au inserat în contract un pact comisoriu de gradul IV inserat în contract, instanța va constatat că a intervenit rezoluțiunea contractului de închiriere încheiat între părți având dată certă nr. MPF21/01.06.2009 și, având în vedere că aceștia nu mai dețin un titlu valabil cu privire la spațiul ocupat, va dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Petroșani, ., în suprafață de 124 mp situată în Magazia de produse finite.

II. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă, aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Pentru ca pârâta-reconvenientă să impute reclamantei prejudiciul produs în urma furtului care a avut loc în incinta spațiului comercial, trebuie să facă dovada că sunt întrunite condițiile care fac să se nască răspunderea civilă contractuală a acesteia, respectiv să dovedească: a) existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al pârâtei; b) existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; c) raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; d) vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al pârâtei reconveniente de a pretinde despăgubiri de la reclamantă despăgubirile arătate, cu condiția să nu existe o clauză de neresponsabilitiate și ca reclamanta să fie pusă în întârziere

În speță, ambele părți se prevalează de existența unui contract valabil încheiat între ele, ambele părți invocând neexecutarea acestuia. În temeiul art. art. 3.3. din contract, reclamanta s-a obligat să asigure și servicii auxiliare constând în pază exterioară perimetrală, salubritate, gunoi etc.

Pârâta reclamantă a dovedit, prin expertiza contabilă încuviințată de către instanță, că, în urma furtului produs, au fost constatate lipsuri în contabilitatea sa în cuantum total de_,42 lei. (cf. concluzii raport expertiză f. 141).

Aceasta nu a putut dovedi însă relația de cauzalitate dintre nerespectarea obligației asumate de reclamantă prin pct. 3.3. din contract și prejudiciul pretins. Astfel, chiar dacă, în temeiul prevederilor art. 1082 C. civ. 1864, odată stabilite nerespectarea contractului de către o parte și prejudiciul produs celeilalte, existența raportului de cauzalitate în materie contractuală este prezumată, debitorul poate însă răsturna această prezumție, dovedind că prejudiciul suferit de creditor provine dintr-o cauză care nu-i este imputabilă, datorându-se unei cauze străine. Potrivit art. 1083 C. civ. 1864, expresia „cauză străină” desemnează nu doar cazul fortuit și forța majoră, ci și fapta creditorului sau fapta unei terțe persoane.

În opinia instanței, reclamanta și-a asumat prin obligația de pază perimetrală o obligație de mijloace. De aceea, nerealizarea rezultatului nu are ca efect prezumarea automată a culpei debitorului. Pentru angajarea răspunderii contractuale, creditorul este ținut să facă dovada că debitorul a fost în culpă pentru că nu a folosit mijloacele adecvate și că nu a desfășurat o activitate diligentă care ar fi putut duce la îndeplinirea obligației asumate prin contract. În cazul concret dedus judecății, cercetarea penală nu este finalizată, așa încât la acest moment nu se poate ști cum s-a produs furtul și cine sunt persoanele vinovate. Astfel cum rezultă din actele de cercetare penală efectuate până la momentul soluționării litigiului (f. 117), anumite persoane au pătruns, prin spargerea unui zid, în incinta societății pârâte, de unde au sustras bunurile enumerate de pârât. Tot din aceste înscrisuri, rezultă că spațiul comercial ocupat de către pârâtă are formă de L iar accesul în acest spațiu se face prin două uși metalice, prevăzute cu lacăt, care după momentul furtului nu prezenta urme de forțare.

Nici declarațiile martorilor nu sunt relevante sub aspectul dovedirii legăturii de cauzalitate. Astfel, martorul S. V. a arătat în cuprinsul declarației sale că la momentul producerii furtului, martie 2011, reclamanta asigura paza mai multor standuri, care se aflau toate în aceeași incintă, printr-un singur paznic. Mai arată acesta că și la momentul la care s-a săvârșit furtul, paza era asigurată de o singură persoană, din interiorul incintei în care era și standul reclamantei și că, în afară de lacătele puse de către fiecare societate în parte, în această incintă nu erau sisteme de siguranță iar după părerea sa furtul a fost făcut din exterior în interior. În ceea ce privește martorul Butnaruc Tony-S., și acesta a arătat că din cele observate personal paza incintei era asigurată de un singur om iar perimetrul era foarte mare.

Chiar dacă prin asigurarea pazei tuturor standurilor printr-un singur om s-a înlesnit producerea faptei ilicite (furtul), câtă vreme nu sunt stabilite cu certitudine mijloacele prin care s-a produs furtul, nu poate fi făcută responsabilă automat reclamanta. Pârâta reclamantă are însă posibilitatea să se constituie parte civilă împotriva făptuitorilor în procesul penal, în vederea recuperării prejudiciului pretins.

Constatând că pârâta-reclamantă nu deține o creanță împotriva reclamnatei-pârâte, aceasta nu poate pretinde nici un drept de retenție cu privire la bunul imobil deținut.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța va obliga pârâta la plata sumei în cuantum de 255 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în Petroșani, ., jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în petroșani, Aleea Trandafirilor, ., ..

Dispune rezoluțiunea contractului de închiriere încheiat între părți având dată certă nr. MPF21/01.06.2009.

Dispune evacuarea pârâtei din spațiul ce a format obiectul contractului, situat în Petroșani, ..

Respinge cererea reconvențională formulată de ., ca neîntemeiată.

Obligă pârâta la plata sumei în cuantum de 255 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2014.

P. GREFIER

L. F. E. G.

Red.jud.L.F./ 30.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 7936/2014. Judecătoria CONSTANŢA