Plângere contravenţională. Sentința nr. 6051/2014. Judecătoria CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Instanța constată procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a proceduri de citare.

În temeiul art. 32 alin.2 din O.G.2/2001 instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material, și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța constată că s-a depus tardiv întâmpinarea de către intimat.

În baza art. 208 c.pr.civ. decade intimatul din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții în afara celor de ordine publică.

Instanța califică întâmpinarea ca fiind concluzii scrise.

În conformitate cu prevederile art. 238 Cod proc. civilă, instanța stabilește durata procesului la o lună.

În temeiul art. 258 în ref. la art. 255 Cod proc. civilă, instanța încuviințează pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă cauzei și duce la soluționarea procesului. De asemenea, instanța dispune administrarea din oficiu a probei cu înscrisuri constând în documentația avută în vedere de către intimat la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.

Instanța declară închisă cercetarea procesului.

Față de lipsa părților pentru a acorda cuvântul asupra dezbaterii în fond, reține cauza spre soluționare asupra fondului.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2014 sub nr._ petenta S.C. B. SA. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.02.2014 întocmit de I. T. DE MUNCĂ C., solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea în fapt a cererii petenta a arătat că cu ocazia controlului efectuat de către ITM C. s-a reținut în sarcina acesteia că nu acorda două zile libere consecutive astfel cum prevede art. 137 alin. 2 din Legea nr. 53/2003.

Petenta a arătat că sancțiunea aplicată reprezintă maximul prevăzut de lege și că nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite având în vedere că intimatul nu a ținut cont de faptul că petenta respectă legislația în vigoare și că din toate documentele verificate s-a constatat și reținut doar o singură contravenție pe care o recunoaște și pe care a remediat-o în perioada imediat următoare, respectiv din 15 puncte consemnate de inspectorii ITM, 14 puncte au fost fără obiecțiuni sau măsuri de realizat. A mai învederat că salariaților li s-au acordat spor salarial de 5% pentru faptul că repausul săptămânal se acorda în alte zile decât sâmbăta și duminica, li s-au asigurat repausul de 11 ore în sensul Directivei nr. 88/2003, precum și repaus săptămânal de 24 de ore în situații de excepție, respectiv 48 de ore în funcție de concediul de odihnă al celorlalți salariați și de programul de lucru specific magazinului.

În drept, petenta a invocat dispozițiile din OG 2/2001.

În dovedirea plângerii petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie, înscrisurile de la filele 6-12, 27-110 .

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013.

Intimatul a formulat întâmpinare cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 208 C.pr.civ.

În cauză, în temeiul art. 258 în ref. la art. 255 Cod proc. civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar și a administrat din oficiu proba cu înscrisuri constând în documentația aferentă încheierii procesului verbal de contravenție contestat, apreciindu-le ca pertinente, concludente și utile în vederea stabilirii legalității procesului verbal de contravenție contestat

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.02.2014 întocmit de intimata I. T. de Muncă C., petenta S.C. B. SA a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 3.000 lei potrivit art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr. 53/2003, reținându-se în fapt că în urma verificării foilor colective de prezentă aferente perioadei septembrie 2013-februarie 2014, aceasta nu acorda două zile libere consecutive încălcând astfel prevederile art. 137 alin. 2 din Legea nr. 53/2003.

Instanța, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

Petenta, recunoaște fapta reținută prin procesul verbal de contravenție contestat arătând că și-a asumat fapta contravențională și că a remediat situația în perioada imediat următoare, anexând la dosar în acest sens fișa colectivă de prezentă aferentă lunii februarie 2014, însă susține că sancțiunea aplicată este nelegală prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Întrucât din probele administrate, respectiv foile colective de prezentă aferente perioadei septembrie 2013-februarie 2014, contractul colectiv de muncă al societății petente, precum și statele de plata aferente perioadei septembrie 2013-februarie 2014 nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că situația de fapt descrisă de agentul constatator și necontestată de către petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 137 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr. 53/2003.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 3.000 lei, maximul prevăzut de art. 260 alin.1 lit. j din Legea nr.53/2003.

Instanța apreciază însă că sancțiunea este disproporționată față de pericolul social concret al faptei, prin raportare la prevederile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001. În acest sens, trebuie luată în considerare și împrejurarea că ulterior controlului, petenta și-a îndeplinit obligația de a acorda repaus săptămânal în două zile consecutive potrivit art. 137 din Legea nr. 53/2003 în ceea ce privește salariații care nu au beneficiat de acest repaus în perioada septembrie 2013-februarie 2014, intrând astfel în legalitate. Pe de altă parte, petenta a dovedit că respectă dispozițiile legale în materie conform anexei la PV de control nr._/21.02.2014 și că este la prima abatere. Instanța mai reține că petenta a recunoscut săvârșirea faptei și că nu s-au creat prejudicii statului sau salariaților prin raportare la numărul de ore lucrate în această perioadă, la zilele libere asigurate și la sporul salarial acordat acestora.

Deși s-ar pretinde că înlocuirea cu avertisment ar reprezenta o încurajare pentru celelalte societăți comerciale să comită astfel de fapte, instanța consideră că pe lângă funcția exemplificativă a sancțiunii există și funcția de reeducare. Or, în speță, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru petentă pentru ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, în caz contrar urmând ca sancțiunile să fie mult mai aspre.

Față de toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 prin raportare la art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, apreciind că fapta săvârșită de petent este de o gravitate redusă, va admite plângerea contravențională și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 de lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/21.02.2014 cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petenta S.C. B. SA, CUI - RO_, cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C..

Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 3000 de lei cu sancțiunea avertismentului.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cerere de apel se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.05.2014

PREȘEDINTE GREFIER

O. I. D. M.

red.jud. O.I./10.06.2014