Contestaţie la executare. Sentința nr. 8076/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8076/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 28-07-2014 în dosarul nr. 13279/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 8076
Ședința publică de la 28.07.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. N. D. și pe intimat M. F. PUBLICE - AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA REGIONALA A F. PUBLICE GALATI - AGENTIA JUDETEANA A F. PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 23.07.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 28.07.2014 când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07 05 2014 sub nr. indicat în antet, contestatorul C. N. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu DIRECTIA REGIONALA A F. PUBLICE GALATI anularea titlurilor executorii în baza cărora a fost emisă somația nr._/25 02 2014 somație a fost publicată prin anunț colectiv în data de 02 04 2014 precum și a tuturor actelor de executare efectuate subsecvent.
Arată că nici somația și nici titlurile executorii nu i-au fost comunicate întrucât a fost plecat din țară în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale.
Având în vedere actele de care a luat cunoștință, prin cererea de chemare în judecată formulează următoarele apărări.
Creanța fiscală ce se urmărește vizează amenzi judiciare stabilite în sarcina Președintelui Consiliului Județean C., iar nu a persoanei fizice – contestatorul, de unde rezultă acte de executare silită nelegale, persoana urmărite nefiind debitorul obligațiilor fiscale. Arată că, potrivit art. 26 alin. cod procedură fiscală, plătitorul obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții sau amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat. Așadar, debitor este Președintele Consiliului Județean, creanța fiscală luând naștere în patrimoniul acestei instituții, subzistând indiferent de persoana fizică aflată în funcția aceasta la un moment dat.
În susținerea contestației s-au depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
Arată intimatul că executarea silită se face potrivit dispozițiilor art. 141 cod procedură fiscală în baza unor înscrisuri ce constituie titluri executorii ce înglobează o creanță totală de_ lei compusă din: 2500 lei conform procesului verbal nr. 1406/11 07 2013 al Curții de Conturi; 1040 lei conform sentinței civile nr. 3882/27 09 2013 a Tribunalului C. prin care în temeiul legii 554/2004 s-a dispus amendă civilă în cuantum de 10% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere din data de 14 09 2013 până la 27 09 2013 calculată conform referatului nr._/18 02 2014:_ lei conform încheierii pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ prin care s-a aplicat amendă civilă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată conform aceluiași referat;_ lei conform încheierii din data de 06 06 2008 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ definitivă prin decizia civilă nr. 500/05 01 2009 a Curții de Apel C. prin care s-a dispus amendă civilă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere;_ lei conform încheierii nr. din 28 01 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2010 prin care s-a dispus amendă civilă de 10% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conform referatului nr._/18 02 2014.
Se arată că debitorul obligației de plată stabilite prin titlurile executorii este indicat chiar de emitenții titlurilor respective ca fiind contestatorul. Se mai susține că apărările contestatorului nu se pot valorifica pe calea contestației la executare.
În urma celor evocate în întâmpinare, contestatorul a depus un răspuns la întâmpinare prin care invocat noi motive de contestație la executare.
Astfel, în ce privește procesul verbal al Curții de Conturi se arată că acesta nu este titlu executoriu, întrucât acesta a fost contestat în termen legal.
În ce privește amenda aplicată în dosarul nr._ al Tribunalului C. se arată că aceasta a fost aplicată altei persoane.
În ce privește dosarul nr._ prin sentința civilă nr. 1696/17 12 2010 s-a admis cererea și s-a dispus ca pârâtul, în termen de 5 zile, să prelungească certificatul de urbanism nr. 229/30 11 2007 sub sancțiunea amendării cu 20% pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ definitivă prin decizia civilă nr. 500/05 01 2009 a Curții de Apel C. prin care s-a dispus amendă civilă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Or, pârât în acea cauză a fost Președintele Consiliului Județean, nu contestatorul.
În ce privește celelalte dosare se invocă argumente identice cu mențiunea că pentru creanța de_ lei s-a pornit executarea silită de două ori atât împotriva contestatorul cât și împotriva Consiliului Județean C..
Cu titlu de vicii de formă contestatorul arată că potrivit art. 110 cod procedură fiscală colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu după caz, iar potrivit alin. 3 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, potrivit legii, și asemenea titluri pot fi decizia de impunere, declarația fiscală, decizia prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele vamale, procesul verbal de contravenție, decizia de atragere a răspunderii solidare, ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești.
În conformitate cu art. 141 alin. 1 cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul fiscal competent sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin.6, titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită organelor competente. Apreciază că atât titlurile executorii cât și somațiile au fost întocmite cu încălcarea normelor de procedură fiscală, emiterea titlurilor executorii de către intimat lasă practic fără eficiență dispozițiile art. 141 cod procedură fiscală și se neagă valoarea de titlu executoriu atribuită de art. 110 alin. 3 lit. c și h din codul de procedură fiscală încheierii ori dispozitivului instanțelor judecătorești.
Intimatului i s-a comunicat răspunsul la întâmpinare și prin memoriul depus la 03 07 2014 a răspuns arătând că în ce privește procesul verbal al Curții de Conturi contestarea acestuia anterior emiterii formelor de executare silită nu i-a fost cunoscută, culpa revenind aceluia care i-a trimis titlul spre executare. În ce privește celelalte titluri arată că își menține apărările exprimate prin întâmpinare, iar în ce privește punerea în executare de două a titlului arată că nu poate verifica acest aspect dacă nu se atașează dosarul tribunalului. În ce privește viciile de formă invocate de contestator arată că actele de executare au fost emise cu respectarea modelului aprobat prin OMFP nr. 585/2005, iar o eventuală nulitate ar fi doar relativă contestatorul trebuind să dovedească vătămarea.
Contestația la executare este întemeiată pentru argumentele invocate de contestator sub denumirea „vicii de formă”. Pentru aceste motive, în conformitate cu argumentele ce se vor expune în continuare, contestația la executare se admite, urmând ca motivele prin care se tinde demonstrarea lipsei calității de debitor să nu mai fie analizate întrucât analiza devine de prisos(de altfel așa cum se va observa în continuare instanța nici nu poate analiza aceste motive întrucât organul fiscal desfășoară executarea silită fără a avea în dosarul de executare titlurile de creanță).
Având în vedere înscrisurile depuse de intimat la dosarul cauzei instanța va reține următoarele.
Prin somația nr._/25 02 2014, comunicată prin publicitate, împotriva contestatorului s-a pornit executarea silită a unor creanțe fiscale în cuantum de 474 945 lei. Din înscrisul denumit titlu executoriu emis de intimat la aceeași dată rezultă că creanța reprezintă „venituri din amenzi”, iar documentele prin care s-au evidențiat obligațiile de plată sunt literal:” 1406 din 01 07 2015 emitent Curtea de Conturi;_ din 14 09 2013 emitent Tribunalul C.;_ din 29 10 2013 emitent Tribunalul C.;_ din 25 10 2013 emitent Tribunalul C. și_/118/2010 din 24 09 2013 emitent Tribunalul C.”.
Presupunând că mențiunile sumare de mai sus reprezintă titluri de creanță în sensul prevăzut de art. 110 cod procedură fiscală, întrucât contestatorului, odată cu somația, nu i s-au comunicat și aceste titluri de creanță, rezultă că intimatul a pornit o executare în temeiul unui proces verbal emis de Curtea de Conturi și în temeiul unor hotărâri judecătorești(care însă după modul de redactare, absolut sumar și ambiguu trebuie să fie nr. de dosare de instanță nu de hotărâri judecătorești prin care se instituie creanțe fiscale în sarcina contestatorului).
Tot din înscrisurile depuse intimat ca reprezentând dosarul de executare silită rezultă că executarea silită a pornit, cu excepția procesului verbal emis de Curtea de Conturi(asupra căruia se va impune o analiză distinctă), fără ca organul fiscal să se afle în posesia titlurilor de creanță. Astfel, la dosarul cauzei s-a depus o singură hotărâre judecătorească( sentința civilă nr. 3882/27 09 2013 din care nu rezultă nici o creanță fiscală) și mai multe adrese expediate de Tribunalul C. emise în temeiul art. 47 din OG 61/2002(act normativ abrogat prin chiar codul de procedură fiscală în anul 2004) și în care se menționează un temei din legea 554/2004, art. 13 alin. 4, deși unele dintre dispozițiile instanței se referă la amenzi aplicate în temeiul art.18 coroborat cu 24 din lege 554/2004, diferența fiind importantă sub aspectul cuantumul amenzii). Prin urmare, rezultă că organul fiscal a început executarea silită în ce privește creanțele – amenzi civile aplicate de instanța de contencios administrativ, fără cea mai sumară verificare a existenței acestor creanțe, a identificării debitorului urmărit și fără să aibă titlul de creanță.
Instanța va reține că potrivit dispozițiilor art. 110 cod procedură fiscală „Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz” iar „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”.
Rezultă din art. 110 că o creanță fiscală trebuie colectată numai în condițiile în care există un titlu de creanță.
Potrivit art. 141 alin.1 cod procedură fiscală:” Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Textul art. 141, având în vedere și celelalte alineate, prezintă doua ipoteze, executarea în baza unui:"titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent" și în baza unui înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu".
In ce privește prima ipoteza, a titlului emis de organul de executare competent, se are in vedere doar un act administrativ cu caracter fiscal.
Noțiunea de „orice alt înscris, care potrivit legii este titlu" din ipoteza a doua a textului de mai sus, se explica doar prin trimitere la art. 141 alin. l indice 2 C. proc.fisc. si are in vedere hotărârile judecătorești si contractele autentice executorii.
În oricare dintre variante ne-am regăsi este de principiu că titlul în baza căruia poartă executarea silită trebuie comunicat debitorului, acesta având dreptul să se apere cercetând titlul de creanță, inclusiv dacă este o hotărâre judecătorească prin formularea căii de atac dacă hotărârea nu i-a fost comunicată ori judecat a avut loc fără citarea corespunzătoare a debitorului. Este normal ca lucrurile să fie interpretate astfel întrucât în cadrul contestației la executare fiscale, ca regulă debitorul nu se mai poate apăra invocând aspecte ce privesc fondul raporturilor juridice.
Aceste aspecte se reflecta în dispozițiile art.141 alin. 1-6 C. proc. fiscala, dar rezultă și prin coroborare cu dispozițiile art. 172 alin. 3 ale art. 110 alin. 2 și 3 ori 86 din codul de procedură fiscală și permit concluzia că înscrisul emis odată cu somația și intitulat „titlu executoriu” nu reprezintă un titlu executoriu în sine, deși confuzia ori dihotomia între titlul de creanță și titlul executoriu este indusă chiar prin redactarea defectuoasă a unor aliniate ale art. 141 cod procedură fiscală.
Înscrisul emis de intimat odată cu somația(și comunicat deodată cu somația) nu reprezintă titlul executoriu în accepțiunea noțiunii de act ce cuprinde o obligație fiscală aptă de a fi pusă în executare silită, adică este certă, lichidă și exigibilă, ci mai degrabă reprezintă o tehnică adoptată de organele fiscale(care se poate dovedi și oportună sau eficientă în anumite cazuri, cum ar fi situația pornirii executării silite împotriva unui debitor având ca temei mai multe titluri de creanță – ex. 10 procese verbale de contravenție, caz în caz așa zisul titlu executoriu servește cu titlu de formalitate în sensul indicării titlurilor de creanță ce stau la baza executării silite),dar o formalitate fără valoare juridică propriu-zisă, întrucât titlul de creanță devine executoriu în condițiile legii la scadența obligației fiscale pe care o conține. Dispozițiile enunțate, interpretate coroborat, demonstrează că titlul de creanță este cel care se pune în executare silită dacă îndeplinește cerințele legii: creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar chestiunea transpusă pusă în termeni simpli, în limbajul juridic comun înseamnă că de la data exigibilității titlul de creanță (presupunând și faptul că titlul de creanță nu mai este contestabil, într-o procedură anume) dobândește caracter executoriu(adică o însușire specială ce permite punerea în executare silită) și nu faptul că indiferent de natura titlului de creanță organul fiscal trebuie să emită un „titlu executoriu” cu semnificația obișnuită care, eventual să înlocuiască caracterul executoriu al titlului de creanță ori care să îi confere acest caracter concomitent cu substituirea titlului de creanță(adică primind astfel însușirile executorii a titlului de creanță).
În cel mai bun caz s-ar putea reține că înscrisul denumit „titlu executoriu” reprezintă o manieră/formalitate prin care organul fiscal supune titlul de creanță unor verificări pentru a determina dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, adică îndeplinește cerințele legii pentru a se putea pune în executare silită, producând efectele scontate la emiterea lui(ceea ce presupune în mod obligatoriu și verificarea dacă titlul de creanță este apt să producă efecte fiind comunicat corespunzător destinatarului), iar acesta poate conține un sumar al titlurilor de creanță pentru care s-a emis somația.
Prin urmare, deși se folosește expresia „titlu executoriu” în diferite texte ale codului de procedură fiscală, interpretul trebuie să distingă cazurile când se referă la titlul de creanță care devine titlu executoriu(adică dobândește aceea însușire necesară punerii în executare) și când se folosește cu semnificația unui înscris pe care organul fiscal îl poate emite ca formalitate premergătoare executării silite, formalitate necesară ca dovadă a efectuării verificării îndeplinirii condițiilor relative la posibilitatea de a pune în executare silită titlul de creanță și /sau ca tehnică de pornire a unei singure executări silite având ca temei mai multe titluri de creanță executorii, deși emiterea unui astfel de act nu este nici obligatorie, nici necesară în anumite cazuri(art. 141 alin. 11 teza finală).
Numai în acest context este respectat și sensul 141 alin. 11 cod de procedură fiscală care prevede în teza finală:” Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici untitlu executoriunu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii” sensul care trebuie dat noțiunii de titlul este executoriu fiind cel enunțat în fraza anterioară, ipoteza finală.
Cele evocate mai sus sunt susținute și prin cele statuate prin art. 172 alin. 3 cod procedură fiscală(care prevede:” Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege” ori de art. 174 alin. 3 cod de procedură fiscală(care prevede:” Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată”). În respectul celor 2 texte citate, dacă s-ar permite o interpretare contrară celei susținute mai sus, se pune întrebarea ce titlu executoriu ar putea face subiectul analizei în contestația la executare(având în vedere ipoteza unui titlu executoriu care nu provine de la o instanță judecătorească ori emis de organul fiscal competent dacă pentru contestarea lui legea nu prevede o altă procedură prevăzute de lege) și care ar putea fi titlul executoriu ce ar putea fi lămurit de instanța executare. În nici un caz nu s-ar putea susține că se va lămuri „titlul executoriu” emis de organul fiscal odată cu somația, întrucât acesta nu conține decât indicarea titlurilor de creanță și a sumelor de plată conținute de titlurile de creanță ori că, având în vedere tehnica generalizată în sensul emiterii unui „titlu executoriu” odată cu somația, instanța ar putea să anuleze acest act, dar în același acordându-i valența titlului executoriu potrivit limbajului comun.
Prin urmare, se poate trage și concluzia firească în sensul că odată cu somația, organul de executare poate să comunice și înscrisul denumit „titlu executoriu”, dar ca să respecte dispozițiile legii și dreptul la apărare al debitorului(care nu se mai poate exprima decât pe calea contestației la executare ori pe calea contestării titlului de creanță în procedura instituită de art. 205 și urm. cod procedură fiscală, de exemplu) trebuie să comunice titlul de creanță devenit executoriu cu sensul definit potrivit argumentației anterioare, acesta fiind actul cu caracter executoriu, în raport de care debitorul va formula contestație invocând și apărări de fond dacă va fi cazul(exemplul de mai sus – art. 173 alin. 3, fiind aplicabil) ori să exercite concomitent și contestația la executare și contestația fiscală prevăzută de art. 205 cod procedură fiscală ori plângerea contravențională, etc putând obține eventual suspendarea judecării contestației la executare până la soluționarea procedurii speciale.
Din această perspectivă comunicarea titlului de creanță este nu numai oportună, dar și necesară pentru a se putea observa posibilitatea de contestare a titlului de creanță, nefiind permisă transpunerea calităților de titlu executoriu a titlului de creanță asupra actului emis de intimat odată cu somația.
În cauza de față, așa cum am arătat, nu numai că titlurile de creanță executorii, potrivit concepției intimatului, nu au fost comunicate contestatorului, dar organul fiscal nici nu a depus vreo diligență în vederea obținerii acestor titluri(fie numai și pentru a le avea formal la dosarul de executare silită). Prin urmare, numai întemeindu-se pe adrese emise de tribunal(în temeiul unor încheieri ori sentințe executorii, dar nu neapărat definitive) a pornit executarea silită fără a determina dacă aceste titluri există, conține acele creanțe enunțare în adrese; nu au fost desființate în calea de atac ori instanța de control judiciar nu a suspendat efectul executoriu, etc. Organul fiscal trebuie să verifice aceste aspecte, întrucât actele de executare pe care le emite au consecințe uneori ireversibile ori cel puțin vătămătoare și nu să se bazeze pe informații transmise, pe cale de adresă, telefonic sau în orice altă manieră. Urmarea comunicării adreselor emise de tribunal nici nu poate fi punerea în executare în orb fără o minimă verificare(cel puțin a plății), scopul acestora fiind acela de se a anunța organul fiscal despre o creanță fiscală în scopul pornirii executării silite conform dispozițiilor codului de procedură fiscală. Organul fiscal nu se poate delimita și invoca culpa altora în transmiterea unor informații eronate ori a documente ce atestă creanțe nedefinitive ori suspendate, aceasta fiind esența activității sale – un serviciu de interes public, în cadrul căruia și drepturile debitorului trebuie respectate.
În altă ordine de idei, instanța reține că în contestația cu care a fost învestită nu poate face nici o verificare pertinentă asupra creanțelor puse în executare, în lipsa titlurilor de creanță nu se poate determina dacă acestea au fost calculate corect cu aplicarea exactă a criteriului determinat de instanța de judecată, adresa trimisă de tribunal organului fiscal neputând înlocui titlul, de ex. art. 13 alin. 4 din legea 554/2004 prevede o amendă de 10% din venitul minim pe economie, iar unele adrese sunt emise pentru 20%. De asemenea, cu privire la calitatea de debitor invocată de contestator prin celelalte motive, verificarea titlurilor este esențială argumentele instanței putând lămuritoare.
Executarea silită în orice condiții fără o evidență concretă și adecvată pare să fie o constantă, organul fiscal nefiind în măsură să precizeze dacă pentru o parte din creanță a pornit o executare silită și împotriva Consiliului Județean ori a Județului solicitând instanței să atașeze dosare pentru a se putea lămuri, o situație mai mult decât absurdă cu cât dosarul poate fi verificat la arhiva tribunalului(dar și mai absurd să nu se cunoască executările pe care le are în desfășurare), pe de o parte, pe de altă este posibil ca cealaltă persoană față de care se urmărește aceeași creanță să fi plătit.
În ce privește procesul verbal emis de Curtea de Conturi, contestatorul a dovedit faptul că acest act a fost contestat și că această contestație suspendă orice efect(așa cum rezultă din statutul Curții de Conturi) și prin urmare executarea silită a acestui este evident nelegală. Așa cum am precizat mai sus, culpa pentru punerea în executare, dacă acest subiect are vreo relevanță, aparține organului fiscal care nu face verificări proprii adecvate astfel încât să nu se ajungă la acte de executare de la bun început nelegale.
Având în vedere cele de mai sus executarea silită este nelegal efectuată, urmând ca toate actele de executare să fie desființate, organul fiscal având dreptul eventual de a reface actele de executare cu respectare celor reținute mai sus, ocazie cu care va trebuie să se lămurească cine are calitate de debitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare privind pe contestator C. N. D. cu domiciliul ales in C., ., . și pe intimat M. F. PUBLICE - AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA REGIONALA A F. PUBLICE GALATI PENTRU AGENTIA JUDETEANA A F. PUBLICE CONSTANTA cu sediul în C., ., jud. C..
Dispune anularea somației cu nr._/25 02 2014 și a înscrisului intitulat titlu executoriu cu nr._/25 02 2012 emise în dosarul de executare silită nr._/2012, precum și a oricăror acte de executare silită emise ulterior.
Dispune restituirea către constatator a taxei de timbru de 1000 lei achitată cu chitanța .. CT XWM_ PJ în cazul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va putea depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi 28 07 2014 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. Jud./…./…./2014
Tehnored.S./31.07.2014
4ex.2com./…/…/2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3776/2014.... | Anulare act. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
