Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 13254/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 13 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R. Z.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, cerere formulată de reclamanta . (J40/_/2007; RO_) cu sediul în C. .. 89A județul C. în contradictoriu cu pârâtul V. G. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța în conformitate cu disp. art. 131 c.pr.civ. verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial raportat la disp. art. 1027,107 și 94 lit. j c.pr.civ.
Instanța în conformitate cu disp. art. 258 c.pr.civ. apreciază ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța în conformitate cu disp. art. 238 c.pr.civ. estimează durata procesului la acest termen de judecată.
Instanța în conformitate cu disp. art. 244 c.pr.civ. apreciază terminată cercetarea judecătorească.
Instanța în conformitate cu disp. art. 394 c.pr.civ. constată încheiate dezbaterile și rămâne in pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de fața, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.05.2014 sub nr._, reclamanta S.C. E. E. S.A. a chemat în judecată pârâtul V. G., solicitând instanței ca prin, hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei 3213,47 lei, compusă din suma de 2925,77 lei reprezentând contravaloare energie electrică, suma de 191,55 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere și suma de 96,15 lei reprezentând contravaloare taxe servicii.
În fapt, reclamanta a aratat ca a prestat servicii pârâtului, pentru care a emis facturi fiscale neachitate de catre aceasta în baza contractului de furnizare a energiei electrice.
Arată reclamanta că solicită plata penalităților de întârziere calculate și a taxelor de servicii (taxa deconectare rău platnic).
În drept au fost invocate dispozitiile art. 1025-1032 C proc civ. raportat la art. 1270 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu 200 lei, taxa judiciara de timbru, conform ordinului de plată nr. XKT518/12.03.2014 (fila 7).
Pârâtul, legal citat, nu a comunicat formularul de raspuns și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizand lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
Instanța constata ca reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusa.
În raport de obiectul cauzei, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 3213,47 lei, compusă din suma de 2925,77 lei reprezentând contravaloare energie electrică, suma de 191,55 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere și suma de 96,15 lei reprezentând contravaloare taxe servicii cererea întemeiata pe dispozițiile art. 1025 este admisibilă, conform alin. 1 procedură fiind aplicabilă numai dacă valoarea cererii nu depașește suma de 10.000 lei.
În fapt, între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr._ din data de 28.05.2007 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în localitatea C., ., jud. C. (fila 8).
În executarea acestui contract, reclamanta a emis facturi fiscale in perioada aprilie 2012 – mai 2013 (fila 10 – 18).
Potrivit art. 11 din Contract, pârâtul era obligat la plata facturilor în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
Raportat la data semnării contractului – 05.2007 – instanța apreciază că sunt incidente în cauza dispozițiile Codului civil din 1864.
Instanța reține că în materie contractuală sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege - art. 1091 din cod civil de la 1864 fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1083 din același cod, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului. Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil, susținând totodată executarea propriilor obligații, executare ce nu este contrazisă de către pârât și nici infirmată prin probele administrate, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât instanța apreciază că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864 că și-a executat propriile obligații.
Potrivit art. 969 alin. 1 Codul civil din 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar conform art. 1073 din același cod stipulează: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul, la dezdăunare”.
Aflându-ne în prezența unui contract valabil încheiat între părți și a unor facturi emise în executarea acestui contract, instanța constată că - în prezenta cauză - s-a făcut dovada existenței în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este confirmată de probele administrate, respectiv înscrisurile existente la dosarul cauzei. Această creanță este în sumă de 2925,77 și reprezintă contravaloarea facturi fiscale, potrivit facturilor nr._/21.04.2012, nr._/21.06.2012, nr._/21.08.2012, nr._/21.10.2012, nr._/21.12.2013, nr._/21.02.2013, nr._/27.05.2013.
În ce privește capatul de cerere privind obligarea pâratului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 191,55 lei instanță constată că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 11 din contract neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârzieredupă cum urmează: lit a penalitatile sunt egale cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale in vigoare” lit b„penalitatile se datoreaza incepand cu prima zi dupa data scadentei” lit c „valoarea totala a penalitatilor nu poate depasi cuantumul debitului si se constituie venit al operatorului”.
Potrivit art. 1066 Cod civil din 1864, „clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i”, iar potrivit prevederilor art. 1069 din același cod, „clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată si penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării”.
Având în vedere aceste dispoziții legale și situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, Judecătoria apreciază că reclamanta este îndreptățită a solicita suma de 3213,47 lei, compusă din suma de 2925,77 lei reprezentând contravaloare energie electrică, suma de 191,55 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere și suma de 96,15 lei reprezentând contravaloare taxe servicii.
Avand in vedere dispozitiile art. 453 C.proc.civ. si art 1031 C.proc.civ, constatand ca paratul a pierdut procesul si conform principiului disponibilitatii, reclamanta a formulat o cerere in acest sens, instanta va obliga pâratul, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in valoare de 200 lei, constând in taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamanta . (J40/_/2007; RO_) cu sediul în C. .. 89A județul C., în contradictoriu cu V. G. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.213,47 lei compusă din 2925,77 lei reprezentând contravaloare energie electrică, 191,55 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere, 96,15 lei reprezentând contravaloare taxe servicii.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei constând în taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. Z. F. M.
Red. M.R.Z./ 14.10.2014.
tehnored.F.M/20.10.2014.
emis 2 comunicări..
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria... → |
|---|
