Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2760/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul P. M. CONSTANTA, în contradictoriu cu pârâtul BOLMANDIR V., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc sedință publică la data de 15.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014 și 31.10.2015 când a hotărât:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 3.02.2014, reclamantul P. M. C. R. Ș. M. a solicitat obligarea pârâtului Balmandîr V. la desființarea lucrărilor de construcții realizate în mod ilegal, așa cum au fost constatate prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/01.06.2011 și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că, prin procesul – verbal mai sus indicat, în urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul Direcției Poliției Locale C., la adresa imobilului din C., . nr. 240, lot 1, au fost constatate lucrări de construcții fără autorizație. În consecință, constatându-se încălcări ale legii 50/1991, la data de 01.06.2011 a fost întocmit procesul – verbal nr._, prin care pârâtul a fost sancționat conform art. 26 alineat 2 din actul normativ menționat, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de alineatul 1 litera a) al aceluiași articol. Pe lângă amenda contravențională, ca sancțiune complementară, s-a dispus, în temeiul art. 28 alineat 1 din legea 51/1991, oprirea executării lucrărilor de construire, obținerea autorizației de construire pentru lucrările realizate, în termen de 60 de zile de la comunicare, iar în caz contrar, aducerea terenului la starea inițială, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 60 de zile. La data de 14.01.2014, a fost întocmită nota prin care s-a constatat neîndeplinirea obligațiilor menționate de către pârât. În consecință, reclamantul, întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile legii 50/1991 și ale Codului Civil, a promovat prezenta acțiune, prin care a solicitat desființarea construcțiilor executate ilegal.
În susținerea cererii,reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
La data de 09.04.2014, cauza a fost suspendată, în temeiul art. 411 alineat 1 pct. 2, teza a II-a Cod Procedură Civilă.
În urma cererii formulate de reclamant, la data de 16.06.2014, prin încheierea din data de 17.09.2014, cauza a fost repusă pe rol.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că a realizat demersurile necesare obținerii autorizației de construire pentru construcțiile respective. În susținerea apărărilor formulate, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 15.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca situație de fapt, necontestată de părți:
Prin procesul – verbal nr._/01.06.2011, pârâtul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alineat 1 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu amendă în sumă de 2.000 lei. Ca sancțiune complementară, prin același proces – verbal s-a stabilit oprirea lucrărilor de construcție, obținerea autorizației pentru lucrările efectuate, în termen de 60 de zile, iar în caz contrar, aducerea terenului la starea inițială, în termen de 30 de zile de la expirarea celui de 60 de zile.
Pârâtul nu a contestat acest proces – verbal.
La data de 30.05.2011, acesta a obținut certificatul de urbanism nr. 1552, având indicat drept scop construire imobil P+ 1E – locuință unifamilială, având o valabilitate de 24 de luni de la data emiterii. Această perioadă a expirat fără însă ca pârâtul să finalizeze procedura de autorizare, nefiind depuse la dosarul cauzei avize obținute în baza acestui certificat de urbanism.
Reclamantul a formulat acțiunea de desființare construcții realizate nelegal la data de 3.02.2014.
Ulterior acestei date, pârâtul obține un nou certificat de urbanism, nr. 2187/24.07.2014, având ca scop construire imobil P+1E creșă și împrejmuire teren – intrare în legalitate. În baza acestuia, pârâtul efectuează procedura de autorizare a lucrărilor, obținând toate avizele necesare și documentația tehnică, procedură finalizată prin emiterea autorizației de construire nr. 1615/08.10.2014.
Norme de drept aplicabile în cauză:
Potrivit art. 32 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții:
„(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.”
În cauză, se constată că reclamantul a promovat o cerere având ca obiect desființarea de lucrări. Din dispoziția legală citată, rezultă că, instanța trebuie să verifice caracterul nelegal al construcțiilor pentru care se solicită desființarea. Această verificare nu are în vedere momentul la care s-a constatat, prin procesul – verbal, realizarea nelegală a acestor construcții, sau cel al expirării termenelor impuse prin sancțiunile complementare, având în vedere faptul că legea permite persoanei sancționate contravențional să intre în legalitate, prin obținerea autorizației de construire pentru lucrările respective. Or, această operațiune se poate realiza și ulterior celor două momente menționate mai sus, așa cum o dovedește și situația din speță.
Astfel, se constată că reclamantul a emis pârâtului autorizația de construire nr.1615/08.10.2014, prin care a autorizat construcțiile pentru care s-a solicitat desființarea.
De aceea, instanța apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 33 alineat 1 litera a) din Legea 50/1991, pentru a dispune desființarea construcțiilor, acestea dobândind caracter legal, prin emiterea chiar de reclamant a autorizației de construire nr. 1615.
De altfel, din interpretarea dispozițiilor actului normativ menționat, rezultă că scopul legii este de a obliga persoana vinovată de săvârșirea contravenției să realizeze demersurile pentru autorizarea construcției, chiar și ulterior sancționării sale, desființarea lucrărilor impunându-se în situația în care acestea își mențin caracterul nelegal, nefiind obținută autorizarea lor – fie prin pasivitatea titularului obligației de autorizare, fie prin neîncadrarea lucrărilor în normele tehnice și legale instituite pentru autorizarea lor valabilă.
Pentru aceste motive, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea pârâtului, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare, reținând următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, la data promovării acțiunii reclamantului – 03.02.2014, pârâtul nu își îndeplinise obligația de a obține autorizarea lucrărilor pentru care s-a solicitat desființarea. Astfel, deși demersurile au fost inițiate în anul 2011, fiind emis certificatul de urbanism nr. 1552/30.05.2011, valabilitatea acestuia a expirat fără ca pârâtul să continue procedura de autorizare, aceasta din urmă realizându-se, în integralitate, după declanșarea procesului – la data de 24.07.2014 fiind obținut certificatul de urbanism nr. 2187, în baza căruia s-a finalizat procedura de autorizare, prin eliberarea autorizației de construire nr. 1615/08.10.2014.
Chiar dacă acțiunea reclamantului a fost respinsă, obligația de plată a cheltuielilor de judecată se întemeiază pe o culpă procesuală, culpă care, în speță, nu poate fi reținută în sarcina reclamantului, pentru declanșarea acțiunii, având în vedere aspectele mai sus arătate, referitoare la derularea procedurii de autorizare, după înregistrarea cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. Municipiul C. R. Ș. M., cu sediul în C. ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul Balmandîr V. CNP_, cu sediul în C., .. 52, județul C..
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 31.10.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Red.jud. LIP 26.02.2015
Dact.DL/26.02.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2179/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 10-11-2014, Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
