Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 5254/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5254/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 30051/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5254
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. M.
Grefier D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect contestație la executare, actiune formulata de contestatoarea C. J. DE PENSII CONSTANTA cu sediul în Constanta, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul T. N. cu domiciliul ales Constanta, .. 2, ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntării la data de 13.05.2014.
I N S T A N T A
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 06.11.2013 sub nr._, contestatoarea C. J. DE PENSII CONSTANTA a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul T. N. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea somației din data de 18.10.2013 în dosarul de executare nr. 550/2013, potrivit titlului executoriu-sentința civilă nr. 2594/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul C., și sentința civilă nr. 6805/21.12.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 402/AS/18.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C..
În conformitate cu prevederile art.718 cod pr. civ., contestatoarea a solicitat suspendarea executării somației mai sus menționate până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că sentința civilă nr. 6805/21.12.2012, a cărei executare se solicită de către executorul judecătoresc, nu a fost încuviințată de Judecătoria C. prin încheierea nr._/02.10.2013, astfel încât poprirea nu poate înființată în lipsa încheierii de încuviințare a executării silite cu privire la sentința civilă nr. 6805/21.12.2012.
Contestatoarea mai arată și că ea a pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2594/14.05.2012, și a anulat decizia nr._/16.01.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, în cuantum de 28.740 lei, achitând totodată și cheltuielile de judecată în sumă de 300 lei.
De asemenea, contestatoarea invocă faptul că executorul judecătoresc a început executarea silită fără a lua în considerare procedura specială de executare silită pentru obligațiile de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, prevăzute de OG nr.22/2002.
Contestatoarea apreciază că și onorariul executorului judecătoresc este exagerat și nejustificat, în sumă de 956,36 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 659, 662, 618 și 719 cod pr. civ.
În dovedirea contestației a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 550/2013 al B. O. S..
Intimatul T. N. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva actelor de executare, încheieri din data de 18.10.2013, emise de B. O. S. în dosarul de executare nr. 550/2013, cu privire la cheltuielile de executare, pe fondul cauzei a solicitat contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția tardivității, intimata arată că actele de executare au fost comunicate intimatei la data de 25.10.2013, iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06.11.2013, cu depășirea termenului prevăzut de art. 714 alin. 2 cod pr. civ.
Cu privire la fondul contestației, intimata a arătat că, în urma solicitării acesteia de punere în executare în mod amiabil a titlurilor executorii care au făcut obiectul executării silite, s-au încasat următoarele sume: cheltuielile de judecată au fost achitate integral, suma de 2.558 lei și suma de 1.051 (613 lei+420 lei restanță pensie) achitată în septembrie 2013.
Arată intimatul că pentru suma de 848, reprezentând pensia sistată până la data de 01.01.2012, a procedat la executarea silită a titlurilor.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei cu privire la nelegalitatea executării silite ca urmare a lipsei încuviințării executării silite, intimata arată că cererea de executare silită a vizat executarea silită în toate modurile de executare.
Cu privire la motivele invocate de contestatoare privind incidența OG nr.22/2002, intimatul arată că de la data când a obținut titlul executoriu, respectiv de la data de 14.05.2012, și până la data formulării cererii de executare silită au trecut mai mult de 6 aluni, timp în care contestatoarea ar fi putut face demersuri în vederea găsirii unei surse de plată pentru suma de la care este îndreptățit intimatul.
Intimatul a solicitat și respingerea cererii de suspendare a executării silite, ca netemeinică și nefondată.
Contestatoarea nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din data de 25.02.2014 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată și a admis excepția tardivității formulării contestației cu privire la încheierile din data de 18.10.2013 emise de B. O. S. în dosarul de executare nr. 550/2013 pentru considerentele reținute prin încheiere (f. 42).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Conform art. 711 C.proc.civ., „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Prin sentința civilă nr. 2594/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul C., a fost anulată decizia nr._/16.01.2012 emisă de contestatoare privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale în cuantum de 28.740 lei și obligată contestatoarea C. Județeană de Pensii C. la plata către intimatul T. N. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin sentința civilă nr. 6805/21.12.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 402/AS/18.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. a fost anulată decizia nr._/16.01.2012 emisă de contestatoare privind încetarea plății pensiei intimatului, anulată Hotărârea nr. 2822/18.10.2012 emisă de CNP Comisia centrală de Contestații și obligată contestatoarea la plată către intimatul T. N. a drepturilor de pensie cuvenite pentru perioada cuprinsă între data de 01.01.2012 și data pronunțării hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin Încheierea nr._/02.10.2013 Judecătoria C. a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2594/14.05.2012, pronunțată de Tribunalul C., sentința civilă nr. 6805/21.12.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 402/AS/18.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C..
În dosarul de executare nr. 550/2013, la cererea creditorului- intimatul T. N., executorul judecătoresc O. S. a pornit executarea silită împotriva contestatoarei pentru suma de 848, reprezentând pensia sistată până la data de 01.01.2012, a procedat la executarea silită a titlurilor.
Prin Încheierea din 18.10.2013 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită din dosarul execuțional, în cuantum total de 956,36 lei reprezentând: 869,5 lei onorariu executare silită, 66,83 lei cheltuieli de transmitere prin poștă, 20 lei taxă de timbru.
În data de 25.10.2013 executorul judecătoresc a comunicat contestatoarei, titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
Cu privire la motivul invocat de contestatoare în susținerea contestației referitor la nerespectarea de către creditorul – intimat a termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Potrivit dispozițiilor art. 622 C.proc.civ., Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2)În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În raport de acest text legal, executarea de bunăvoie a obligațiilor reprezintă regula, iar executarea silita reprezintă excepția, respectiv modalitatea de aducere la îndeplinire a obligațiilor recunoscute prin titlu executoriu, in caz de refuz din partea debitorului.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în situația in care executarea nu începe din cauza lipsei de fonduri, instituțiile statului dispun de un termen de 6 luni care curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare. Prin urmare, se instituie o condiție ˝lipsa de fonduri˝ care determina neînceperea sau imposibilitatea continuării executării, astfel ca numai în situația acestui impediment la executare devine incident termenul de 6 luni pentru ca instituția publica sa efectueze demersurile necesare.
Instanța apreciază ca nu este vorba despre o procedura prealabila in aceste 6 luni si nici despre un termen de gratie, după cum susține contestatoarea. Așadar, deși legea impune comunicarea unei somații de plata, aceasta nu are semnificația juridică a unei simple notificări, ci reprezintă un act prin care creditorul iși manifesta expres si neechivoc voința in sensul realizării creanței, fata de refuzul aducerii la îndeplinire de buna voie a titlului executoriu, ceea ce implica, o executare silita.
Dacă, după primirea somației, debitoarea face dovada ca executarea nu poate începe din lipsa de fonduri, va fi obligata sa facă demersuri pentru obținerea acestora în termen de 6 luni de la primirea somației, iar daca nu este dovedita o asemenea situație, executarea silita își urmează cursul potrivit dreptului comun.
Prin urmare, numai in cazul existentei unui impediment la executare, respectiv doar lipsa fondurilor, pentru executarea unei creanțe stabilita prin titlu executoriu, devine aplicabil termenul de 6 luni pentru identificarea resurselor financiare.
In cauza, debitoarea contestatoare nu a făcut dovada ca s-ar afla în situația enunțată mai sus, deși avea sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ.
De asemenea, imposibilitatea de a începe executarea din cauza lipsei de fonduri nu poate fi dedusa automat sau prezumata din însăși calitatea de instituție publică a debitorului, întrucât aceasta ar echivala practic cu o prezumție de insolvabilitate continuă a instituțiilor statului, ceea ce contravine atât principiului garantării creanțelor fata de stat, consacrat de art. 44 din Constitutia Romaniei, cat si obligatiei statului de a executa din oficiu . hotararile judecatoresti pronuntate impotriva sa, parte a garanțiilor dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din C.E.D.O..
In consecinta, debitorul nu se poate prevala de asemenea dispoziții legale pentru a se sustrage de la achitarea sumelor de bani datorate.
In acest sens, in lumina jurisprudenței sale constante in materie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in mai multe hotarari, precum D. S. c. Romaniei, publicata in M. Of. nr. 415 din 3 iunie 2008, D. si altii c. Romaniei, publicata in M. Of. nr. 574 din 22 august 2007, C. c. Romaniei, publicata in M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, ca executarea unei sentinte, indiferent de la care instanta ar emana, trebuie sa fie considerata ca facand parte integranta din proces, in sensul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar daca administratiile statului refuza sau omit a se conforma ori daca intarzie sa o faca, garantiile oferite de art. 6 din Conventie de care a beneficiat justitiabilul in faza judiciara a procedurii isi pierd intreaga ratiune de a fi.
Totodata, in interpretarea art. 6 din Conventie, Curtea a decis ca exista obligatia pozitiva a statului si a institutiilor publice de a se conforma hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii prin care au fost obligate la plata unor sume de bani, nefiind oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta impotriva statului sau a unei institutii publice in urma unei proceduri judiciare, sa trebuiasca sa initieze procedura executarii silite pentru realizarea creantei sale (cauza Metaxas c. Greciei). De aceea, Curtea a statuat ca sarcina de a asigura executarea unei hotarari judecatoresti impotriva statului revine in primul rand autoritatilor de stat incepand din momentul in care hotararea respectiva devine definitiva si executorie, in caz contrar fiind incalcate atat art. 6 din Conventie, cat si art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei, avand in vedere ca o creanta constituie un "bun" in sensul Conventiei, daca este suficient de bine stabilita pentru a fi exigibila (cauza Beis c. Greciei), precum cea din prezenta cauza. Curtea a stabilit, de asemenea, ca obligatia statului de a garanta fiecarei persoane dreptul la executarea unei hotarari judecatoresti definitive si executorii . si de a executa din oficiu . hotararile judecatoresti pronuntate impotriva sa si de a crea un remediu efectiv in caz contrar, se opun invocarii de catre stat a lipsei de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotarari judecatoresti. Revine statelor obligatia de a-si organiza sistemul legal . incat autoritatile sa isi poata indeplini obligatia lor in aceasta privinta (cauza Sacaleanu c. Romaniei).
Totodată, instanța reține că, pe parcursul soluționării prezentei contestații, contestatoarea și-a îndeplinit și aceste din urmă obligații stabilite prin titlurile executorii și a emis Decizia nr._/18.0.2014 prin care s-a dispus reluarea în plată a Deciziei nr._/05.07.2001 și încetată prin Decizia nr._/16.01.2012, la cuantumul pensiei de 849 lei deținut la data de 01.01.2012.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, contestația la executare urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a actelor de executare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare cu privire la încheierile din data de 18.10.2013 formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în Constanta, ., J. C., în contradictoriu cu intimatul T. N. (CNP_) cu domiciliul ales Constanta, .. 2, ., . ( la av B. I.), ca tardiv formulată.
Respinge contestația la executarea silită însăși, formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. în contradictoriu cu intimatul T. N., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 719 alin.4 cod pr. civ., prezenta hotărâre, la data rămânerii definitive, se va comunica din oficiu și de îndată către B. O. S..
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 13.05.2014.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. MVM – 09.10.2014
Tehnred.gref. DR -09.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3787/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5050/2014. Judecătoria... → |
|---|
