Contestaţie la executare. Sentința nr. 4144/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4144/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 35059/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila Nr. 4144/2014
Ședința publică din 11.04.2014
PREȘEDINTE: A. U.
Grefier: M. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . GENERALE SA și pe intimații M. C. M., B. A. A., . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INFO - DIP INSOLVENCY SPRL, B. S. A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din 09.04.2014, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin 1 si 2 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 11.04.2014 când s-a pronunțat .
INSTANȚA,
Prin contestația adresată instanței și înregistrată sub nr._, contestatoarea S B.-G. SOCIETE GENERALE SA a solicitat în contradictoriu cu intimații M. C.-M., B. A.-A. și . anularea procesului verbal de licitație imobiliară din data de 25.11.2013 și a actelor de executare subsecvente întocmite în dosarul de executare silită nr. 161/2012 al B. Ș. A..
În motivare cererii se arată că între contestatoare și intimata . au fost încheiate 2 convenții de împrumut, iar în vederea garantării obligațiilor de restituire a angajamentelor asumate, numita B. S. (antecesoarea intimatului B. A.-A.), în calitate de garant ipotecar a semnat 3 convenții de ipotecă prin care s-a instituit în favoarea contestatoarei un drept de ipotecă asupra terenului intravilan de aproximativ 2000 mp situat în ., jud. C., ./109/3 și înscris în cartea funciară nr. 7574 sub nr. cadastral 165.
Față de neîndeplinirea de către debitorul principal . obligațiilor decurgând din actele de creanță menționate, contestatoarea a demarat procedura de executare silită, constituindu-se în acest sens dosarul de executare nr. 161/2012 pe rolul B. Ș. A..
În mod corespunzător, au fost întocmite mai multe publicații de vânzare cu referire la imobilul descris anterior, ultima dintre acestea stabilind data licitației pentru 25.11.2013.
În cadrul acestei licitații, s-au înscris dna. P. A. și intimata M. C. M.. Niciuna dintre acestea nu a oferit prețul de pornire de 97.500 euro (redus cu 75% de la cel de piață indicat de expert). executorul a considerat că procedura de executare a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale și că prețul oferit de intimată nu nesocotește dispozițiile legale în vigoare,atribuind bunul executat către ofertant.
Apreciază contestatoarea că prețul oferit de intimata ce a adjudecat bunul este unul derizoriu prin raportare la valoarea de piață a bunului executat, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1660 alin. 2 C.civ.
În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că prețul de 25.000 euro nu este derizoriu, se învederează faptul că anularea procesului verbal de licitație din data de 25.11.2013 și a actelor de executare subsecvente se impune oricum, față de vicierea consimțământului debitoarei prin leziune.
Ținând seama de caracterul de ordine privată al viciului de consimțământ al leziunii, contestatoarea precizează că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 1560 C.civ.potrivit cărora, „creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite”.
Apreciază contestatoarea că este îndeplinită cerința reglementată prin art. 1221 C.civ.. Astfel, în cazul adjudecării unui imobil pin procedura de executare silită, adjudecatarul profită de starea de nevoie în care se regăsește debitorul, constând în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile asumate față de creditorii urmăritori.
Se invocă, de asemenea, că executorul judecătoresc și-a depășit limitele mandatului acordat, din moment ce acesta nu a primit mandat pentru vânzarea silită a bunului pentru orice preț, ci pentru un preț cât mai mare, astfel încât banca să își satisfacă cât mai mult din creanța urmărită silit. Mai mult, în virtutea aceleiași obligații de a trata cu diligența unui bun proprietar, executorul judecătoresc avea obligația să notifice contestatoarea în ceea ce privește posibilitatea adjudecării imobilului pentru suma de doar 25.000 euro. Faptul că nu a procedat în acest mod constituie o nouă încălcare a mandatului conferit de contestatoare.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 371 indice 1, art. 399 și urm., art. 509 C.pr.civ., art. 1221, 1560, 1660, 1665, 2009 și urm. C.civ.
La data de 03.02.2014, contestatoarea și-a modificat cadrul procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece și în contradictoriu cu B. Ș. A..
Intimata Mandrilă C.-M. a depus la data de 12.02.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Se arată că motivele invocate în contestație sunt neîntemeiate, iar din lecturarea motivelor de contestație a concluzionat că, contestatoarea este ruptă de realitate atât în ceea ce privește contestația dosarului de executare cât și situația de fapt a imobilului pe care l-a adjudecat.
Se precizează în continuare că bunul imobil a fost supraevaluat la momentul încheierii contractelor de credit și garanție ipotecară, în baza cărora debitorul a beneficiat de o imensă sumă de bani având drept garanție doar această suprafață de teren.
Se menționează și că pe teren nu se mai află aproape nimic, iar terenul nu este racordat la nicio utilitate, jumătate din suprafață fiind inundabilă.
Mai susține intimata că a dat dovadă de seriozitate prin înscrierea la licitație și trimiterea anticipată de ofertă și cauțiune, consimțind astfel la cumpărarea bunului imobil în cadrul executării silite și că executorul judecătoresc a procedat legal prin aplicarea întocmai a prevederilor art. 509 C.pr.civ. Nici creditorul și nici debitorul, pe tot parcursul executării silite, nu au întreprins nimic cu privire la o adresă către executorul judecătoresc din care să rezulte pragul financiar la care poate fi vândut imobilul. Se consideră de către intimată că, dacă pe parcursul celor 37 de publicații de vânzare nu s-a obținut nicio ofertă de preț asupra acestui imobil, imobilul adjudecat nu a prezentat interes și, mai mult decât atât, prețurile care poate au fost oferite, au fost cu mult mai mici decât cel oferit și plătit de el.
Se susține de către intimată că între funcția de executor judecătoresc și creditor nu există un raport pe bază de mandat, înmânarea unei cereri de punere în executare a unui titlu executoriu către executorul judecătoresc nu semnifică încheierea unui contract de mandat.
La solicitarea instanței s-a dispus atașarea dosarului de executare silită 161/2012 al B. Ș. A..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În temeiul titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. 223/18.08.2005, nr. 48/25.02.2005 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3391/02.11.2007, nr. 309/09.02.2007 și 239/13.09.2005 a fost începută executarea silită împotriva debitorilor B. A.-A. și . în cadrul dosarului de executare silită nr. 161/2012 al B. Ș. A..
Executarea silită a vizat bunul imobil – teren intravilan de aproximativ 2000 mp situat în ., ud. C., ./109/3 și înscris în cartea funciară nr. 7574 sub nr. cadastral 165 ce reprezenta obiect al contractelor de ipotecă mai sus menționate.
În cadrul licitației din data de 25.11.2013 s-au înscris 2 licitatori – numita P. A. și intimata Mandrilă C.-M..
Potrivit procesului verbal de licitație imobiliară întocmit prețul de pornire al licitației este de 97.500 euro, respectiv 433.358,25 lei, preț scăzut cu 25% conform art. 509 alin. 5 C.pr.civ.
Se reține de către executor că anterior termenului de licitație au fost depuse 2 oferte scrise, respectiv oferta pentru prețul de 20.000 euro și oferta pentru prețul de 25.000 euro.
După efectuarea celor 3 strigări,s-a reținut că bunul a fost adjudecat de intimata M. C.-M. pentru prețul de 25.000 euro.
Se invocă de către contestatoare, ca motiv de nulitate a vânzării, faptul că prețul este unul derizoriu
În raport de prevederile art. 509 alin. 5 C.pr.civ., instanța apreciază, în acord cu contestatoare că vânzarea la licitație la prețul cel mai mare oferit trebuie corelată în mod necesar cu dispozițiile legale în materia vânzării referitoare la preț cuprinse în art. 1660 și 1665 C. civil.
În această privință, se reține că aceste dispoziții sunt pe deplin aplicabile și în cazul vânzării silite, în ceea ce privește condițiile generale de validitate ale oricărui act juridic cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat, contraprestația, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiții generale și esențiale pentru validitatea sa.
Potrivi dispozițiilor legale mai sus invocate, prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți. Prețul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie disproporționat în raport de valoarea lucrului, încât să se considere că nu există și, prin urmare, să nu poată constitui obiect al obligației cumpărătorului și cauză suficientă a obligației asumată de vânzător.
Raportând aceste considerente situației de fapt deduse judecății, instanța apreciază că prețul la care bunul imobil supus urmăririi silite a fost adjudecat de intimată este unul serios. În argumentarea acestei concluzii, se are în vedere valoarea bunului bunului stabilită potrivit raportului de expertiză diminuată cu 25% și care a reprezentat prețul de pornire a licitației - 97.500 euro, și prețul cel mai mare oferit și la care s-a adjudecat- 25.000 euro, astfel că vânzarea pentru un preț reprezentând aproximativ 25% % din valoarea bunului este apreciază ca fiind fecetuată pentru un preț serios.
Se invocă de către contestatoare caracterul lezionar al prețului de adjudecare în temeiul art. 1560 C.civ.(acțiunea oblică)
Potrivit art. 1206 C.civ., leziunea este un viciu de consimțământ.
În cadrul unei executări silite având ca obiect bunul imobil ipotecat, debitorul nu-și exprimă consimțământul în sensul de a se vinde, precum în cazul de față, bunul obiect al contractului de ipotecă. Ci, executarea bunului este o consecință a exprimării voinței creditorului ca urmare a neplății creanțelor de către debitor.
Prin urmare, neexistând un consimțământ exprimat din partea debitorului în sensul de a se vinde bunul/de a se vinde la un anumit preț (executarea silită desfășurându-se chiar împotriva voinței sale), acesta nu poate invoca leziunea ca motiv de nulitate.
Acțiunea oblică este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului (art. 1560 alin. 1 C.civ.).
Raporta la concluzia instanței expusă anterior, în sensul că, în cadrul executării silite, debitorul nu poate invoca leziunea ca motiv de nulitate a actului de adjudecare, deoarece prin ipoteză el nu-și exprimă consimțământul în sensul vânzării bunului (vânzarea fiind silită), rezultă că nici creditorul nu poate exercita o astfel de acțiune.
Se invocă de către contestatoare depășirea limitelor mandatului acordat executorului judecătoresc
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
Deși este învestit ca urmare a cererii formulate de creditoare, rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, astfel că între aceasta din urmă și executor nu se încheie un contract de mandat guvernat de dispozițiile codului civil.
De altfel, deși invocă faptul că executorul judecătoresc nu a primit mandat pentru vânzarea silită a bunului pentru orice preț, ci pentru un preț cât mai mare, creditoarea nu a făcut nicio mențiune în acest sens în cererea de continuare a executării silite asupra imobilului ipotecat, nici pe toată perioada executării silite, lipsind de la licitația din data de 25.11.2013, precum și de la distribuirea /eliberarea sumelor obținute în urma vânzării imobilului.
Instanța apreciază că executorului judecătoresc îi revine obligația de a aprecia asupra seriozității prețului vânzării și, pentru situația în care prețul oferit de un participant la licitație nu ar îndeplini această condiție, să nu adjudece bunul.
Însă, potrivit celor mai sus redate, instanța a apreciat că prețul oferit este unul serios, prin urmare executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 1660 alin. 2 C.civ., și a procedat în scopul ocrotirii drepturilor părților implicate.
Având în vedere considerentele expuse și normele incidente în cauză, se apreciază contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulata de contestatoarea . GENERALE SA cu sediul in București, CALEA VICTORIEI, nr. 32-34, sector 1, in contradictoriu cu intimații M. C. M. prin procurist M. C. domiciliata in BRAILA, ., .. 4, . A., domiciliat in VOLUNTARI, . C 10, nr. 4C, . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INFO - DIP INSOLVENCY SPRL, cu sediul in BRASOV, .. 18, .. C, . A., cu sediul in Tulcea, Isaccei, nr. 16 A ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2014.
Președinte Grefier
A. U. M. I.
Red. Jud. A .U./ 15.09.2014 /4.ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8520/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4143/2014.... → |
|---|
