Ordin de protecţie. Hotărâre din 22-01-2014, Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 74/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. .
Ședința din camera de consiliu din data de 22.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public prin
Procuror: P. D.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind reclamanta GUBĂUCEANU D. în contradictoriu cu pârâtul GUBĂUCEANU I.-M., având ca obiect ordin de protecție restricție .
În data de 22.01.2014 s-a depus prin fax, din partea reclamantei concluzii scrise.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.01.2014 când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.01.2014, reclamanta G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul GUBĂUCEABU I.-M. emiterea unui ordin de protecție în sensul interzicerii pârâtului să se apropie de reclamantă și de fiica acestora la o distanță mai mică de 100 metri, interzicerea oricărui contact, telefonic, prin intermediul internetului, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantă și minoră, interzicerii pârâtului să frecventeze . și ., interzicerii pârâtului să se apropie la mai puțin de 200 m de sediul căminului militar în care reclamanta locuiește cu minora, instituirea unui regim provizional de pensie alimentară în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii alimentare lunare în favoarea minorei în cuantum de 300 lei/lună, obligarea pârâtului să urmeze consiliere psihologică sau psihoterapie, încredințarea minorei către reclamantă și stabilirea domiciliului acesteia în Căminul M. nr. 1, ., ., C..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din 2007 și din căsătoria lor a rezultat minora Gubăuceanu A.-M., născută la data de 19.04.2007. Se arată că deși la începutul căsătoriei relațiile între soți erau normale, pe parcursul trecerii timpului pârâtul și-a schimbat comportamentul, devenind agresiv verbal și fizic, nu de puține ori a încercat să o sugrume strângând-o de gât.
Reclamanta arată de asemenea că pe data de 06.08.2012 acesta i-a aplicat o lovitură puternică, lovind-o cu capul în față, în zona nasului și provocându-i traumatismul coloanei cervicale și fractură de piramidă nazală, iar în urmă cu două luni, într-o seară, imediat după ce a adormit fetița, pârâtul a devenit brusc agresiv verbal și fizic, strângând-o de gât până când a observat că nu mai poate respira.
Se mai arată că de Sf. N., pârâtul s-a prezentat în City Park, fiind informat că reclamanta se afla acolo cu minora, și a amenințat-o că dacă nu îl lasă să stea de vorbă cu fetița și să o plimbe și el, pleacă cu ea și n-o s-o mai vadă niciodată, aceasta nefiind prima oară când pârâtul o amenință că dacă el își pune în cap, ea n-o să mai vadă fetița niciodată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 21/2003.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și proba cu înscrisuri, atașând cererii următoarele: certificatul de naștere al minorei, plângerea penală formulată împotriva pârâtului nr. 4986/17.08.2011, copii cărți de identitate reclamantă și pârât, fișa UPU emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență C. în 26.07.2011 pentru pacient Gubăuceanu D., bilet de externare de la Spitalul Clinic C. al pacientei Gubăuceanu D. din 08.03.2011, fișa de examinare pacient Gubăuceanu D. la Spitalul Clinic C. din 02.08.2011, certificat de concediu medical din 08.10.2011, bilet de trimitere pentru pacient Gubăuceanu D. din 26.07.2011 la Urgență-radiologie, certificat medico-legal din 16.08.2011, bilet de ieșire din spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri din 31.07.2012, bilet de ieșire din spitalul I.F.A.C.F. ORL „Prof. Dr. D. Hociota” din 15.01.2014.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă prezent la termenele de judecată, personal și prin reprezentant ales, a solicitat încuviințarea probei cu martori, interogatoriul reclamantei și proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei următoarele: buletin de rezultate analize medicale din 16.07.2013, fotografii, adresa Școlii Gimnaziale nr. 12 „B.P. H.” nr. 14/21.01.2014, contract individual de muncă nr. 444/03.12.2013 încheiat între pârât și S.C. SIGNUM PLUS S.R.L., copie cerere de divorț.
De asemenea, la termenul din 13.01.2014, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității capătului 5 de cerere privind instituirea unui regim provizional de pensie alimentară, excepția care a fost unită de instanță cu fondul cauzei.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială, fiind audiați martorii propuși de pârât N. M. și P. A..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției inadmisibilității capătului 5 de cerere privind instituirea unui regim provizional de pensie alimentară, instanța reține următoarele:
Având în vedere faptul că părțile au calitatea de soți și soție, instanța constată aplicabile în cauză prevederile Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 23 din Legea nr.217/2003, „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a)evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b)reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c)limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d)obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e)interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g)obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h)încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2)Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3)Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Având în vedere faptul că solicitarea reclamantei de la capătul 5 de cerere, privind instituirea unui regim provizional de pensie alimentară în sensul obligării pârâtului la plata unei pensii alimentare lunare în favoarea minorei în cuantum de 300 lei/lună, nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003, instanța va admite excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere și va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil, reclamanta având posibilitatea să formuleze această solicitare pe calea dreptului comun sau în cadrul acțiunii de divorț.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 217/2003, invocate mai sus, poate beneficia de un ordin de protecție persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei.
Astfel, Legea nr. 217/2003 instituie la art. 23 posibilitatea pentru o persoană a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin actele de violență săvârșite asupra sa de un membru al familiei să solicite instanței, luarea unor măsuri urgente, cu caracter temporar, în scopul înlăturării stării de pericol. Procedura prin care se judecă această cerere este de asemenea specifică pricinilor urgente, putându-se soluționa chiar și fără citarea părților, justificată de urgența și necesitatea înlăturării stării de pericol în care s-ar afla reclamantul.
Prin urmare, legea solicită reclamantului ca pe de o parte să dovedească actele de violență exercitate asupra sa și, pe de altă parte, starea de pericol în care se află datorită acestor agresiuni.
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi și caracterul executoriu, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, precum și în cazul dovedirii stării de pericol.
În speță, reclamanta învederează că datorită comportamentului agresiv fizic și psihic pe care pârâtul îl manifestă față de aceasta și față de minoră se creează un pericol real, pârâtul le sună în mod constant, amenințând-o cu diverse lucruri rele, iar pe minoră încearcă să o influențeze negativ.
Reclamanta arată de asemenea faptul că agresiunile sunt îndreptate atât împotriva acesteia, cât și împotriva minorei.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de către reclamantă în probațiune rezultă că aceasta a fost internată la data de 08.01.2011 la Spitalul Clinic C. București pentru obstrucție nazală, tumefacție piramidă nazală, în vederea investigațiilor și tratamentului de specialitate (fila 15). De asemenea, aceasta s-a prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. la data de 26.07.2011 prezentând traumatism la coloana cervicală și traumatism la piramida nazală (filele 12-14).
Conform certificatului medico-legal emis la data de 16.08.2011 (fila 20), numita Gubăuceanu D. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, care pot data din 26.07.2011.
Din biletul de ieșire din spital din 31.07.2012 (fila 22), rezultă faptul că pacienta are antecedente cu multiple traumatisme și 2 operații nazale (deviație de sept și rinoplastie închisă în urmă cu 14 și 15 ani).
Însă, chiar dacă reclamanta a făcut dovada faptului că în anii 2011-2012 ar fi suferit o . intervenții chirurgicale la nas, aceasta, pe de o parte, nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre vreo acțiune sau inacțiune a pârâtului și necesitatea efectuării acestor intervenții iar, pe de altă parte, prin aceste înscrisuri nu a dovedit starea de pericol actuală care ar necesita emiterea ordinului de protecție.
De asemenea, în contextul în care din chiar documentele medicale depuse de reclamantă la dosar, rezultă faptul că aceasta era cunoscută cu antecedente cu multiple traumatisme și 2 operații nazale anterior anului 2011, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada exercitării de către reclamant a unor agresiuni fizice asupra acesteia și care să fi condus la intervențiile chirurgicale menționate.
Instanța reține că plângerea penală formulată de reclamantă împotriva pârâtului la data de 17.08.2011, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că aceasta a fost retrasă de reclamantă în urma împăcării părților.
În ceea ce privește actele de violență săvârșite asupra minorei, reclamanta nu a adus nicio dovadă, limitându-se a afirma faptul că agresiunile sunt îndreptate atât împotriva acesteia, cât și împotriva minorei.
Însă, din declarațiile martorilor audiați în cauză și din fotografiile depuse la dosarul cauzei de pârât rezultă faptul că acesta are o relație bună cu fiica sa, ambii martori declarând că pârâtul are un comportament corespunzător în familie.
În ceea ce privește evenimentul din luna decembrie 2013, petrecut la City Park în C., reclamanta susține că pârâtul a amenințat-o că dacă nu îl lasă să stea de vorbă cu fetița și să o plimbe și el, dar singur, pleacă cu ea și n-o s-o mai vadă niciodată, fără a aduce însă nicio dovadă în susținerea afirmațiilor sale.
Din declarația martorei P. A., audiată în cauză, rezultă că aceasta era prezentă la acel moment cu copilul său la locul de joacă din City Park și după ce a văzut-o pe reclamantă l-a sunat pe pârât să-i spună de prezența soției și a fiicei, acesta comunicându-i că a fost chemat de reclamantă, că era entuziasmat că va vedea copilul, iar la venirea acestuia, copilul i-a sărit în brațe și voia să ia cadoul.
De asemenea, din declarația martorului N. M., audiat în cauză, rezultă faptul că pârâtul s-a întâlnit cu reclamanta în data de 06.12.2013 la City Mall, a avut intenția de a-i da copilului un cadou, dar reclamanta nu a primi cadoul.
În ceea ce privește biletul de ieșire din spitalul I.F.A.C.F. ORL „Prof. Dr. D. Hociota” București din 15.01.2014, conform căruia reclamanta ar fi fost internată în perioada 08.01.2014 – 15.01.2014 pentru o intervenție chirurgicală, instanța reține faptul că pacienta nu a fost internată în regim de urgență.
De altfel, nici în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici în cuprinsul concluziilor scrise, reclamanta nu invocă violențe fizice care ar fi fost exercitate de pârât după data de 06.12.2013, ultima violență fizică la care face referire fiind cu 2 luni anterior introducerii acțiunii (noiembrie 2013), și a constat în faptul că a fost strânsă de gât de pârât, urmată de separarea în fapt.
Mai mult, așa cum s-a arătat și mai sus referitor la presupusele agresiuni săvârșite în perioada 2011-2012, reclamanta nu a dovedit prin mijloacele de probă avute la îndemână actele de violență săvârșite de pârât și nici legătura de cauzalitate dintre presupusele violențe și intervențiile chirurgicale suferite de reclamantă.
În plus, astfel cum rezultă din interogatoriul suplimentar administrat reclamantei și consemnat în încheierea de ședință din data de 21.01.2014, în data de 14.12.2013 reclamanta l-a chemat pe pârât să ia minora la el pentru a o duce a doua zi la școală întrucât aceasta nu se simțea bine, situație de fapt care rezultă și din declarația martorului N. M..
Reclamanta arată de asemenea că pârâtul a venit, dar a zis că nu vrea să ia minora, precum și faptul că în perioada în care a fost internată minora a fost la părinții săi, care au venit să stea la aceasta.
În aceste condiții, în care reclamanta însăși l-a chemat pe pârât la domiciliul său pentru a lua copilul, instanța apreciază că în cauză nu este dovedită starea de pericol prevăzută de art. 23 din lege și invocată de reclamantă în susținerea cererii sale.
Instanța a dat posibilitate ambelor părți de a administra probe în susținerea argumentelor lor, însă reclamanta nu a solicitat administrarea unor alte probe decât înscrisurile depuse și interogatoriul pârâtului.
În concluzie, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada stării de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, actele de agresiune invocate de reclamantă nu au fost dovedite nici în privința acesteia și nici în privința minorei, instanța constată că reclamanta nu se află într-o situație care să necesite emiterea unui ordin de protecție, și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâtul a beneficiat, în baza art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 de avocat din oficiu, instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului de 200 lei pentru avocatul din oficiu E. M. G. L..
În temeiul art. 453 alin. (1), fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Admite excepția inadmisibilității capătului 5 de cerere privind instituirea unui regim provizional de pensie alimentară, invocată de pârâtul GUBĂUCEANU I.-M..
Respinge capătul 5 de cerere privind instituirea unui regim provizional de pensie alimentară, ca inadmisibil.
Respinge cererea formulată de reclamanta GUBĂUCEANU D. cu domiciliul în CONSTANTA, . NR 1, nr. 29, . 305, J. C. în contradictoriu cu pârâtul GUBĂUCEANU I.-M. cu domiciliul în CONSTANTA, . LA B., nr. 23 A, J. C., ca neîntemeiată.
Dispune avansarea onorariului avocatului numit din oficiu E. M. G. L., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului de Justiție.
Dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 200 lei către stat reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Cu drept de recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 23 Ianuarie 2014
Red. Jud. D.D.2ex/ 23.01.2014
Emis 2 comunicări, la data de 24.01.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 4230/2014.... → |
|---|
