Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 17916/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. S.
GREFIER I. POSTOLICI
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, acțiune formulată de contestatoarea P. F., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în C., ., nr. 18, județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 02.10.2014 și ulterior la 09.10.2014.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.06.2014, sub nr._, subsemnata P. F. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită și a titlului executoriu nr._ ce formează obiectul dosarului de executare silită nr._/13/30/1/_, acte emise de către DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu consecința anulării titlului executoriu indicat, reprezentând obligații fiscale în cuantum de 2400 lei si a tuturor actelor de executare emise în cadrul acestui dosar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că, a recepționat somația nr. 13/_ /_/16.05.2014, emisă în temeiul unui titlu executoriu din care reiese că obligațiile fiscale în sarcina sa au fost stabilite prin decizia_, emisă la data de 31.12.2013, reprezentând accesorii, precum și prin documentul nr._ din 25.01.2009, cu termen scadent la data de 26.01.2009, care reprezintă obligații de plată în cuantum de 1949 lei.
Contestatoarea a solicitat să i se comunice cărei perioade sunt aferente obligațiile de plată și i s-a răspuns că, intimata nu “dispune de hârtie”, context în care s-a adresat Casei Județene de Asigurări de Sănătate, constatând astfel că obligațiile fiscale reprezintă contribuții de sănătate în cuantum de 1949 lei aferente perioadei 2005 – suma de 433 lei, 2006 – suma de 300 de lei, 2007 – suma de 570 lei, 2008, suma de 1949 lei, în total suma de 1949 lei, asupra căreia s-au calculat accesorii în cuantum de 451 lei.
Față de acest aspect, contestatoarea a invocat prescripția dreptului material la acțiune, în temeiul art. 91 din C. proc. fiscală potrivit căruia “dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.”
În temeiul principiului accesorium sequitur principale, atâta vreme cât s-a împlinit termenul de prescripție pentru obligația fiscală principală nu se pot calcula dobânzi sau penalități, acestea urmând soarta debitului principal.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 și art. 91 din OG nr. 92/2003.
La cerere, s-au anexat înscrisuri (f. 7-9).
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 04.08.2014, intimata a invocat inadmisibilitatea cererii, motivat de faptul că, se contestă sumele înscrise în titlul de creanță care a stat la baza executării silite, apărări ce nu pot fi valorificate în prezenta contestație, conform art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003, întrucât decizia de impunere putea fi contestată în 30 de zile, conform art. 205 din C. proc. fiscală, fiind singura cale prin care se poate tinde la desființarea în tot sau în parte a titlului de creanță fiscală. Soluția pronunțată de organul jurisdicțional din cadrul instituției intimatei putea fi atacată pe calea contenciosului administrativ conform Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, în temeiul art. 215 din Legea nr. 95/2006 și art. 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 637/2007, s-a emis de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate C. decizia nr._/30.11.2009 pentru suma totală de 1949 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, obligația comunicării la contribuabil fiind în sarcina emitentului actului.
Raportat la dispozițiile art. V din OUG nr. 125/2011, intimata a preluat în debit creanța de 1949 lei în baza situației soldurilor stabilite până la data de 30.06.2012 și neîncasate de către CJAS C., procedând la începerea executării silite conform OG nr. 92/2003. Ulterior preluării de la CJAS organul fiscal teritorial competent a emis decizia de calcul accesorii la 31.12.2013 pentru suma de 451 lei, astfel cum sunt menționate în titlu și anexa acestuia, calculate până la data de 20.03.2014, cu precizarea că, nu au fost preluate și majorările de 2503 lei cu care figura contestatoarea în baza de date a CJAS C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Raportat la prevederile art. 248 alin. 1 din NCPC, potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, se va soluționa mai întâi excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de către intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Argumentele intimatei se întemeiază pe dispozițiile art. 172 alin. 3 din C. proc. fiscală, potrivit cărora contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, cât și pe cele ale art. 205 din același Cod, conform cărora, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Instanța reține că, independent de posibilitatea contestatoarei de atacare a titlului de creanță în procedura specială reglementată de prevederile legale citate, aceasta nu a pierdut calea de drept comun a contestației la executare, în cadrul căreia poate invoca, printre altele, prescripția executării silite, precum de altfel a susținut și intimata prin întâmpinare.
Cât privește contestarea sumelor înscrise în titlul de creanță, instanța apreciază că, în fapt, contestatoarea a criticat faptul nedatorării debitului accesoriu urmare nedatorării debitului principal, în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
Astfel fiind, instanța va respinge excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că, la data de 16.05.2014, intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a emis, în cadrul dosarului de executare silită nr._/13/30/1/_, somația nr. 13/_ /_/16.05.2014, în temeiul titlului executoriu nr._ din data de 16.05.2014, prin care a înștiințat contestatoarea asupra faptului că, figurează în evidența fiscală cu o sumă de plată în cuantum de 2400 lei.
Cuprinsul titlului executoriu atestă că, natura obligației fiscale constă în contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri, fiind evidențiată în documentul nr._ din data de 25.01.2009.
Instanța observă că, numita P. F. nu a contestat cuantumul acestei sume, ci a invocat prescripția executării silite, în contextul în care documentul emis la data de 25.10.2009 vizează, la rândul său, contribuții datorate de către contestatoare pentru anii 2005 – 2008, precum atestă înscrisul aflat la fila 9.
Potrivit art. 91 din Codul de procedură fiscală – OG nr. 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 23 din OG nr. 92/2003, dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
Față de prevederile art. 66 din OG nr. 92/2003, prin bază impozabilă se înțelege totalitatea bunurilor, veniturilor sau altor valori deținute de către persoanele care beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obișnuite aduse de către acestea. Bunurile, veniturile sau valorile care constituie baza impozabilă sunt supuse obligațiilor fiscale în sarcina persoanelor care le dețin în proprietate.
Astfel fiind, în temeiul bazei de impozitare, statul emite acte administrative fiscale, respectiv înscrisurile în care se evidențiază baza de impunere.
Referitor la prescripția executării silite, aceasta începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanța fiscală, și nu de la 1 ianuarie a anului în care se întocmesc înscrisurile prin care se pune în evidență baza de impunere și, respectiv, creanțele ori obligațiile fiscale pe care aceasta le generează. Înscrisurile - precum declarațiile de impunere, titlurile de creanță, titlurile executorii, somațiile etc. - reflectă bazele de impunere și creanțele ori obligațiile fiscale pe care aceasta le generează, ceea ce înseamnă că o decizie de impunere – precum în speță documentul din data de 25.01.2009 nu poate fi avută în vedere la calcularea termenului de prescripție. Ceea ce trebuie însă avut în vedere este baza de impozitare care, precum rezultă din înscrisul de la f. 9, vizează impozite datorate până inclusiv în anul 2008.
Astfel fiind, instanța apreciază că, în cauză era împlinit termenul de prescripție de 5 ani, la data emiterii somației contestate.
Observând și inexistența vreunei cauze de întrerupere ori de suspendare a termenului prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, dintre cele reglementate de art. 92 din OG nr. 92/2003, instanța va admite contestația la executare formulată de către contestatoarea P. F., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., iar ca efect al constatării intervenirii prescripției, va anula titlul executoriu_/16.05.2014 și somația nr. 13/_ /_/16.05.2014, emise în dosarul de executare silită nr._/13/30/1/_.
În temeiul art. 453 din NCPC, va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 673 lei, din care suma de 173 lei, cu titlu de taxă de timbru, iar suma de 500 de lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată prin întâmpinare de către intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județul C., ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea P. F., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, județul C..
Constată prescris dreptul de a cere executarea silită a obligației fiscale individualizate în titlul executoriu nr._/16.05.2014.
Anulează titlul executoriu_/16.05.2014 și somația nr. 13/_ /_/16.05.2014, emise în dosarul de executare silită nr._/13/30/1/_.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 673 lei, din care suma de 173 lei, cu titlu de taxă de timbru, iar suma de 500 de lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.10.2014.
P., GREFIER,
O. M. S. I. POSTOLICI
Red. Jud. O. M. S. / 12.01.2015/4ex
Tehored. Gr. I. P. / 16.10.2014
emis .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
