Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1067/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1067/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 9397/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1067
Ședința publică din 03.02.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
Grefier S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. N. și pe pârât S. DE A. REASIGURARE CITY INSURANCE SA, intervenient H. S., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 22.01.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 27.01.2014 și ulterior la data de 03.02.2014, când a pronunțat următoarea încheiere.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 04 04 2013 sub nr. indicat în antet, reclamantul I. N. a chemat în judecata pe pârâtul S. DE A. REASIGURARE CITY INSURANCE SA(denumit în continuare City Insurance) și intervenientul forțat H. S., solicitând obligarea pârâtului City Insurance la plata sumei de_,37 lei cu titlu de despăgubire pentru auto cu nr._ datorate în temeiul poliței de asigurare RCA ./25/C25/HP emisă pentru auto cu nr. CT_.
Solicită obligarea aceluiași pârât la plata sumei de 8084,69 lei cu titlu de penalizări de întârziere în cuantum de 0,2 % pentru perioada 07 11 2012 – 25 03 2013 potrivit Ordinului CSA nr. 14/2011 și la plata penalizărilor de întârziere în procent de 0,2 % pe zi de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Reclamantul si-a motivat în fapt cererea de chemare în judecată arătând că în data de 24 07 2012 a avut loc un eveniment rutier, produs din culpa intervenientului H. S. care a deschis fără să se asigure portiera vehiculului său, asigurat RCA la pârâtul City Insurance, ocazie cu care a fost acroșat de auto cu nr. TY 2199 XC care circula regulamentar și care în urma impactului a ricoșat în vehiculul reclamantului care se afla staționat.
Se susține că, potrivit înscrisurilor emise de IPJ C. s-au reținut cele descrise mai sus.
Pârâtul a deschis dosarul de daună nr. RCA/CT/102/2012, iar potrivit notei de constatare emisă de asigurător s-a întocmit devizul de reparații pentru suma de_,37 lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost contestat de nici una dintre părți, consideră că dispozițiile art. 2223 cod civil sunt aplicabile, iar pârâtului City Insurance îi incumbă obligația de plată a contravalorii despăgubirilor.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, reclamantul invocă dispozițiile art. 37 din ordinul CSA nr. 14/2011.
În susținerea cererii reclamantul a depus înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 2223 cod civil și ordinul nr. 14/2011 al CSA.
Pârâtul City Insurance a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea cererii reclamantul susținând că nu există legătură de cauzalitate între deformările vehiculului reclamantului și dinamică descrisă a evenimentului rutier.
În susținerea celor afirmate a depus înscrisuri.
Intervenientul H. S. nu a depus întâmpinare și nici nu a invocat apărări.
La cererea ambelor părți în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică, ale cărei concluzii se regăsesc la f. 105 – 109, cu mențiunea că la efectuarea expertizei au participat și experți consilieri ai reclamantului și pârâtului, iar expertul consilier al pârâtului City Insurance a formulat un punct de vedere separat și disident față de concluziile celorlalți experți.
Din probele administrate, instanța reține:
În data de 24 07 2012, a avut loc un eveniment rutier, produs ca urmare a faptului că H. S. a deschis portiera vehiculului în care se afla și care staționa pe partea dreaptă a drumului ceea a determinat pe conducătorului vehiculului cu nr. TX 2199 XC ce se deplasa pe acel drum să acroșeze portiera astfel deschisă și apoi să ricoșeze în vehiculul reclamantului aflat în staționare pe partea opusă a drumului.
În urma acestui eveniment toate vehiculele au suferit avarii. Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de IPJ C., intervenientul H. S. a fost sancționat contravențional în temeiul art. 148 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Auto condus de intervenient fiind asigurat, reclamantul s-a adresat pârâtului City Insurance – asigurătorul RCA, care a inițiat instrumentarea unui dosar de despăgubire.
Asigurătorul după efectuarea constatării avariilor și a investigațiilor proprii a refuzat însă să acopere costurile reparațiilor invocând dispozițiile art. 45 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA.
Concluzia se întemeiază, probabil pe un raport efectuat de prepuși ai asigurătorului(dar care nu a fost depus la dosarul cauzei) și constă în aceea că între dinamică și avarii nu există o relație de cauzalitate.
Instanța reține cp, în temeiul reglementărilor dispuse prin ordin al Comisiei Superioare a Asigurărilor, asigurătorul poate să efectueze investigații în decurs de 3 luni timp în care poate reevalua cele constatate inițial.
Astfel potrivit art. 36 din Norma din 2011 aprobată prin Ordinul 14/2011 al CSA:” 1)În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a)fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
b)fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
(2)Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.
(3)Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.
(4)Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei.
(5)Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
(6)În situația în care dosarul de daună conține toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire și cuantificării daunei, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat.
(7)Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale, sau absența acestor daune.
(8)Certificatul privind daunele înregistrate trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele informații: nume/denumire asigurat, CNP/CUI, datele vehiculului, numărul poliței de asigurare, perioada de valabilitate, clasa bonus-malus aferentă, data producerii evenimentului înregistrat, data plății despăgubirii.”.
Justificarea pentru efectuarea verificărilor este de regulă eventuala încercare de fraudare a intereselor asigurătorului, iar în cauza de față o astfel de suspiciune a impus o verificare suplimentară.
Refuzul de a plăti al asigurătorului nu este în aparență nejustificat în această situație distinctă având în vedere cele constatate – rezultatul impactului și deformările celor două vehicule.
Cu toate că aprecierile unor specialiști, prepuși ai pârâtului ar putea fundamenta o concluzie din partea asigurătorului, o astfel de constatare nu îi poate fi opusă reclamantului, care nu participat la efectuarea raportului și nici nu l-a putut contesta. Prin urmare, o astfel de evaluare nu poate fi opusă reclamantului și nici nu poate avea o valoare superioară unui raport expertiză judiciar efectuat în condiții de nemijlocire și contradictorialitate.
Astfel, în cauză s-a încuviințat și s-a administrat proba cu expertiză tehnică auto ale cărei concluzii se regăsesc la filele indicate.
Concluziile raportului de expertiză sunt în sensul că există legătură de cauzalitate între avariile fixate fotografic și modul de producere descris de cei implicați.
Raportul de expertiză efectuat în cauză, deși formal fost contestat de pârâtul City Insurance, aduce lămuriri pertinente în acord cu situația ce rezultă din declarațiile celor implicați, ale constatărilor organelor de poliție și cele proprii ale asigurătorului și care corespund și cu aprecierile instanța asupra acelorași probe.
Instanța va reține că nu există nici un argument consistent care să inducă cel puțin un dubiu cu privire la concluziile expertului, va reține opinia expertului desemnat de instanță și va înlătura concluziile expertului consilier desemnat de pârât.
Prin urmare, cel culpabil de producerea prejudiciului este intervenientul forțat, asiguratul pârâtului, care de altfel a recunoscut acest fapt, spontan, în ședință publică.
În temeiul contractului de asigurare riscul producerii unui prejudiciu și obligația de acoperire a pagubei au fost asumate de pârât contra unei sume de bani.
Polița intervenientului forțat era valabilă la data producerii evenimentului asigurat, nici o excepție nu a fost ridicată de asigurător care să derive din contract sau din executarea acestuia.
Dispozițiile legale aplicabile raporturilor juridice născute din contractele de asigurare obligatorii sunt cele de la cap. 3 din legea 136/1995 în forma în vigoare la data încheierii poliței precum și normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011 emis în temeiul dispozițiilor art. 53 din lege.
Astfel potrivit art.49:” Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a)legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b)legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul”.
Reclamantul a evaluat prejudiciul produs de către intervenient vehiculului său și a pretins suma de_,37 lei și a prezentat dovada modului de evaluare..
Pârâtul nu a contestat cuantumul sumei pretinse cu titlu de despăgubire.
Potrivit art. 1357 Cod Civil:” (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Instanța reține că avariile produse vehiculului reclamantului sunt exact acelea pe care le-a indicat în cererea sa de chemare în judecată, prin urmare prejudiciul există, s-a produs din culpa asiguratului pârâtului și între acțiunea intervenientului și deformările celor două vehicule există legătură de cauzalitate(demonstrată prin înscrisuri și expertiza tehnică). Întinderea prejudiciului a fost dovedită de reclamant prin înscrisurile depuse, nefiind contestată de pârât.
În respectul dispozițiilor legale citate și a situației de fapt reținute așa cum rezultă din probele administrate pretențiile reclamantului reprezentând contravaloarea despăgubirilor vor fi admise și se va dispune obligarea pârâtului ASTRA la plata sumei de_,37 lei către reclamant.
În ce privește penalitățile de întârziere reclamantul invocă dispozițiile art. 37 din Normele aprobate prin ordinul CSA nr. 5/2010.
Potrivit art. 37 din actul invocat, ordinul nr. 14/2011 CSA:” Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere”.
Art. 36 a fost citat mai sus dar se vor relua mențiunile alin. 5:”Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”.
Invocarea dispozițiilor art. 37 din norme ca și temei pentru acoperirea unui prejudiciu rezultat din plata cu întârziere reprezintă limitele învestirii instanței cu privire la acest aspect. Cele două texte invocate nu par să fi fost emise în beneficiul celor îndreptățiți la despăgubire, întrucât în cazul spețelor de genul celei prezente, aceste penalități s-ar datora de asigurător doar de la scurgerea a 10 zile de la data când i se comunică hotărârea judecătorească definitivă.
Prin urmare reglementarea este menită să determine pe asigurător să plătească atunci despăgubirea a fost acceptată definitiv în procedura administrativă sau s-a dispus obligarea sa la plata despăgubirii în urma unei acțiuni judiciare, sub sancțiuni curgerii unor penalizări pentru fiecare zi de întârziere. În opinia instanței, aceste penalizări de întârziere în cuantumul fixat de ordinul CSA nu reprezintă altceva decât o evaluare minimă a prejudiciului pe care îl poate încerca cel îndreptățit la despăgubire în situația în care dreptul său nu este respectat în faza instrumentării dosarului sau contestat fiind de asigurător, contestația a fost respinsă(adică s-a admis acțiunea judiciară exercitată împotriva asigurătorului), cel îndreptățit fiind în măsură să pretindă acoperirea integrală a prejudiciului prin neplata la timp dacă acesta este superior nivelului penalizărilor invocând dobânda legală, lipsa de folosință, etc.
Însă termenul de la încep să curgă aceste penalizări sau mai bine zis modul cum sunt reglementate are repercusiuni și asupra capătului de cerere accesoriu din acțiunea reclamantului.
Astfel în temeiul art. 37 din norme(limitele învestirii) cererea reclamantului este întemeiată, dar numai începând cu data comunicării hotărârii către asigurător după ce aceasta rămâne definitivă. Rezultă că ordinul CSA, ce stabilește obligații și sancțiuni opozabile asigurătorului, instituie o modalitate de compensare prejudiciului ce îl poate încerca cel păgubit, sub forma penalităților în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere atât în cazul în care asigurătorul acceptă plata despăgubirilor în faza administrativă, dar înțelege să nu plătească de îndată, dar și în cazul în care asigurătorul respinge cererea celui păgubit invocând dispozițiile art. 45 din ordin și se dispune eventuala obligare la plata despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, caz în care deși obligat, asigurătorul nu plătește în termen de 10 zile de la data când hotărârea definitivă i-a fost comunicată. Această din urmă situație nu exclude, așa cum am arătat mai sus posibilitatea de a pretinde chiar judiciar, compensarea prejudiciului încercat de reclamant și pentru perioada anterioară de la o dată ce ar putea fi stabilită convențional ori judiciar.
Prin urmare, având în vedere și cele reținute mai sus, acest capăt de cerere se va admite în parte urmând a se dispune obligarea pârâtului City Insurance la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere ce se vor calcula asupra sumei de_,37 începând cu a 11 zi de la data când i se va comunica prezenta hotărâre(după ce va rămâne definitivă) și până la data plății efective.
Cu privire la cheltuielile de judecată.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 451 și urm. cod procedură civilă, va dispune obligarea pârâtului City Insurance la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5052 lei reprezentând, taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expertiză..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea privind pe reclamant I. N. cu domiciliul in C., Piața O., nr. 11, ., . în contradictoriu cu pârât S. DE A. REASIGURARE CITY INSURANCE SA cu sediul în C., ., jud. constanța, intervenient H. S. cu domiciliul in C., ., ..
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de_,37 lei cu titlu de despăgubiri.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere ce se vor calcula asupra sumei de_,37 lei începând cu a 11 –a zi de la data comunicării prezentei hotărâri(definitive) și până la data plății efective.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 5052 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expertiză.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va putea depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi 03 02 2014 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./13.02.2014
5ex.3com./…/…/2014
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3129/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
