Ordin de protecţie. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 41757/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr. .
Ședința din Camera de Consiliu de la 18 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
GREFIER: M. L.
Ministerul Public a fost reprezentat de Procuror Sitiavu G.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant I. F. D. ALES și pe pârât B. D. C., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședinta publica din data de 17.12.2014 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru cand, instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amanarea pronuntarii la data de 18.12.2014:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.12.2014, reclamanta I. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. D. C. emiterea unui ordin de protecție în sensul interzicerii pârâtului să se apropie de reclamantă și de minorul B. R. A. la o distanță minimă determinată față de reședința, locul de muncă și grădinița copilului, interzicerea oricărui contact, telefonic, prin intermediul internetului, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantă și minor, încredințarea minorului doar către mamă, la domiciliul acesteia din Comuna C., . și totodată obligarea pârâtului să suporte chiria și/sau întreținerea pentru locuința temporară unde locuiește împreună cu minorul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu se ocupă de situația minorului, în ceea ce privește creșterea și educarea acestuia. Mai arată că acesta locuiește în străinătate, dar atunci când revine în țară o amenință, este agresată fizic și psihic. Agresiunile fizice se desfășoară la domiciliul reclamantei, unde aceasta locuiește cu minorul B. R. A.. Agresiunile verbale sunt telefonice, cât și atunci când vine la domiciliul acesteia.
Apreciază, în concluzie, reclamanta să suntem în prezența unei violențe în familie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 21/2003.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și proba cu înscrisuri precum și cu un martor.
Reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare iar pârâtul, fiind citat pentru termenul acordat, nu a formulat întâmpinare, dovada de comunicare a citației neîntorcându-se însă la dosar, față de prim termenul scurt acordat - în raport de urgența cu care se soluționează prezenta cauză. În acest sens, instanța a avut în vedere că procedura prin care se judecă această cerere este de asemenea specifică pricinilor urgente, putându-se soluționa chiar și fără citarea părților, justificată de urgența și necesitatea înlăturării stării de pericol în care s-ar afla reclamantul.
Pârâtul a fost legal asistat de avocatul desemnat din oficiu, E. Melis, potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
În cauză, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu martorul propus fiind apreciată de către instanță ca neutilă soluționării cauzei, având în vedere cele susținute de către reclamantă în fața instanței.
De asemenea, in ședința din 18.12.2014, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata chiriei.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța va reține următoarele considerente:
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, „(1)Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile - obligații sau interdicții expres și limitativ prevăzute.
Din dispoziția legală citată rezultă că un ordin de protecție se poate emite doar dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) să se constate comiterea unui act de violență care, conform art. 4 din lege poate fi verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; b) actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violență în familie.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
d)violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
De asemenea, conform art. 5 din aceeași lege prin membru de familie se înțelege: „a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale”.
Sub un prim aspect, instanța a reținut că pârâtul este tatăl minorului B. R. A., născut la 12.04.2011. Întrebată fiind, reclamanta a declarat în fața instanței că pârâtul nu mai locuiește cu aceștia de 2 ani, iar ultima dată când acesta a fost la domiciliul său a fost în luna ianuarie 2014. În aceste condiții, actele de violență pretins efectuate împotriva reclamantei nu pot avea natura unor acte de violență în familie, întrucât relația dintre reclamantă și pârât nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 5 anterior redat.
Pentru aceste motive instanța a și apreciat că nu se impune audierea unui martor, câtă vreme această stare de fapt a fost recunoscută de reclamantă în fața instanței.
Nici celelalte condiții prevăzute de lege nu sunt întrunite în speță. Astfel, reclamanta a susținut că pârâtul o sună des, însă la termenul din 18.12.2014 a arătat că ultima oară a sunat-o la sfârșitul lunii noiembrie și că ultima dată a amenințat-o pe situl de socializare facebook. Cu referire la acest din urmă aspect, reclamanta nu a depus nicio dovadă, deși avea această posibilitate.
Astfel, în calitate de tată al copilului, pârâtul are dreptul de a păstra legături personale cu copilul său iar acest drept poate fi îngrădit numai în condițiile speciale prevăzute de lege și numai în condițiile în care se face dovada că aceasta are un comportament iresponsabil și periculos față de copil. Or, reclamanta a arătat că pârâtul nu s-a prezentat niciodată la grădiniță dar îi este teamă că acesta va merge la grădinița unde este înscris minorul. Simpla temere a reclamantei, care chiar dacă nu este pusă la îndoială de către instanță, nu poate conduce însă la o îngrădire a drepturilor pârâtului. Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi și caracterul executoriu, nu poate fi luat doar în baza unor indicii (cum ar fi ipoteza că reclamanta „s-a simțit urmărită”), ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, precum și în cazul dovedirii stării de pericol.
Prin urmare, legea solicită reclamantului ca pe de o parte să dovedească actele de violență exercitate asupra sa și, pe de altă parte, starea de pericol în care se află datorită acestor agresiuni.
În concluzie, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada stării de pericol la care face referire art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, actele de agresiune invocate de reclamantă nu au fost dovedite nici în privința acesteia și nici în privința minorului, instanța constată că reclamanta nu se află într-o situație care să necesite emiterea unui ordin de protecție și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâtul a beneficiat, în baza art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 de avocat din oficiu, instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului de 200 lei pentru avocatul din oficiu E. M. G. L..
În temeiul art. 453 alin. (1), fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la capătul de cerere prin care solicita suportarea de către pârât a chiriei.
Respinge cererea formulată de reclamanta I. F., având domiciliul ales în C., .. 5 în contradictoriu cu pârâtul B. D. C., domiciliat în Eforie Nord, .. 20, ., ca neîntemeiată.
Dispune avansarea onorariului avocatului numit din oficiu E. Melis, în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului de Justiție.
Dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 200 lei către stat reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Cu drept de apel în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2014.
P., Grefier,
F. L. M. L.
Red. L.F/ 22.12.2014
| ← Actiune în constatare. Sentința nr. 5360/2014. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Hotărâre din 19-12-2014, Judecătoria... → |
|---|
