Contestaţie la executare. Sentința nr. 8520/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8520/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 16957/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.8520
Ședința publică de la 19.08.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A. R.
GREFIER: SELMA Z.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator . SRL cu sediul în Sibiu,Al.Infanteriștilor,nr.2,. cu sediul procesual ales la cabinet de av.M.-S. A. cu sediul în Sibiu,.,. și pe intimat O. E. PRIN PRIMAR, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă cu prezenta hotărâre când instanța pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 12.08.2014 și 19.08.2014 când s-a pronunțat:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin contestația la executare formulată și ulterior precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de dosar_ contestatoarea . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL E. prin primar suspendarea executării silite demarate de intimat până la soluționarea prezentei contestații, și anularea actelor de executare silită respectiv a somației nr._ din data de 11 iunie 2013, titlului executoriu nr._/10.06.2013, procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 6887/21.01.2013, a publicației de vânzare imobiliară nr. 17/11.06.2013 și a procesului-verbal nr._/11.06.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare.
Prin contestația precizată (f.128 dosar), contestatoarea a arătat că a înțeles să conteste somația nr._/11.06.2013 în care se menționează că impozitul pentru clădire este de 4407 lei la care se adaugă accesorii în cuantum de 265 lei, iar impozitul pe teren este în cuantum de 290 lei, la care se adaugă accesorii în cuantum de 18 lei, rezultând un total de 5005 lei. De asemenea a arătat că se menționează că face obiectul somației și sume din dosare de executare silită anterioare în cuantum de 181.182,00 lei, această sumă fiind una exorbitantă și nu se menționează care sunt titlurile executorii care fac obiectul executării silite. A apreciat că este abuzivă această manieră de a se menționa doar cuantumul, fără a se indica și documentul prin care obligația fiscală a fost instituită și data la care aceasta a devenit scadentă, această observație fiind pe deplin valabilă chiar dacă în cuprinsul somației se menționează două titluri executorii, respectiv nr._ și nr._ din data de 11.06.2013, nefiind cunoscută modalitatea în care au fost calculate accesoriile, acestea nefiind evidențiate distinct.
A mai arătat debitoarea că în sinteză, critica adusă somației nr._/11.06.2013 este aceea că nu enumeră titlurile executorii care fac obiectul executării silite și nu cuprinde sume al căror cuantum este stabilit în mod eronat.
În ceea ce privește Titlul executoriu nr._/10.06.2013 a arătat că acesta nu face referire la actul administrativ-fiscal prin care a fost stabilită obligația fiscală, ci la o notă de constatare din aceeași zi.
În ceea ce privește procesul-verbal nr. 6887/21.01.2013 de sechestru pentru bunuri mobile, a arătat că această măsură este prematură întrucât procedura de executare silită încă nu era începută. Astfel, art. 145 alin.1 din codul de procedură fiscală dispune că executarea silită începe prin comunicarea somației, ori această somație a fost emisă abia la data de 11.06.2013, și că doar după comunicarea acestei somații se impunea să se aștepte termenul legal de 15 zile ca termen de plată legal, interval în care a apreciat că ar acționa o suspendare legală de drept a executării silite. A menționat contestatoarea că cel mai devreme acest sechestru putea fi aplicat potrivit art. 151 alin.11 cod proc.fiscală, o dată cu somația de plată și nicidecum această măsură nu se putea dispune în afara unei proceduri de executare silită.
În ceea ce privește publicația de vânzare imobiliară nr. 17 din 11.06.2013 contestatoarea a apreciat că aceasta este ilegală deoarece termenul de 15 zile de la comunicarea somației nu era scurs, astfel că organizarea licitației ar fi prematură.
De asemenea s-a arătat că suma de 1300 lei menționată în procesul-verbal nr._/11.06.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare nu este justificată, întrucât mențiunile care se impun a fi efectuate la rubrica „denumirea documentului justificativ” nu vizează obiectul cheltuielilor, ci documentul fiscal-contabil care justifică efectuarea cheltuielii, respectiv factura fiscală sau documente similare.
Totodată, contestatoarea a precizat că nu a formulat contestație administrativă împotriva actelor administrativ-fiscale.
În final, contestatoarea a solicitat ca instanța să încuviințeze ca debitele să fie achitate din veniturile imobilului pentru următoarele șase luni, conform art. 823 alin. 1 cod proc. civ.
În drept, au fost invocate prevederile art. 18,44, 172 și urm. cod proc. fiscală, art. 711 și urm. cod proc. civ, art. 823 cod proc. civ.
În probațiune, contestatoarea a depus la dosar actele de executare silită contestate precum și alte înscrisuri, solicitând efectuarea unei expertize contabile.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a arătat că în ceea ce privește critica adusă titlului executoriu, să fie respinsă ca inadmisibilă contestația iar în ceea ce privește critica adusă actelor de executare, a solicitat respingerea contestației ca nefondată. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca fiind rămasă fără obiect.
În apărare, intimatul a arătat că, analizând contestația la executare promovată de contestatoarea G. T. Srl, a reținut că aceasta înțelege a critica atât izvorul obligației fiscale precum și cuantumul acesteia, cât și legalitatea actelor de executare silită propriu-zise.
Astfel, a arătat că pentru contestarea deciziilor de impunere și a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere este prevăzută drept primă cale de atac contestația administrativă consacrată de art. 205 cod proc. fiscală iar împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative, contestatoarea avea deschisă calea de atac în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 218 alin. 2 cod procedură fiscală.
Intimatul a mai arătat că impozitul pe proprietate nu presupune emiterea de către organul fiscal a unei decizii de impunere care, o dată ajunsă la scadență, să dobândească regimul juridic al titlului executoriu ci, potrivit art. 24 alin.5 cod procedură fiscală orice titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil are obligația de depunere a unei declarații fiscale la compartimentul de specialitate al autorității publice locale în termen de 30 de zile de la momentul dobândirii dreptului de proprietate. Impozitele și taxele se stabilesc prin declarație fiscală sau prin decizie de impunere și pe cale de consecință, acolo unde legea fiscală nu instituie obligația de depunere a declarației fiscale, se exclude de plano obligativitatea emiterii deciziei de impunere în prealabil întrucât stabilirea și individualizarea obligației fiscale urmează a se realiza nu prin raportare la o bază de calcul fluctuantă, ci prin raportare la însăși declarația fiscală înregistrată în condițiile codului fiscal.
A precizat intimatul că debitoarea contestatoare avea cunoștință în clar atât în ceea ce privește cuantumul impozitului datorat dovadă fiind însăși plățile voluntare realizate, cât și datele scadente stabilite pe cale legală.
De asemenea, a mai arătat că în ceea ce privește critica adusă de contestatoare procesului verbal de sechestru, aceasta este nefondată deoarece, procesul-verbal de sechestru nu este un act de executare silită, ci o măsură asiguratorie ce se poate institui independent de emiterea unor acte de executare silită, scopul măsurilor asiguratorii fiind acela de a preveni diminuarea patrimoniului debitorului fiscal și nu de a valorifica bunurile imobile sechestrate.
Mai mult, a arătat că actele de executare silită și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii au fost comunicate la sediul societății contestatoare din România, mun. Sibiu, ., ..
Intimatul a mai susținut că imobilul deținut de contestatoare a fost valorificat silit creditorul fiscal procedând la somarea inițială a debitoarei, pe adresa sediului acesteia, organizarea licitației nefiind prematură, în condițiile în care somația de plată a fost emisă și expediată debitoarei în luna ianuarie 2013 iar publicația de vânzare a fost emisă la data de 11.06.2013.
La dosarul cauzei intimata a comunicat spre consultare dosarele de executare silită nr. 600/2011, 878/2011, 1909/2012 și nr. 4200/2013 privind-o pe debitoarea ..
Prin încheierea civilă din data de 22.10.2013, instanța a admis cererea contestatoarei și a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarelor de executare silită nr. 600/2011, 878/2011, 1909/2012 și nr. 4200/2013 până la soluționarea prezentei contestații.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
În temeiul titlului executoriu nr._/10.06.2013 emis în dosarul de executare 4200/2013, s-a pornit executarea silită împotriva contestatoarei.
Titlul executoriu a fost emis pentru suma totală de 4980 lei, reprezentând impozit pe clădiri în sumă de 4407 lei și impozit pe teren în sumă de 290 lei la care s-au adăugat accesorii în sumă de 283 lei. Cheltuielile de executare au fost stabilite la suma de 25 lei potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis în același dosar de executare.
Pe temeiul acestui titlu a fost emisă somația de plată nr._/11.06.2013, pentru o suma totală de 186.187 lei, sumă compusă din suma de 4407 lei (impozit pe clădiri), suma de 290 lei impozit pe teren, cheltuieli de executare în sumă de 25 lei, la care s-au adăugat accesorii în sumă de 283 lei conform titlului executoriu discutat în cauză și din suma de 181,182 lei reprezentând dosare de executare anterioare.
În cadrul dosarelor de executare anterioare, respectiv dosarele emise de intimat cu nr. 600/2011, 878/2011, 1909/2012, debitoarea a fost somată să plătească suma totală de 168.777 lei reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe terenuri și cheltuieli de executare silită, conform somațiilor de plată nr. 6572/14.01.2011, nr._/20.10.2011 și nr._/04.12.2012.
Executarea silită a vizat imobilul proprietatea debitoarei situat în localitatea E. Sud, . A – Pensiunea nr. 3. Obligațiile fiscale au fost stabilite în sarcina debitoarei urmare a declarațiilor fiscale pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri și pe terenuri în cazul contribuabililor persoane juridice dată de contribuabilul . și înregistrate la intimat sub nr. 1601/ 02.06.2005, 6459/27.03.2006 (f.107-117).
Instanța mai reține că atât titlul executoriu și somația emisă în dosarul de executare silită nr. 4200/2013, cât și somațiile și titlurile executorii din dosarele execuționale nr. 600/2011, 878/2011 și 1909/2012 au fost comunicate debitoarei inițial la sediul acesteia, însă, pentru că debitoarea nu a ridicat în termen corespondența de la poștă a expirat termenul de ridicare a acesteia, astfel că s-a realizat comunicarea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin.3 din OG nr. 92/2003 prin anunț colectiv.
Criticile aduse de contestatoare cu privire la somația și titlul executoriu emise în dosarul de executare nr. 4200/2013 nu pot fi primite, instanța apreciind că acestea au fost emise cu respectarea normelor legale privind executarea silită a creanțelor fiscale în raport de dispozițiile OG nr. 92/2003.
Nici critica adusă procesului-verbal nr. 6887/21.01.2013 de sechestru pentru bunuri mobile referitoare la prematuritatea luării acestei măsuri nu poate fi primită, deoarece procesul-verbal de sechestru nu este un act de executare silită, ci o măsură asiguratorie ce se poate institui independent de emiterea unor acte de executare silită, scopul măsurilor asiguratorii fiind acela de a preveni diminuarea patrimoniului debitorului fiscal și nu de a valorifica bunurile imobile sechestrate. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin.3 din codul de procedură fiscală care arată că măsurile asiguratorii pot fi luate chiar și înaintea emiterii titlului de creanță fiscală.
În ceea ce privește publicația de vânzare imobiliară nr. 17 emisă de intimat la data de 11.06.2013 în care sunt cuprinse și cheltuielile de executare silită, apreciem că aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 162 din OG nr. 92/2003, contestatoarea neinvocând elemente și motive întemeiate de natură să conducă la anularea acestui act de executare silită.
Așa fiind, pentru toate considerentele arătate mai sus, instanța apreciază ca nefiind întemeiată contestația astfel cum a fost precizată și în consecință, o va respinge ca atare.
În temeiul art. 453 cod proc. civ, urmează să fie obligată contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 620 lei reprezentând onorariu avocat conform înscrisurilor justificative existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată și ulterior precizată de contestatoarea . SRL cu sediul în Sibiu, Al.Infanteriștilor, nr.2, . cu sediul procesual ales la cabinet de av.M.-S. A. cu sediul în Sibiu, .,. în contradictoriu cu intimatul ORAȘUL E. prin primar.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 620 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 august 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
P. A. R. SELMA Z.
Red.jud.PAR
S.Z. 24 Septembrie 2014/4 ex.
Emis 2 comunicări azi,……………….
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 730/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4144/2014. Judecătoria... → |
|---|
