Anulare act. Sentința nr. 5881/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5881/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 9470/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5881
Ședința publică din data de 28.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. MERAL
GREFIER: Ș. F. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act constatare nulității absolute, acțiune formulată de reclamanta S.C. K. M. TRADE S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C.A. Hasotii si Asociatii din C., .. 1 B, județul C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. T. E. S.R.L. cu sediul în Năvodari, ., .. B, ., județul C., și S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L. prin Administrator Judiciar CUȚOV A. cu sediul în C., . B, .. A, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 28.05.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.04.2013 sub nr._ reclamanta S.C. K. M. TRADE S.R.L. chemat în judecată pe pârâții S.C. T. E. S.R.L. și S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat în data de 15.10.2012 pentru cauză ilicită și imorală; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că are calitatea de debitor cedat în cadrul contractului de cesiune de drepturi litigioase din data de 15.10.2012, contract ce a fost încheiat pro causa în perioada soluționării dosarului nr._ promovat de S.C. A. I. EXPORT S.R.L. împotriva S.C. K. M. TRADE S.R.L.
Astfel, pârâtele au încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase pentru o creanță reprezentând pretențiile societății A. I. Export S.R.L. împotriva societății K. M. Trade rezultând din contractul de prestații portuare nr. 254/27.03.2010.
Reclamanta a învederat instanței că pârâta S.C. A. I. EXPORT S.R.L. se găsește într- o situație de jenă financiară și are mulți creditori ce dețin creanțe certe, lichide și exigibile. În consecință, împotriva pârâtei a fost declanșată procedura de insolvență.În plus, reclamanta invocă o creanță împotriva pârâtei S.C. A. I. Export S.R.L. de_ usd, rezultată din contractul de prestări portuare nr. 254/2010 și actul adițional nr 4/2011. În acest context, sub amenințarea executărilor silite și temerea privind opunerea creanței deținute de S.C. K. M. Trade S.R.L., reclamanta a arătat că pârâtele au încheiat contractul prin care au cesionat creanța litigioasă, înstrăinând singurul bun posibil a fi fructificat pentru satisfacerea creanțelor creditorilor.
S-a mai precizat că cele două societăți pârâte au aceiași asociați, respectiv frații Cetin Irfan și Cetin Ibrahim. Astfel, la data încheierii contractului de prestări servicii portuare nr. 254/2010, calitatea de administrator al S.C. A. aparținea lui Irfan Cetin, iar în prezent acesta are calitatea de asociat și administrator al societății cesionare, S.C. T. E. S.R.L.
În drept, reclamanta a invocat incidența art. 1236, 1237, 1250, 1238 alin 2 Noul Cod Civil.
Astfel, reclamanta a învederat instanței caracterul ilicit al cauzei contractului de cesiune de drepturi litigioase, întrucât încalcă interdicția de cesiune stipulată expres în contractul de prestații portuare, și a avut ca scop fraudarea intereselor creditorilor, inclusiv al reclamantei.
Potrivit art. 7.5 din actul adițional la contractul de prestații portuare nr. 254/2010, cesiunea drepturilor și obligațiilor este interzisă, iar reclamanta nu și-a dat niciodată acordul cu privire la cesiunea creanței.
În plus, cauza contractului de cesiune de drepturi litigioase este în mod evident ilicită și imorală întrucât urmărește să fraudeze interesele tuturor creditorilor prin micșorarea patrimoniului debitoarei S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L.
Cauza imorală și frauda la lege rezultă din faptul că această cesiune s-a încheiat în momentul în care împotriva S.C. A. I. S.R.L. erau înființate sechestre asiguratorii pe bunuri și existau mai mulți creditori în faze execuționale diferite.
Mai mult, contractul de cesiune a fost încheiat și depus la ultimul termen de judecată în dosarul nr._ .
Imoralitatea cauzei și frauda la lege îl implică și pe terțul cesionar ce a acționat în deplină cunoștință de cauză întrucât administratorii celor două societăți sunt frații Cetin.
În probațiune, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: contract de prestații portuare, acte adiționale, contract de cesiune de drepturi litigioase, sentința civilă nr_/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, notificare, extras ORC.
Cererea a fost legal timbrată conform art. 3 din O.U.G. nr 80/2013.
Pârâta T. E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Aceasta a învederat instanței că părțile au încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase în temeiul unor rațiuni de ordin economic. Astfel, dată fiind situația economică a societății S.C. A. I. EXPORT S.R.L., incertitudinea obținerii unei soluții favorabile în dosarul nr_ în condițiile în care pârâta S.C. K. M. S.R.L. contesta creanța, a determinat încheierea contractului de cesiune, în urma căruia S.C. A. a obținut un beneficiu economic cert și imediat. Faptul că semnatarii contractului sunt frați nu este de natură a dovedi intenția de fraudă a acestora, iar prin încheierea contractului de cesiune S.C. A. nu și-a indus o stare de insolvabilitate întrucât înstrăinarea dreptului litigios s-a făcut cu titlu oneros.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a reiterat motivele din cererea de chemare în judecată, în sensul aprecierii caracterului ilicit al cauzei contractului de cesiune față de încălcarea prevederii contractuale prin care se interzice cesiunea drepturilor.
Pârâta S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L., citată în mod legal prin administratorul judiciar Cuțov A. nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei S.C. T. E. S.R.L. (f. 124- 125). La dosarul cauzei a fost depus și un înscris reprezentând răspunsul la interogatoriu al pârâtei S.C. A. I. EXPORT S.R.L., însă actul nu a fost însușit prin semnare de către un reprezentantul societății până la închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, motiv pentru care instanța nu va da eficiență înscrisului în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 27.03.2010 între S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L. în calitate de prestator și S.C. K. M. TRADE S.R.L. în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestații portuare nr. 254, contract ce a fost ulterior modificat prin acte adiționale.
Potrivit art. 7.5 din actul adițional nr. 4/31.03.2011, niciuna din părți nu va cesiona în parte sau în totalitate, unei terțe persoane drepturile și obligațiile sale contractuale, fără acordul prealabil al celeilalte părți, exprimat în scris.
În data de 17.01.2012 pe rolul Judecătoriei C. a fost înregistrat dosarul nr_ având ca obiect pretenții, prin care reclamanta S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. K. M. TRADE S.R.L. la plata sumei de_,88 usd și_,28 lei reprezentând contravaloare servicii portuare, penalități de întârziere.
Dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința civilă nr_/16.11.2012, rămasă irevocabilă, prin care a fost admisă cererea reclamantei.
Astfel, pârâta S.C. K. M. TRADE S.R.L. a fost obligată la plata sumelor de_,76 usd, 2254,12 usd,_,60 lei către cesionarul S.C. T. E. S.R.L., în condițiile în care la termenul de judecată din data de 26.10.2012 apărătorul reclamantei S.C. A. I. EXPORT S.R.L. a depus la dosar contractul de cesiune de drepturi litigioase.
Prin încheierea de dezbateri din data de 26.10.2012 în dosarul nr._ s-a reținut că în ședința publică s-a prezentat reprezentantul convențional al reclamantei S.C. A., care a depus la dosarul cauzei note de ședință referitoare la încheierea intre cele doua societăți a contractului de cesiune drepturi litigioase din data de 15.10.2012, solicitând obligarea debitoarei pârâte sa efectueze plata creanței cesionate către S.C. T. E. S.R.L., iar pârâta a solicitat a se lua act.
Instanța constată că pârâtele din prezenta cauză au încheiat în data de 15.10.2012 contractul de cesiune de drepturi litigioase, prin care S.C. A. I. EXPORT 97 S.R.L. în calitate de cedent, a transmis cesionarei S.C. T. E. S.R.L. creanța deținută împotriva debitoarei cedate S.C. K. M. TRADE S.R.L. în baza contractului de prestări portuare nr. 254/27.03.2010 cu modificările ulterioare.
În prezenta cauză, reclamanta solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi litigioase pentru cauză ilicită și imorală, motivat de faptul că în cuprinsul contractului de prestări portuare era inserată o clauză prin care se interzice a se cesiona drepturile și obligațiile contractuale.
Potrivit art. 1235 – 1236 C civil, cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Cauza trebuie să existe, să fie licită și morală. Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice. Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.
De asemenea, art. 1237 C. civil prevede următoarele: cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună, ori în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut- o, sau după împrejurări, trebuia s- o cunoască.(art. 1238 C civ).
Așadar, cauza actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit de părți la încheierea acestuia, iar una dintre condițiile valabilității sale o constituie caracterul licit și moral.
Asupra caracterului ilicit al cauzei, instanța constată că potrivit art. 1239 C civil, existența și valabilitatea cauzei nu trebuie probate, ele fiind prezumate relativ, fiind posibilă dovedirea inexistenței ori caracterului ilicit prin orice mijloc de probă.
Analizând prevederile legale mai sus arătate, instanța constată că art. 1236 alin. 2 C. civ. consacră accepțiunea restrânsă asupra cerinței liceității, întrucât sub sfera acesteia cuprinde exclusiv legile și ordinea publică, preferând alocarea bunelor moravuri în cuprinsul unei condiții de sine stătătoare. Textul legal operează o distincție între lege și ordinea publică, de unde reiese că ordinea publică nu se circumscrie doar domeniului legilor imperative exprese, ci cuprinde și aspecte legate de ordinea socială sau economică.
În ceea ce privește caracterul moral al cauzei, se poate reține că bunele moravuri reprezintă o noțiune variabilă și determinabilă exclusiv pe cale judiciară, de la caz la caz, și pot fi definite drept ansamblul regulilor moralei sociale considerate fundamentale pentru însăși ordinea unei societăți.
Față de dispozițiile art. 1238 C civ., rezultă că un contract va fi declarat nul dacă scopul ilicit este comun părților, sau dacă, fără a fi comun, a fost cunoscut efectiv sau trebuia să fie cunoscut de către acestea. Prin urmare, este necesar ca ambele părți să fie animate de scopul comun ilicit.
Articolul 1237 cod civil reglementează o particularitate a caracterului ilicit al cauzei, caracter ce se manifestă în legătură cu modul extrinsec de raportare a contractului față de incidența unei norme legale imperative.
Astfel, fraudarea legii în accepțiunea art. 1237 trebuie deosebită de fraudarea intereselor altor persoane, terțe de contract, caz în care nu este incidentă sancțiunea nulității, ci a inopozabilității. Aceasta deoarece drepturile terțelor persoane nu fac obiectul unor norme imperative, fiind vorba de protejarea unor persoane individuale.
Nu în ultimul rând, instanța reține că potrivit art. 1566 C. civ, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu debitorul nu produce efecte în privința debitorului dacă debitorul a consimțit la cesiune, interdicția nu este expres menționată în înscrisul constatator al creanței, iar cesionarul nu a cunoscut și nu trebuia să cunoască existența interdicției la momentul cesiunii, cesiunea privește o creanță ce are ca obiect o sumă de bani (art. 1570 C. civ.).
În plus, dispozițiile art. 1570 alin. 2 C. civ., instituie o răspundere patrimonială integrală a cedentului față de debitorul cedat pentru nerespectarea obligației ce îi incumbă din contract de a nu înstrăina dreptul său de creanță sau de a- l ceda doar în anumite condiții.
În prezenta cauză, instanța constată că . SRL, în calitate de creditor cedent, a transmis către cesionara . creanța deținută împotriva debitorului cedat . SRL, în condițiile în care la articolul 7.5 din actul adițional la contractul de prestări portuare, era prevăzută o clauză de inalienabilitate a creanței.
Față de motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă, raportat la temeiurile de drept mai sus analizate, instanța apreciază că prezenta cerere este neîntemeiată.
Astfel, susținerile reclamantei în sensul că este aplicabilă sancțiunea nulității absolute a contractului de cesiune de creanțe, față de caracterul ilicit și imoral al cauzei contractului, sunt nefondate.
Din probele administrate în cauză rezultă că cele două pârâte au încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase cu titlu oneros, pentru prețul de_ lei, și ca urmare a cesiunii, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată prin sentința civilă nr._/16.11.2012 a achita contravaloarea creanței către cesionar.
Așadar, pe de o parte, susținerile reclamantei cu privire la intenția pârâtelor de a frauda interesele creditorilor, nu a fost dovedită, în condițiile în care cesiunea de creanță s-a încheiat cu titlu oneros, pârâta . învederând că societatea cedentă A. a obținut în acest fel un beneficiu economic cert și imediat în cuantum de_ lei.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în cele de mai sus, fraudarea legii în accepțiunea art. 1237 Cod civil trebuie deosebită de fraudarea intereselor altor persoane, terțe de contract, caz în care nu este incidentă sancțiunea nulității, ci a inopozabilității. Aceasta deoarece drepturile terțelor persoane nu fac obiectul unor norme imperative, fiind vorba de protejarea unor persoane individuale.
Prin urmare, chiar și în ipoteza în care terțul interesat, respectiv reclamanta din prezenta cauză, ar fi dovedit existența fraudei la lege, sancțiunea aplicabilă ar fi inopozabilitatea, și nu sancțiunea nulității absolute a contractului de cesiune.
Totodată, instanța apreciază că în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile legale privind caracterul ilicit ori imoral al cauzei contractului de cesiune, motivat de faptul că în contractul de prestări servicii era inserată o clauză de inalienabilitate.
Astfel, faptul încheierii de către cele două pârâte a contractului de cesiune de creanțe, având cunoștință chiar de clauza de inalienabilitate, nu conferă caracter ilicit ori imoral cauzei contractului de cesiune.
Dreptul unei societăți aflate într- o situație financiară dificilă, de a ceda o creanță litigioasă, preferând obținerea certă și imediată a unui beneficiu economic, chiar inferior creanței cedate, nu este interzis de prevederile legale.
Prin urmare, nu s-ar putea reține că fapta creditoarei cedente de a transmite o creanță litigioasă, ar leza ordinea socială sau economică, cu atât mai mult cu cât debitorul cedat nu a fost vătămat. Pentru acesta din urmă, consecința imediată o reprezintă obligarea, chiar pe cale judecătorească, de a achita contravaloarea creanței către noul creditor- cesionar.
De altfel, instanța reține că reclamanta are la dispoziție alte mijloace legale de a- și valorifica drepturile, prin înscrierea la masa credală a debitoarei, iar potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor încheiate în dauna creditorilor aparține administratorului judiciar sau comitetului creditorilor.
Nu în ultimul rând, legătura de rudenie dintre administratorii celor două societăți pârâte, nu este de natură a aduce atingere bunelor moravuri ale societății, prin faptul încheierii unui contract de cesiune, dat fiind scopul patrimonial în vederea căruia își desfășoară activitatea cele două societăți comerciale.
Cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de cesiune de creanțe este nefondată și față de dispozițiile art. 1570 C civ., ce instituie o sancțiune specifică pentru nerespectarea unei clauze de inalienabilitate a unei cesiuni, și anume răspunderea patrimonială a cedentului față de debitorul cedat.
Astfel, deși pârâtele au încheiat contractul de cesiune în condițiile existenței unei clauze de inalienabilitate, sancțiunea aplicabilă nu este nulitatea absolută, ci sancțiunea instituită de dispozițiile art. 1570 C civil.
Pentru toate aceste considerente, față de motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, având C. RO26302037, J40/_/2009, cu sediul procesual ales la S.C.A. Hasotii si Asociatii din C., .. 1 B, județul C., în contradictoriu cu pârâtele ., având Cod fiscal RO28091122, J_, cu sediul în Năvodari, ., .. B, ., județul C., și . 97 SRL, având CUI RO_, J_, prin administrator judiciar CUȚOV A. cu sediul în C., . B, .. A, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. MERAL Ș. F. C.
Red.Jud.B.M.5ex.30.05.2014
Tehnored.Ș.F.C.02.06.2014
3com.04.06.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 485/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
