Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 28911/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința Civilă Nr._
Ședința publică de la 11.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I. B.
GREFIER S. I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor H&D. SRL și pe debitor ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 26.11.2014 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 04.12.2014, 08.12.2014 și ulterior la data de 11.12.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09 09 2014 sub numărul indicat în antet, creditorul H&D. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitorul . ca, pe calea ordonanței de plată reglementate de art. 1013 și urm. din codul de procedură civilă, debitorul să fie obligat la plata sumei de_,5 lei conform facturilor nr. 936/29 05 2014 și nr. 945/13 06 2014 emise în baza contractului de vânzare nr. 10H/22 05 2014 și la plata sumei de 5639,41 lei cu titlu de penalități de întârziere și la plata sumei de 8828,07 lei reprezentând cheltuieli recuperare debit conform înștiințării de plată nr. 1454/01 08 2014 emise în baza contractului de mandat din data de 01 08 2014.
În fapt, creditorul arată că a încheiat cu debitorul contractul de vânzare nr. 10H/22 05 2014 în baza căruia acesta a cumpărat mărfuri pentru care s-au emis facturile menționate. Deși a notificat pe debitor în vederea efectuării plății acesta nu s-a conformat.
În susținerea cererii a depus înscrisuri.
În drept creditorul a invocat art. 1013 alin. 1 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Debitorul nu a depus întâmpinare .
Examinând prezenta cauză din perspectiva dispozițiilor art. 1013 și urm. din noul cod de procedură civilă, instanța reține că cererea creditorului este întemeiată, în parte după cum va rezulta din argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Între părți s-au desfășurat raporturi juridice sub forma vânzării unor produse de către creditor debitorului, conform contractului cadru menționat mai sus.
Pentru mărfurile livrate creditorul a emis facturile nr. 936/29 05 2014 în sumă de_,67 lei și nr. 945/13 06 2014 pentru suma de_,83 lei. Debitul a fost recunoscut de debitor care emis bilete la ordin pentru plata mărfurilor însă acestea datorită unor neconcordanțe au fost refuzate la plată.
Potrivit art. 1013 alin. din codul de procedură civilă:” Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Potrivit art. 1017 alin. 3:” Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor”.
Potrivit art. 1021: „(1)În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.
(2)Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru această parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.
(3)Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.
(4)În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, va putea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.
(5)Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii”.
Potrivit art. 1350 din Noul Cod Civil.” 1)Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2)Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
Potrivit art. 1516:” 1)Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
(2)Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1.să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2.să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3.să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
În cauza de față, creditorul prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unor raporturi juridice obligaționale valabile și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitorul profesionist, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Astfel, pârâtul cu toate că a avut posibilitatea, nu produs probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor. În plus debitorul nu a contestat debitul pretins de creditor și nici nu a formulat întâmpinare.
În ce privește debitul, creditorul a făcut dovada faptului că creanța sa este certă lichidă și exigibilă, fiind determinată prin factura emisă și acceptată de debitor.
Prin urmare, având în vedere și cele reținute mai sus instanța va admite cererea formulată de creditor și va dispune somarea debitorului la plata sumei de_,5 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate.
În ce privește penalitățile de întârziere, instanța va reține că acestea nu pot fi acordate.
Astfel, penalitățile de întârziere pretinse de creditor au fost calculate de creditor prin raportare la suma menționată în condițiile generale menționate mai sus, iar instanța nu poate determina modul de calcul al acestora în funcție de cele două facturi depuse la dosar cu scadențe diferite. Prin urmare, în ce privește penalitățile de întârziere trebuie administrate ce sunt incompatibile cu procedura de față.
În ce privește cel de al treilea capăt de cerere acest așa zis prejudiciu pentru recuperarea creanței nu are nici un suport probatoriu nefiind o cheltuială de judecată(taxă de timbru ori onorariul unui avocat) ori pentru punerea în întârziere a debitorului. Întrucât se face referire la un contract de mandat, probabil această sumă constituie o remunerație convenită de creditor cu un mandatar, dar care în esență nu poate reprezenta decât o convenție neopozabilă debitorului.
Prin urmare, se va respinge ca nefundat acest capăt de cerere.
În ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 453 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, debitorul va fi obligat, către creditor, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de a sumei de sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind pe creditor H&D. SRL S. ALES sector 6, București, ., ._ și CUI_ în contradictoriu cu debitor . cu sediul in . KOGALNICEANU, . NR 1, ., ., J. C., având J_ și CUI28624721.
Ordonă debitorului ca, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri să plătească creditorului suma de_,5 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate.
Respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere.
Respinge cererea cu privire la „cheltuielile de recuperare a debitului”.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la înmânarea sau comunicarea ordonanței.
Pronunțată azi 11 12 2014 prin punerea soluției la dispoziție prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTEGREFIER
A. I. B. S. I. M.
Red. JudAIB/………….
Tehnored S./30.12.2014
4ex.2com/……………
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2014.... → |
|---|
