Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 2176/212/2014
Dosar nr. 2._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința Civilă nr. 2.479
Ședința publică din data de 07.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Minaev I.
Grefier: S. M. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile cauzei având ca obiect ordonanță de plată, formulată de creditoarea R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, cu sediul în CONSTANTA, .. 14 A, în contradictoriu cu debitoarea A. DE P. 785, cu sediul în CONSTANTA, .. 12, .. B, .> Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.03.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2014, sub numărul 2._, creditoarea R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice C. (în continuare, RADET) a solicitat emiterea ordonanței de plată prin care debitoarea Asociația de proprietari 785 să fie obligată la plata: sumei de 26.430,67 de lei, reprezentând contravaloare căldură și apă caldă menajeră furnizate în perioada ianuarie 2013 – iulie 2013, și a sumei de 5.368,51 de lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2012 – iulie 2013. De asemenea, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 205,12 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei și cheltuieli de notificare în cuantum de 5,12 lei.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoare a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură nr. 7.422A/14.09.2001, pentru imobilele blocuri G2, G3A și IREC, situate în C., .. 12, în temeiul căruia debitoarei i-a fost furnizată energie termică, în perioada noiembrie 2011 – iulie 2013, pentru care s-au emis facturile fiscale depuse în probațiune, însușite la plată de către debitoare, prin semnătură și ștampilă, și neachitate.
De asemenea, creditoarea a mai arătat că prin intermediul acelorași facturi fiscale, acceptate la plată, prin semnătură și ștampilă, de către debitoare, în temeiul prevederilor contractuale și a dispozițiilor legale aplicabile, au fost calculate penalități de întârziere pentru neplata la termen a contravalorii energiei termice furnizate debitoarei în temeiul contractului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969 și 970 cod civil din 1864, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 325/2006, Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007, precum și art. 1013 și urm. Cod proc. civilă.
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Creditoarea a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentantului său, sub rezerva legalei sale citări.
În dovedirea cererii, au fost depuse: contractul de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură nr. 7.422A/14.09.2001, facturile fiscale emise în perioada noiembrie 2011 – iulie 2013 pe numele debitoarei (filele 26-41 și 56-60), anexele acestor facturi, tabelele de calcul al penalităților, fișa clientei Asociația de Proprietari 785, precum și notificarea nr. B119155/22.06.2012, nr._/22.10.2012 și nr. B16.884/16.08.2013.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Debitoarea, legal citată în conformitate cu prevederile art. 1018 alin. 1-3 Cod procedură civilă, a depus întâmpinare în termenul defipt de lege, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, debitoarea a arătat că debitul principal a fost achitat parțial. În privința penalităților de întârziere solicitate prin prezenta cerere, debitoarea a arătat că acestea nu se încadrează în sfera de cuprindere a acestei proceduri, prin raportare la prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, prin aceea că clauza penală cuprinsă în contract, prin care se prevede plata unei penalități contractuale de 0,5% pe zi de întârziere pentru neplata la scadență a sumelor de bani datorate cu titlu de preț al energiei termice livrate și facturate, este nulă absolut, nivelul penalității stabilit în contract fiind superior celui prevăzut de lege și contravenind în acest fel prevederilor art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora neachitarea de către utilizator a facturii emise de furnizor în termen de 30 zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși cuantumul debitului asupra căruia acestea sunt calculate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013-1025 Cod procedură civilă.
În probațiune, debitoarea nu a solicitat încuviințarea și administrarea niciunei probe, învederând doar că s-ar impune efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească nivelul penalității datorate potrivit prevederilor legale aplicabile.
Alăturat întâmpinării a fost depusă împuternicirea avocațială a reprezentantului convențional, avocat, semnatar al actului de procedură.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de creditoare, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă în vederea dovedirii existenței și a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin contractul de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură nr. 7422A/14.09.2001, încheiat între RADET, în calitate de furnizor, și Asociația de Proprietari 785, în calitate de beneficiar, debitoarei Asociația de Proprietari 785 i-a fost furnizată energie termică de către creditoare, sub formă de apă caldă menajeră și căldură, la imobilele blocuri G2, G3A și IREC, situate în C., .. 12, fiind emise facturile fiscale depuse în probațiune în prezenta cauză ( filele 35-41), emise pe numele debitoarei, acceptate la plată de către debitoare, prin semnătură și ștampilă, în care este reliefată obligația de plată a sumei de 26.430,67 de lei, reprezentând contravaloare căldură și apă caldă menajeră furnizate în perioada ianuarie 2013 – iulie 2013, rezultată în urma aplicării deducerii, din valoarea totală, a sumelor acordate debitoarei cu titlu de ajutor pentru încălzire atât de la bugetul de stat, cât și de la bugetul local.
De asemenea, prin aceleași facturi și prin facturile fiscale aferente perioadei aprilie 2012 - decembrie 2012, acceptate la plată de către debitoare, prin semnătură și ștampilă, (filele 26-34), au fost calculate penalități de întârziere, corespunzătoare zilelor de întârziere acumulate de către debitoare în perioada aprilie 2012 – iulie 2013 în plata la scadență a contravalorii energiei termice livrate și facturate de către creditoare în perioada noiembrie 2011 - mai 2013, în conformitate cu anexele atașate facturilor și tabelele de calcul al penalităților, în cuantum de 5.368,51 de lei.
Contractul de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură nr. 7422A/14.09.2001 a fost încheiat între creditoarea și debitoarea din prezenta cauză anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil – Legea nr. 287/2009, astfel că, în temeiul art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, acest contract, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, este guvernat de legea în vigoare la momentul încheierii sale, în speță, Codul comercial, și, în completare, în baza art. 1 alin. 2 Cod comercial, Codul civil din 1864.
Potrivit art. 970 Cod civil din 1864, convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
La data de 29.09.2008 a fost adoptat Ordinul nr. 483 al președintelui A.N.R.S.C., prin care, potrivit art. 1, a fost adoptat contractul-cadru de furnizare a energiei termice, cuprins în anexa acestui act normativ. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ, modificarea contractelor existente de furnizare a energiei termice trebuia realizată în termen de 6 luni de la . contractului-cadru aprobat prin acest ordin, cu respectarea dispozițiilor acestuia, în caz contrar, conform alineatului 2 al aceluiași articol, în situația nemodificării contractelor în termenul prevăzut la alin. 1, aplicându-se prevederile contractului-cadru aprobat prin acest ordin.
Întrucât contractul de furnizare a energiei termice nr. 7422A/14.09.2001 nu a fost modificat în termen de 6 luni de la adoptarea Ordinului nr. 483/2008, precitat, raporturilor contractuale dintre părți, în temeiul art. 970 Cod civil și art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 483/2008, le sunt aplicabile prevederile contractului cadru cuprins în Anexa Ordinului nr. 483/2008 al președintelui A.N.R.S.C..
În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 din contractul-cadru, factura pentru furnizarea energiei termice se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, utilizatorii/consumatorii fiind obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență înscriindu-se pe factură. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 25, refuzul total sau parțial al utilizatorului/consumatorului de a plăti o factură emisă de furnizor trebuie comunicat acestuia prin adresă scrisă, care va conține și motivul refuzului, în termen de 10 zile de la data primirii facturii.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 Cod proc. civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod proc. civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 - Noul Cod de procedură civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor invocate de creditoarea din prezenta cauză în susținerea pretențiilor sale se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 din Codul Comercial, în privința facturilor fiscale anterioare datei de 15.02.2013, și cele ale art. 272, 273 și 277 Cod procedură civilă (Legea nr. 134/2010), în privința facturilor ulterioare acestei date, prevederi legale în conformitate cu care obligațiile comercianților, persoane supuse înregistrării în Registrul Comerțului, în temeiul art. 1 din Legea nr. 26/1990, se probează cu facturi acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței, în speță, instanța constată că creanță de care se prevalează creditoarea îndeplinește această cerință, întrucât existența acesteia rezultă din facturile emise de creditoare, în executarea contractului intervenit între părți, însușite de debitoare, prin semnarea și ștampilarea acestora, și necontestate în termenul convenit prin contract, care fac dovada existenței în patrimoniul debitoarei a obligației de plată a sumei de 26.430,67 de lei către creditoare, reprezentând contravaloare căldură și apă caldă menajeră furnizate în perioada ianuarie 2013 – iulie 2013, debitoarea neaducând nicio dovadă în sensul celor afirmate, al plății parțiale a unora dintre sumele datorate în temeiul contractului și care compun debitul principal în cuantum de 26.430,67 de lei, deși obligația de a proba acestă susținere, de stingere a obligației de plată dovedite de creditoare, în condițiile art. 10 și art. 249 Cod procedură civilă, îi revenea debitoarei.
Caracterul lichid al creanței rezultă din înscrisurile întocmite ca urmare a raporturilor juridice dintre părți, debitoarea având obligația de a plăti suma de bani stabilită în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare. Sub aspectul exigibilității, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, se împlinise termenul de plată prevăzut în facturi, creanța fiind exigibilă.
În consecință, rezultă că înscrisurile pe care își întemeiază creditoarea dreptul de creanță sunt consecința unor raporturi juridice care au avut loc între părți, izvorul obligațional al acestora fiind contractul de furnizare a energiei termice sub formă de apă caldă menajeră și căldură nr. 7422A/14.09.2001 – contract civil în accepțiunea acordată acestei noțiuni de prevederile art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 1073 din același act normativ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. În conformitate cu prevederile art. 43 Cod comercial, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Potrivit art. 1017 alin. 2 pct. 3 Cod proc. civilă, creanța produce dobânzi de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii. Prin raportare la prevederile art. 43 Cod comercial, precitate, instanța apreciază că debitoarea din prezenta cauză este de drept în întârziere, astfel că, în temeiul art. 1066 și art. 1069 Cod civil, potrivit cărora clauza penală, ce reprezintă o compensație a daunelor interese pe care creditorul le suferă din neexecutarea obligației principale, poate fi cumulată cu executarea obligației principale, numai în ipoteza în care penalitatea s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării, aceasta datorează penalitatea prevăzută de art. 18 alin. 2 din contractul-cadru aprobat prin Ordinul nr. 483/2008.
Astfel, conform art. 18 alin. 2 din contractul-cadru, neachitarea de către utilizator/consumator a facturii emise de furnizor în termen de 30 zile de la data scadenței sau a sumelor rezultate din regularizare la termenele prevăzute atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a penalităților neputând depăși cuantumul debitului asupra căruia sunt calculate. Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală, nivelul dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor bugetare, până la data de 01.03.2014, a fost de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere că debitoarea nu a achitat la scadență debitul principal datorat creditoarei pentru energia termică furnizată în perioada noiembrie 2011 - mai 2013, instanța apreciază că este întemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 5.368,51 de lei, calculate pentru perioada aprilie 2012 – iulie 2013, astfel cum acestea au fost evidențiate în cuprinsul facturilor fiscale emise pentru această perioadă, în cuprinsul anexelor acestora și în cuprinsul tabelelor de calcul al penalităților, depuse în probațiune de creditoare.
În același sens, instanța reține că susținerile debitoarei privitoare la nulitatea absolută a clauzei penale inserate în cuprinsul articolului 8 din contractul nr. 7422A/14.09.2001, încheiat între părți, sunt lipsite de relevanță, motivat de aceea că creditoarea a calculat penalitățile de întârziere solicitate prin această cerere nu în temeiul art. 8 din contract, ci temeiul art. 18 alin. 2 din contractul-cadru de furnizare a energiei termice, aprobat prin Ordinul nr. 483/2008 al președintelui A.N.R.S.C., precitate, incident în cauză în temeiul art. 970 Cod civil din 1864 și art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 483/2008, precitate, cu respectarea termenelor și a cuantumului penalității prevăzute de acest text normativ, care este conform prevederilor înscrise în art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006 în referire la art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006.
În privința capătului de cerere relativ la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 205,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 de lei - taxă judiciară de timbru, și 5,12 lei - cheltuieli de notificare, instanța apreciază că acesta este în parte întemeiat, urmând a fi admis în parte, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, taxele judiciare de timbru și cheltuielile de notificare angajate pentru efectuarea procedurii prealabile sesizării instanței de judecată sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul.
În cauză, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei, dovada plății acesteia fiind făcută cu ordinul de plată aflat la fila 3 a dosarului, în timp ce pentru cheltuielile de notificare în valoare de 5,12 lei nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, creditoarea nefăcând dovada plății acestora, situație în care acesta capăt de cerere urmează a fi admis în parte, în sensul obligării debitoarei la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În lumina considerentelor ce preced, văzând prevederile art. 969 alin. 1, art. 1066, art. 1069 și art. 1073 Cod Civil din 1864, precum și prevederile art. 1021 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte cererea pentru emiterea ordonanței de plată și o va obliga pe debitoare să-i plătească creditoarei sumele de: 26.430,67 de lei, reprezentând contravaloare căldură și apă caldă menajeră furnizate în perioada ianuarie 2013 – iulie 2013, 5.368,51 de lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2012 – iulie 2013, și 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE, cu sediul în CONSTANTA, .. 14 A, având CUI –_, în contradictoriu cu debitoarea A. DE P. 785, cu sediul în CONSTANTA, .. 12, .. B, . –_.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 26.430,67 lei, reprezentând contravaloare căldură și apă caldă menajeră furnizate în perioada ianuarie 2013 – iulie 2013, și a sumei de 5.368,51 de lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2012 – iulie 2013, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare, care se depune la Judecătoria C., în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, pentru debitoare și pentru creditoare.
Executorie.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 07.03.2014.
Președinte, Grefier,
Minaev I. S. M. E.
Red jud. M.I. .2014 2 exemplare 2 comunicari, azi, ./2014
Tehnored gref S.M.E. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1887/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
