Fond funciar. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 3710/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.
Ședința publică din data de 21 iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R. Z.
GREFIER: F. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect fond funciar, cerere formulată de reclamanta S. A., cu domiciliul în C., . nr.11, apt.2, județ C., în contradictoriu cu pârâtele C. L. C. DE APLICARE A LEGII 18/1991, cu sediul în C., Bvd. Tomis nr.51, județ C., și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI C., cu sediul în C., Bvd. Tomis nr.51, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera /pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la data de, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 07.02.2013 sub nr._, reclamanta S. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. L. C. DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991 și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI C. obligarea pârâtelor la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 1 ha.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 18.08.2000 a depus la Primăria C. o cerere înregistrată cu nr._ în vederea constituirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 1 ha pe care îl deținea de când i-a fost atribuit în urma unei cereri depuse în în termen la CAP Palazu M. conform art. 8 alin 2 din Legea nr. 18/1991.
Arată reclamanta că în urma formulării cererii nr._/18.08.2000 nu a primit nici un răspuns, revenind cu cererea nr._/29.11.2005 și cererea nr._/07.09.2010.
Reclamanta menționează că a depus și o adeverință emisă de către A.F.Culetu-Bileca Palazu M. C. în care se atestă faptul că reclamanta și soțul său au muncit la CAP și li s-a dat 1 ha de pământ din care 1.000 mp loc de casă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 8, art. 9, art. 10, art. 12, art. 64 și toate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 164/1997 și HG nr. 890/2005.
În probațiune reclamanta a depus înscrisuri, copie CI, certificat de căsătorie, certificat de deces, adeverința A.F.Culetu-Bileca Palazu M. C.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, expertiză topografică.
Pârâtii, legal citati, nu au formulat întâmpinare.
Prin Încheierea din 11.03.2014 la solicitarea instanței reclamanta și-a precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1 ha, situată în Palazu M., C., care i-a fost atribuit ca urmare a unei cereri depuse la CAP Palazu M. întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că acesta a formulat cerere înregistrată la Consiliul Local al Municipiului C. sub nr._/18.08.2000 (f. 62) prin care solicită atribuirea unui teren agricol de 5000 mp întrucât a fost deportată.
Ulterior reclamanta a formulat cererea_/29.11.2005 (f 161) pentru a i se elibera titlul de proprietate de pe urma defunctului S. C..
Din adresa nr._/20.05.2014 (f 160) emisă de Primăria Municipiului C. rezultă că cererea nr._/29.11.2005 se referă la titlul de proprietate emis ca urmare a documentației (161-173) depuse de numitul S. C. în baza Legii nr. 18/1991 prin cererea nr. 9229/19.03.1991.
La solicitarea instanței reclamanta și-a precizat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată ca fiind art. 23, deși cererea nr._/18.08.2000 în care aceasta face referire la deportare vizează o altă situație prevăzută de art. 17 din Legea 18/1991.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 alin (1)Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2)Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
(3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
Titluarii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în virtutea art. 23 din Legea nr. 18/1991 sunt următoarele categorii de persoane: proprietarii construcțiilor care și-au edificat aceste construcții pe loturi atribuite de către cooperative agricolă de producție, dacă aveau calitatea de membri cooperatori sau alte persoanae îndreptățite și dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate cu foștii membri cooperatori.
Așa cum se constată legea presupune existența unei case de locuit și a anexelor gospodărești, pentru a putea vorbi de teren aferent.
În condițiile în care dobânditorul nu a construit casă și anexe gospodărești nu poate beneficia de prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Instanța constată că în cauză reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 întrucât din materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarație de martor, raport de expertiză nu rezultă că reclamanta ar fi edificat vreo construcție pe terenul dat în folosință.
Mai mult decât atât reclamanta nu face dovada existenței unor acte de atribuire a terenului solicitat, acte care să provină de la cooperativele agricole de producție și nici nu face dovada intrării efective în posesia acestui teren în suprafață de 1 ha.
Astfel în dovedirea cerereii sale reclamanta a depus adeverința emisă de AF C.-Bilicu Palazu M. C. la data de 24.05.2012 (f 9) din care reiese că S. A. și S. C. au primit 1 ha de pământ din care 1.000 mp loc pentru casă.
Instanța apreciază că adeverința menționată mai sus are caracterul unui înscris pro causa raportat la data emiterii acesteia 24.05.2012 și a faptului că semnatarul adeverinței C. T. în calitate de șef al AF C. se cunoștea de mic copil cu soțul reclamantei așa cum rezultă din declarația de martor (fila 75).
Din declarația martorului C. T. (f 75) rezultă că terenul în suprafață de 1 ha pe care îl solicită reclamanta în prezenta cauză este distinct de cel pe care se află locuința.
Din raportul de expertiză topografică (f 115-121) întocmit de expert tehnic judiciar M. A.-S. reiese că o parte de teren se suprapune cu proprietăți particulare iar suprafața de 6814 mp este liberă, neexistând construcții pe acest teren.
În aceste condiții nu rezultă din înscrisurile menționate mai sus că reclamanta ar fi edificat vreo construcție pe terenul dat în folosință.
Mai mult adresa din 22.02.2013 emisă de SPIT C. (f 36) arată că S. A. nu figurează cu înregistrări fiscale pentru imobilul teren în suprafață de 9.386 mp situat la adresa din C., Palazu M..
Instanța constată că reclamanta nu a făcut nici dovada formulării cererii întemeiată art. 23 din Legea nr. 18/1991 întrucât cererea înregistrată la C. L. sub nr._/18.08.2000 face referire la deportare care reprezintă o altă situație decât cea prevăzută de art. 23 din Legea 18/1991.
Având în vedere că reclamanta nu a facut dovada întrunirii condițiilor menționate mai sus pentru a se putea prevala de dispozițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 18/1991 instanța urmează a respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respingere cererea formulată de S. A. cu domiciliul în C., . nr.11, apt.2, județ C. în contradictoriu cu C. L. C. de Aplicare a Legii 18/1991 cu sediul în C., Bvd. Tomis nr.51, județ C. și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Pământului C. cu sediul în C., Bvd. Tomis nr.51, județ C., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta C. L. de Aplicare a Legii 18/1991 a cheltuielilor de judecată în cuantum de 680 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 21.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. Z. F. M.
Red. M.R.Z./ ..
tehnored.F.M/24.07.2014.
emis 3 comunicări..
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
