Contestaţie la executare. Sentința nr. 5050/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5050/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 21546/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr. 5050
Ședința publică de la 07.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S. V. G. cu dom. Ales și pe intimat C. E. LEASING IFN SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 30.04.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 07.05.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08 08 2013 sub nr. indicat în antet contestatorul S. V. G. a formulat în contradictoriu cu intimatul C. E. LEASING IFN SA, contestație la executare împotriva executării silite începută în dosarul de executare nr. 490/2013 al B. Sarkis I. și solicită anularea actelor de executare emise împotriva sa.
În motivarea cererii contestatorul arătă că în dosarul de executare amintit s-a pornit executarea silită împotriva sa, în calitate de fidejusor, contractant/utilizator fiind ., al cărei asociat unic a fost. Executarea silită a pornit în temeiul contractului de leasing financiar nr. 2290/21 04 2006, modificat prin actul adițional din data de 17 04 2009. Potrivit adresei de înființare a popririi a fost somat să achite suma de 19 665,38 lei – debit și 3892 lei – daune interese.
Se mai arată că firma ce a contractat cu creditorul a fost radiată datorită nedepunerii bilanțului la ORC C.. Deși a solicitat ca acest contract să fie transferat altei firme – ., creditorul a refuzat, iar contestatorul a mai plătit din resurse proprii rata aferentă încă 8 luni. În luna aprilie 2010 ar fi predat vehiculul ce a făcut obiectul contractului de leasing către creditor cu toate ratele achitate la zi. La momentul predării, susține contestatorul, creditorul nu l-ar fi informat în legătură cu eventuale dobânzi, penalități, daune așteptând să treacă trei ani pentru a calcula sume cât mai mari.
Se mai susține că în cererea inițială, creditorul a solicitat plata sumei de 1511,94 euro reprezentând debit restant și 4046,12 lei reprezentând cheltuieli vamale. Creditorul ar fi vândut mașina cu suma de 2419,36 euro, după ce a plătit taxe vamale de 4046,12 euro. Apreciază că bunul a fost subevaluat, prețul nesincer, neserios, ori a existat o înțelegere între reprezentanții creditorului și cumpărător în frauda creditorului.
Se mai susține că actele de executare –comunicarea somațiilor, procesului verbal, s-au efectuat cu mari vicii de procedură, acestea nu cuprind mențiunile art. 666 cod procedură civilă, ceea ce ar atrage nulitatea actelor de executare. Nici încheierea dată în condițiile art. 665 cod procedură civilă nu i-ar fi fost comunicată.
În susținerea celor afirmate contestatorul a depus înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare, f. 29, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată în considerentele întâmpinării că a încheiat cu utilizatorul . și cu fidejusorul S. V. G. contractul de leasing financiar nr. 2290/21 04 2006 obiectul acestui contract fiind autoutilitara marca KIA cu nr. B_-11.11. Utilizatorul a achitat ratele de leasing până la rata aferentă lunii aprilie 2010, încetând plățile începând cu luna următoare. Având în vedere că până la data de 22 09 2010 nu a achitat redevențele datorate a reziliat unilateral contractul de leasing, conform art. 15 din OG 51/1997. La acel moment debitul acumulat de utilizator era de 9263,21 lei – facturi neachitate. Având în vedere că pentru lunile mai – iunie 2010 a intervenit prescripția a solicitat prin cerere de executare silită ce face obiectul dosarului nr. 490/2013 al B. B. I., suma de 4303,18 lei. Pentru întârziere la plată, potrivit contractului – art. 5.2 – s-au calculat penalități de întârziere în sumă totală de 11 192,8 lei.
Se mai arată că la data de 17 09 2010 bunul a fost predat de către utilizator și, acesta a fost revalorificat pentru suma de 2419,36 euro, fără TVA – 3000 euro cu TVA.
Intimatul mai susține că a fost prejudiciat prin neexecutarea contractului de către utilizator, urmând să fie dezdăunat, potrivit art. 39 din contract, prin plata unor daune interese compensatorii ce reprezintă „ o sumă egală cu partea rămasă neachitată din valoarea contractului de leasing indicată în preambul, până la sfârșitul acestuia, inclusiv valoarea reziduală, până la acoperirea tuturor pierderilor finanțatorului”. Suma pretinsă cu titlu de daune compensatorii este de 3892 euro ce nu include și facturile și penalitățile de întârziere.
Se mai arată că, potrivit art. 12.4 din contract, fidejusorul este obligat în solidar cu utilizatorul la plata sumelor datorate, renunțând în mod expres la beneficiile de diviziune și discuțiune.
În aceste condiții executarea silită a pornit împotriva fidejusorului S. V. G..
La data de 18 12 2013 contestatorul a depus un memoriu intitulat „note de ședință” prin care a invocat faptul că nu acceptat niciodată calitatea de fidejusor. Arată că nu semnat contractul din 2006 în calitate de fidejusor, iar fidejusiunea trebuie să fie expres acceptată potrivit dispozițiilor codului civil. În ce privește actul adițional, pe care apare semnătura sa, nu avea cum să fie semnat de el întrucât la acea epocă se afla plecat în voiaj, ca ofițer maritim.
Intimatul a invocat relativ la cele precizate de contestator prin memoriul din data de 18 12 2013 excepția tardivității completării aduse contestației la executare. Se apreciază că cele invocate de contestator reprezintă motive specifice contestației la executare propriu – zise și ar fi trebuit invocat în termenul de 15 zile de când a luat la cunoștință despre măsura popririi ori când a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somați ori de când a luat la cunoștință despre primul act de executare, conform art. 714 alin. 1 pct. 2-3 cod procedură civilă.
Se mai arată că prin actul adițional din 17 04 2009, părțile contractante au convenit modificarea anexei 4 a contractului, iar semnarea actului cel mai probabil a avut loc la o dată ulterioară celei înscrise pe act, atunci când contestatorul s-a întors din voiaj, o astfel de împrejurare nefiind de natură a duce la invalidarea actului. Apreciază că semnătura aparține cu siguranță contestatorului, iar data certă urmează să fie stabilită potrivit legii aplicabile.
Se mai arată că, dacă contestatorul înțelege să conteste executarea silită pe considerentul că nu a semnat actul adițional, o astfel de susținere este nefondată, întrucât obligația contestatorului de a plăti în solidar cu utilizatorul rezultă în principal din contractul de leasing nu din actul adițional. Or, susține intimatul, contestatorul nu a tăgăduit prin contestația propriu-zisă depusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 cod procedură civilă că ar avea calitatea de fidejusor al utilizatorului, din contră, a înțeles să conteste doar debitul pentru care s-a început executarea silită.
Pentru soluționarea contestației la executare s-a depus în copie certificată dosarul de executare silită nr.490/2013 al B. B. I..
În soluționarea excepției tardivității completării aduse contestației la executare instanța va reține că această apărare nu este întemeiată.
Instanța reține că excepția este invocată de intimat în considerația unei aprecierii a memoriului depus de contestator în data de 18 12 2013 ca fiind un nou motiv de contestație la executarea în legătură cu care dispozițiile art. 714 cod procedură civilă.
În realitate, contestatorul a completat motivele inițiale ale contestației la executare cu un nou motiv, ceea ce în esență înseamnă completarea cererii de chemare în judecată însăși, aplicabile în acest sens fiind dispozițiile art. 204 cod procedură civilă, chiar dacă prin aceasta contestatorul a adus în discuție un motiv de contestație pe care nu l-a invocat în cererea introductivă.
Contestatorul a depus memoriul prin care și-a completat cererea de chemare în judecată la primul termen de judecată fixat la care părțile au fost legal citate.
Instanța va reține că prin dispozițiile art. 714 cod procedură civilă nu se instituie un mecanism al decăderii special în situația în care în termenul prevăzut de art. 204 cod procedură civilă contestatorul aduce o completare contestației la executare. Astfel, instanța constată că dispozițiile art. 714 cod procedură instituie un termen de decădere în ce privește dreptul de a contesta executarea silită, cu mențiunile expuse, termen de care cel interesat să conteste executarea silită este ținut imperativ, însă nu împiedică pe contestator să completeze cerere de chemare în judecată.
Deși contestația la executare reprezintă o dispută a unor interese private ce trebuie apărate numai cu respectarea art. 714 cod procedură civilă, contestatorul odată ce a învestit instanța are dreptul de a face precizările pe care le consideră de cuviință până la primul termen fixat de instanță la care părțile sunt legal citate, întrucât în acest caz contestatorul nu se regăsește în situația de fi formulat contestația la executare tardiv, iar lipsa unor prevederi exprese care să limiteze invocarea oricărui motiv ar fi relevant în opinia contestatorului în termenul prevăzut de art. 714 cod procedură civilă nu se pot face analogii cu alte instituții juridice precum apelul ori recursul. Nici dispozițiile art. 712 alin. 3 teza a II a nu s-ar putea reține ca fiind incidente în cauză întrucât, prin ipoteză, în coroborare cu art. 714 presupune completarea contestației la executare în condițiile emiterii unor noi acte de executare silită ce nu existau la epoca formulării contestației la executare.
De asemenea, instanța va reține că prin completarea cererii de chemare în judecată prin memoriul depus în data de 18 12 2013, contestatorul nu modifică substanțial contestația la executare(cum ar fi fost în cazul în care, de ex., contestatorul ar fi solicitat anularea unui anume act de executare silită, iar pe cale de completare să invoce anularea executării însăși, într-o asemenea ipoteză susținerile intimatului ar fi fost mai mult decât pertinente).
Având în vedere aceste argumente instanța va respinge excepția invocată de intimat.
În ce privește fondul, analizând cauza pe baza materialului probatoriu administrat, instanța constată că cererea contestatorului este fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Contractul invocat de intimat ca fiind titlu executoriu a fost pus în executare în dosarul nr. 490/2013 al B. B. I. împotriva contestatorului având în vedere calitatea acestuia de fidejusor – garant personal ce și-ar fi asumat sarcina garantării executării obligațiilor utilizatorului din contractul de leasing.
Deși contractul de leasing a fost semnat de contestator în calitatea sa de reprezentant al utilizatorului – societate comercială și contractul cuprindea și clauze specifice unui contract de fidejusiune și chiar rubrici unde ar fi trebuit să semneze și garantul, acesta nu a semnat acest contract și în calitate de fidejusor.
De asemenea, deși contractul conține și capitol integral dedicat garanțiilor, în preambul rezultă că contractul de leasing a fost încheiat între intimat – ce se denumea la acea epocă Finanns International Leasing SA și ., fără nici o referire la un anume fidejusor, iar la capitolul „garanții” se prevede că garanțiile personale se vor constitui prin declarație unilaterală până cel mai târziu la data intrării în vigoare a contractului. Pe lângă faptul că o astfel de declarație nu există, exprimarea unui consimțământ separat de către contestator nu există, iar prin lipsa semnării contractului și în calitate de fidejusor de către contestator nu se poate prezuma că fidejusiunea există. Fidejusiunea fiind un act de dispoziție cu implicații asupra patrimoniului garantului în cazul neexecutării obligațiilor debitorului principal, consimțământul nu poate fi prezumat oricât de multe supoziții ar exista și oricât de extensiv s-ar putea interpreta anumite împrejurări, acte ori fapte.
Dispozițiile art. 1656 din codul civil 1864, aplicabil având în vedere presupusa dată a nașterii raporturilor invocate de intimat, sunt mai mult decât edificatoare în acest sens :” Fideiusiunea trebuie să fie expresă și nu se poate întinde peste marginile în care s-a contractat”.
Pe lângă faptul că fidejusiunea trebuie să reiasă expres, fără putință de tăgadă, limitele în care se garantează trebuie să fie prevăzute și ele expres ori să nu prezinte posibilitate de dubiu, întrucât fideiusiunea „nu se poate întinde peste marginile în care s-a contractat”, pe de o parte, iar pe de altă parte garantul trebuie să cunoască condițiile și limitele obligațiilor pe care le garantează, putând să renunțe(tot expres și la beneficiile de diviziune și discuțiune). Deși, contractul de garanție personală se poate încheia și ulterior încheierii contractului principal, acesta trebuie să îndeplinească aceleași caracteristici, ceea ce înseamnă că semnarea unui act adițional în care se regăsește o rubrică „fidejusor” nu poate fi considerat contract de fidejusiune valabil încheiat, în lipsa asumării exprese a unor clauze specifice unui contract de fidejusiune. A considera altfel ar însemna înfrângerea principiului libertății de voință.
În acest context apărările contestatorului cu privire la faptul că nu ar fi semnat actul adițional precum și contraargumentele intimatului în sensul că ar fi fost semnat la o altă dată decât cea înscrisă în actul adițional, dar și efectele ori implicațiile unui asemenea procedeu nu mai prezintă relevanță, întrucât instanța apreciază că, chiar pornind de la premisa cea mai defavorabilă contestatorului(aceea că a semnat actul la data de 17 04 2009), efectele scontate de intimat nu se pot produce(cu toate acestea chiar intimatul înțelege să nu se prevaleze de actul adițional afirmând că fidejusiunea s-a născut prin semnarea contractului de leasing financiar).
Instanța va reține că nu se va putea o folosi o prezumție simplă, indiferent cât argumente s-ar putea aduce în sens, inclusiv că presupusul fidejusor era chiar asociatul ori administratorul debitorului din contractul principal, întrucât o astfel de prezumție ar înfrânge dispoziția imperativă a art. 1656 cod civil, citată mai sus, între utilizatorul societate comercială/profesionist și administratorul ori asociatul persoană fizică neexistând identitate(principiu ce se aplică și la nivel patrimonial). Prin urmare, și în aceste cazuri, pentru identitate de rațiune cu orice altă operațiune juridică identică ori simulară se impune ca acordul consimțământul să fie exteriorizat expres, ori dacă nu este exteriorizat în această manieră să ratifice ori confirme convenția de fidejusiune. În cauză de față nu există nici un argument ori dovadă din care să rezulte că contestatorul a acceptat să fie fidejusor.
Nefiind în prezența unei fidejusiuni rezultă că executarea silită a pornit împotriva contestatorului în lipsa unui titlu executoriu, contractul de leasing financiar exhibat de intimat neîndeplinind această însușire pentru a putea fi pus în executare în aceste condiții. Executarea fiind pornită fără un titlu executoriu față de contestator se impune a fi desființată.
Având în vedere cele reținute mai sus instanța va reține că toate celelalte motive invocate de contestator(și implicit apărările intimatului circumscrise acestor motive) nu mai trebuie analizate, analiza devenind de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității completării motivelor de contestație la executare.
Admite contestația la executare privind pe contestator S. V. G. cu dom. ales în Năvodari, ., ., . în contradictoriu cu intimat C. E. LEASING IFN SA cu sediul în București, ., ., sector 6.
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 490/2013 al B. B. I..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se poate depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi 07 05 2014 prin punerea soluție la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./20.05.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 6995/2014.... → |
|---|
