Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8546/2014. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8546/2014 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 3700/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8546
Ședința publică din data de 19.08.2014
Instanța constituită din:
Președinte: F. N.
Grefier: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. S. E. LOGISTICS S.R.L cu sediul în CONSTANTA, ., . 3 B, J. C. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. I. S.R.L, cu sediul în CONSTANTA, ., . având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 19.08.2014, iar după ce a deliberat, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2014 sub nr._, creditoarea S.C. S. E. LOGISTICS S.R.L. a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe care să conțină obligarea debitoarei S.C. B. I. S.R.L. la achitarea sumei de_,57 lei și_ USD reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a derulat o relație între profesioniști, în baza contractului nr. 034/17.01.2012, constând în transporturi containerizate de mărfuri și activități conexe acestora, în care, creditoarea a acționat în calitate de organizator al transporturilor și activităților conexe, pentru care debitoarea a avut calitatea de beneficiar cât și calitatea de primitor (consignee) al mărfurilor.
Creditoarea a mai arătat că pe perioada derulării contractului, debitoarea a comandat efectuarea mai multor transporturi pentru mărfurile sale constând în articole de uz caznic - de gătit și bucătărie ce au fost încărcate în containerele NYKU5963297 și NYKU4108991 la bordul navei ZIM USA (voiaj 056W), containerul NYKU5876150 la bordul navei ZIM ASIA (voiaj 059W), containerele TCNU6481751, NYKU5775181 și NYKU5478537 la bordul navei ZIM USA (voiaj 057W). Transporturile arătate au fost executate pe ruta C. - România, porturile de încărcare fiind Dachan Bay și Ningbo (C.), mărfurile containerizate având destinația port de descărcare C. (România).
S-a mai susținut de către creditoare că pentru toate aceste transporturi au fost emise conosamentele SZSE11120140A, SZSE11120140B, NBSE12020028, NBSE12020029A, NBSE12020029B și SZSE12020071, documente ce atestă faptul că mărfurile au fost încărcate la bordul navei și preluate spre transport.
Creditoarea a arătat că mărfurile au ajuns în portul C., de unde au fost preluate și transportate la București societății debitoare. S-a susținut că debitoarea mai datorează și cheltuielile legate de depozitare și imobiliare a containerelor la sosirea în portul C. și a altor taxe locale.
S-a susținut de către creditoare că debitoarea a cunoscut și acceptat integral tarifele pe care subscrisa le-a oferit pentru serviciile solicitate, comenzile de transport fiind date de debitorul care a cunoscut toate detaliile de cost ale transporturilor, de la încărcarea mărfurilor sale containerizate la bordul navei și până la returnarea containerelor goale în portul C.. Anterior primirii comenzii, toate cotațiile de preț aferente serviciilor prestate au fost oferite de către creditoare către debitoare, respectiv: oferta de transport multimodal nr. FOB Dachan Bay/Ningbo - FO C. nr. 469CON/05.12.2011/LV și oferta de transport multimodal FOB Dachan Bay/Ningbo - FO C. nr. 530CON/03.02.2012/LV.
Creditoarea a mai arătat că din ofertele comunicate debitorului reiese că navlul este plătibil la destinație iar toate cheltuielile din portul de descărcare sunt în sarcina primitorului mărfurilor. Creditoarea a susținut că deși facturile au fost comunicate debitoarei în modalitatea și cu respectarea procedurii convenite prin art. 4 pct. XI din contractul nr. 034/17.01.2012, totuși acestea nu au fost achitate până în prezent.
S-a mai arătat că pe lângă debitul principal, debitoarea mai datorează conform contractului penalități de 0,3% pe zi de întârziere calculate la valoarea debitului principal.
În drept creditoarea a invocat prevederile art. 1270 alin. 1, art. 1523 alin. 2 lit. d din NCC, art. 95 alin. 1, art. 126 alin. 1, art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală, art. 1013 și urm C.proc.civ..
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Debitoarea, prin curator, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în contractul dintre părți nu este menționată suma de bani reprezentând navlul, pe care debitoarea ar fi acceptat-o prin semnarea contractului. Conform art. 4.1. din contract, valoarea prestațiilor se stabilește de către părți, de comun acord, urmare a negocierii dintre acestea iar conform art. 4.2. oferta de peț se consideră acceptată fie în mod expres sau/și în momentul lansării comenzii de transport a mărfurilor de către beneficiar.
Debitoarea a mai arătat că nu s-a făcut dovada negocierii dintre părți a navlului pretins și nici dovada comenzii de transport a mărfurilor de către beneficiar.
Cu privire la debitul solicitat, debitoarea a arătat că este necesară efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea eventualului prejudiciu.
În probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform dispozițiilor art. 1013 alin. 1 C.proc.civ.: „Prevederile prezentului titlu se aplica creanțelor certe, lichide si exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege.”
Din analiza acestor dispoziții normative prevăzute, rezultă că, pentru a putea fi admisă o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată este necesar ca pentru creanța invocată să fie întrunite mai multe condiții, prevăzute expres și imperativ de textul de lege.
Astfel, creanța invocată trebuie să reprezinte o obligație de plată pentru o sumă de bani ce are caracter cert, este lichidă, exigibilă și atestă drepturi și obligații ce decurg dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris.
În ce privește condiția constatării printr-un înscris a creanței, instanța reține că facturile depuse la dosar (filele 39-60), invocate la plată de către creditoare, nu poartă semnătura unui reprezentant al debitoarei și nici ștampila acesteia, motiv pentru care nu se poate considera că acestea constată cu certitudine creanța pretinsă de creditoare.
Analizând condiția certitudinii creanței raportat la contractul nr. 034/17.01.2012 încheiat între părți, instanța reține că acesta este semnat de ambele părți, însă creanța ce rezultă din acest contract nu are caracter lichid.
Astfel, acest contract reprezintă un contract cadru de prestări de servicii, în care nu se prevede prețul ci în mod generic serviciile ce urmează să fie prestate de către creditoare, iar la art. 4.I se prevede că valoarea serviciilor prestate se stabilește de către părți, de comun acord, urmare a negocierii dintre acestea.
Conform art. 4.II din contract oferta de preț se consideră acceptată fie în mod expres sau/și în momentul lansării comenzii de transport de către beneficiar.
Instanța reține că ordonanța de plată nu se poate pronunța decât având la baza proba cu înscrisuri, nu și cu prezumții simple. În acest sens, instanța reține că în accepțiunea art. 1013 alin. 1 C.proc.civ., pentru a fi constatat printr-un înscris, contractul dintre părți trebuie să rezulte exclusiv din înscrisul încheiat și semnat de părți. Susținerile creditoarei potrivit cărora debitoarea a cunoscut și acceptat integral tarifele pe care aceasta le-a oferit, nu pot fi analizate în cadrul ordonanței de plată, întrucât nu reiese din niciun înscris depus la dosar acest aspect, ci în cadrul unei acțiuni pe dreptul comun în răspundere contractuală, unde este permisă proba cu prezumția simplă și poate fi analizat astfel modul de formare a contractului dintre părți.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile normative invocate, instanța urmează să respingă cererea formulată, creditoarea având posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată pentru recuperarea creanței pretinse printr-o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, procedură unde se poate pune în discuție caracterul cert, lichid și exigibil al acestor creanțe într-un regim probatoriu mai permisiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea S.C. S. E. LOGISTICS S.R.L. cu sediul în CONSTANTA, ., . 3 B, J. C. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. I. S.R.L. prin curator F. D. cu sediul în CONSTANTA, ., .. A, ., J. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de cerere în anulare ce se poate introduce la Judecătoria C. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. N. M. O.
Red jud. F.N./26.09.2014
Tehnored.gref. M.O./2com/20.08.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 327/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3840/2014. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
