Ordin de protecţie. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 31173/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
CAMERA DE CONSILIU
Sentința civilă nr._/2014
Ședința de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror I. L.
Pe rol fiind acțiunea civilă formulată de reclamanta T. L. N., în contradictoriu cu pârâtul S. M. M., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în camera de consiliu la data de 22.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.27 al.8 din Legea nr. 217/2003, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2014, când, a dispus:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 2.10.2014, reclamanta T. L. – N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. M. M., emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, pentru o perioadă de maxim 6 luni de zile, în sensul obligării acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 10 m față de reclamantă și de fiica sa minoră.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr._/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria C. s-a pronunțat divorțul soților. În prezent, arată reclamanta că cele două părți nu mai împart aceeași locuință, însă, cele două case pe care le ocupă acestea, separat, se află în aceeași curte. Reclamanta locuiește împreună cu cei doi copii ai părților, unul major, și minora, într-una din case, iar pârâtul locuiește în cealaltă casă, aflată în aceeași curte. Reclamanta a arătat că, pe fondul consumului excesiv de alcool, pârâtul o supune pe aceasta și pe cei doi copii la violență fizică, psihologică și verbală. Din acest motiv, reclamanta a apelat în mai multe rânduri la intervenția organelor de poliție, însă aceste episoade de violență ale pârâtului nu au încetat, ultimul dintre ele având loc la data de 28.09.2014.
Conform art.26 din Legea 217/2003, cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței.
În temeiul art. 27 alineat 4 din Legea 217/2003, instanța a desemnat avocat din oficiu pentru reprezentarea în instanță a intereselor pârâtului.
La cererea reclamantei și din oficiu, în cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantei. În temeiul art. 264 cod civil și art. 29 alineat 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, a fost audiată minora, cele declarate de aceasta fiind consemnate în procesul – verbal aflat la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, pentru o perioadă de maxim 6 luni, sub forma obligării acestuia din urmă la păstrarea unei distanțe minime de 10 m față de reclamantă și de fiica sa minoră, motivat de actele de violență exercitate de pârât asupra sa și asupra copiilor.
La dosarul cauzei reclamanta a depus înscrisuri, constând în sentința civilă nr._, certificat medico-legal emis la data de 27.11.2013. În cadrul probei cu înscrisuri, instanța a solicitat informații Poliției O., în legătură cu violențele reclamate. Prin adresa nr.496.107/20.10.2014, comunicată la dosarul cauzei, se arată că la nivelul Poliției orașului O. au fost înregistrate un număr de trei sesizări, o sesizare directă și două prin SNUAU 112, sesizări în urma cărora pârâtul a fost avertizat în scris și consiliat pentru aplanarea certurilor familiale.
A fost administrată și proba cu interogatoriul reclamantei, întrebările adresate și răspunsurile acesteia fiind consemnate la dosar.
Aspectele analizate de instanță în soluționarea cererii deduse judecății sunt următoarele:
Potrivit art. 23 din Legea 217/2003, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică din partea unui membru de familie poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:….”
Din textul legal citat rezultă condițiile pentru emiterea unui ordin de protecție: exercitarea unui act de violență din partea unui membru al familiei, ce pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane.
Același act normativ definește și delimitează noțiunea de „membru de familie”, în art. 5, noțiunea de „violență în familie”, în art. 3, și formele de violență în familie: violență verbală, violență psihologică și violență fizică, în art. 4.
Instanța constată că, în speță, părțile se înscriu în categoria de membru de familie, așa cum este aceasta determinată prin dispozițiile art. 5 din Legea 217/2003, în raport de calitatea părților, de foști soți.
Din probele administrate în cauză, instanța reține că au fost demonstrate acte de violență verbală, fizică și psihologică săvârșite de pârât asupra reclamantei și acte de violență verbală și psihologică săvârșite de aceeași persoană asupra minorei.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv, certificatul medico-legal și adresa emisă de Poliția orașului O., care se coroborează cu declarația martorei audiată nemijlocit de instanță și cu aspectele învederate de reclamantă și de minoră, relevă că pârâtul, în mai multe rânduri, în cursul anului trecut, a lovit-o pe reclamantă, a supus-o pe aceasta și pe fiica sa violențelor verbale și psihologice, prin provocarea unor stări de tensiune, prin amenințări verbale, prin violența exercitată asupra obiectelor (lovituri cu pumnii și picioarele în ușa casei în care locuiesc reclamanta și fiica sa), ultimul incident de acest fel având loc la data de 28.09.2014.
Astfel de acte se înscriu în sfera actelor de violență reglementate prin Legea 217/2003.
Prin modul de acțiune al pârâtului și prin perpetuarea acestui tip de comportament față de reclamantă și fiica sa, în ciuda avertismentelor și consilierii primite din partea organelor de poliție, instanța apreciază că aceste acte de violență pun în pericol integritatea fizică și psihică a celor două persoane, creând, de asemenea și un potențial pericol asupra vieții reclamantei.
Pentru a înlătura această stare de pericol, instanța apreciază necesar a se emite ordinul de protecție, pentru perioada maximă de 6 luni de zile, conform art. 24 din Legea 217/2003, în forma solicitată de reclamantă – păstrarea unei distanțe minime a pârâtului față de reclamantă și fiica sa minoră și față de locuința acestora.
În ceea ce privește această distanță minimă, reclamanta a solicitat ca aceasta să fie de 10 m.
Din aceleași probe administrate în cauză, instanța reține că părțile locuiesc în două case diferite, amplasate însă în aceeași curte, fiind despărțite de o alee de 2 m.
În aceste condiții, impunerea unei distanțe minime de 10 m ar fi de natură a aduce atingere dreptului fundamental la domiciliu al pârâtului.
În consecință, pentru a asigura atât eficiența măsurii dispuse prin ordinul de protecție, cât și a nu genera eventuale abuzuri sau încălcări ale altor drepturi ale părților, instanța apreciază că distanța minimă de 2 m este suficientă pentru a proteja viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei și a fiicei sale, respectând, în același timp, dreptul la domiciliu al pârâtului.
În considerarea argumentelor expuse, instanța va admite în parte cererea reclamantei și va emite ordinul de protecție pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea hotărârii, fără somație sau trecerea unui termen, prin care va dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 2 m față de reclamantă și fiica sa, precum și față de locuința acestora.
În ceea ce privește onorariul avocatului din oficiu, avansarea onorariului acestuia, în sumă de 200 lei, se va realiza din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul C., pentru avocat H. R. – M..
Având în vedere soluția dispusă, cererea reclamantei și dovada efectuării cheltuielilor de judecată, depusă la dosarul cauzei, instanța va face aplicarea art. 453 Cod Procedură Civilă, sens în care va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
De asemenea, va obliga pârâtul la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T. L. N. cu domiciliul procesual ales în CONSTANTA, ., nr. 66, ., . contradictoriu cu pârâtul S. M. M., cu domiciliul în O., ., J. C..
Emite ordinul de protecție pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea hotărârii, fără somație sau trecerea unui termen, prin care dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 2 m față de reclamantă și fiica sa, precum și față de locuința acestora.
Dispune avansarea onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul C., pentru avocat H. R. – M..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 23.10.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
P., GREFIER,
P. L. I. D. L.
Red.jud. LIP/27.10.2014
Dact. DL/27.10.2014
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 19-12-2014, Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
